joi, 3 iulie 2008

Mama si dor de copilarie


O prietena draga (Anuska) , m-a sfatuit acum ceva vreme , sa pun mai multe imagini cu ceea ce lucrez si sa scriu mai putin.(Asta ca sa arate blogul mai "profi":) Am realizat ca e corect ceea ce-mi spune si am incercat sa nu mai amestec familia si viata , emotiile zilnice cu lucrul... Am incercat sa devin "profi" dar cu cat mi-am exprimat mai putin starile interioare cu atat am simtit ca m-am indepartat mai mult de blogul meu.Asa ca am fost putin derutata.
M-am gandit , daca intr-o zi mi-e dor de Mama , de sa nu pot sa va spun daca simt nevoia? Sau daca ma simt copil in cate-o zi si am chef nebun sa ma bat cu perne impreuna cu fetitele mele, de ce sa nu o fac si sa nu spun?...Mai cu seama ca la mine pe blog intra in special prieteni carorastie si din "bucataria mea". Asa ca m-am decis...de azi ma veti cunoaste exact asa cum sunt. Voi scrie tot ce simt, cu riscul de a fi uneori luata in ras. Blogul meu va fi un jurnal cu tot ceea ce vreau sa spun celor din jur. ...Uite va spun sincer ca azi m-am desfatat cu povestile Domnisoarei Firicel , mi-am imbratisat Zanutele(Sara & Mara), le-am certat ca m-au suparat putin, si toata ziua sufletul mi-a fost incarcat de un dor nebun , nestapanit si nemarginit de Mama. In amintirea ei, o sa va scriu una din poeziile pe care le adora cand le spuneam in copilarie. (Ulterior, cand mama plecase-prea curand-dincolo, versurile astea reuseau sa produca siroaie de lacrimi mamicilor venite la serbarile scolare de 8 martie)


MAMA
(de Lucia Olteanu)

Am vazut-o pe mama
cu ochii in lacrimi
si i-am strigat:
"Mama , hai ,
uita de necazuri.
Ia-le de pe frunte
si baga-le in buzunar.
Si pentru ca buzunarul tau
e plin cu cheile casei,
cu banii
potriviti pentru paine si lapte,
sau cu nasturii pierduti
fie de mine,
fie de tata,
uite, arunca-ti necazurile
in buzunarul meu.
Am o multime de buzunarase,
Mama.
Sunt cusute de tine.
In ele pot sa adun
supararile tuturor.
Si, cand o bate vantul
mai tare,
eu o sa-mi scutur hainuta
ca sa ia vantul cu el
tot ce e rau.
Hai mama,
da-mi mie necazurile tale!"

Ps. Pictura este de cand aveam vreo 10 ani si mama era deja hotarata sa ma trimita la liceul de arta :) Si tot ceea ce sunt astazi, i se datoreaza in primul rand ei. Inchei aici si va trimit un filmulet care mi-a placut mult. Se armonizeaza cu melancolia care o traiesc acum. Women In Art
Cu drag , Daiana

5 comentarii:

Anonim spunea...

superba metamofozarea dintr-o femeie de epoca in alta!
iar desenul tau e foarte curat, te caracterizeaza!fetele tale deseneaza?care va fii artista casei,mara sau sara?

Anonim spunea...

Daiana, mi se pare foarte ok ca blogul sa te reprezinte si cred ca e bine sa fie personal tocmai pentru a se diferentia. :)

Poezia e superba, multumesc!

Povestile lui Firicel sunt tare dragute. Uite inca un blog cu povesti: http://borcanulcupovesti.blogspot.com/ , mie imi plac, doar sunt scrise de unchiul nostru ;)

Unknown spunea...

Sunt pentru ganduri si emotii. Sunt pentru sinceritate si personal. Sunt pentru povesti. Mor dupa povestile oamenilor...

Anonim spunea...

Foarte frumoasa poezia...sa nu schimbi stilul blogului.

eli spunea...

imi place mult blogul...welcome to my bloglist:D

ZeList