marți, 22 decembrie 2009

Vizita Zanei Maseluta:)


Acum doua nopti ne-a vizitat Zana maseluta:)



Venise sa-i puna Marutei o moneda stralucitoare in cutiuta dintisorului:) Nu va pot spune cat de bucuroasa a fost Mara ca e "baba stirba", cat de dragalasa e cand vorbeste putin sasait...


Nu va pot spune cat de emotionat a fost tati cand a constientizat ca-i scoate puiutului primul dintisor...Pentru ca tati a ajutat-o sa-l lege strans cu ata ca si sa-l traga afara din gurita:)Mara a fost o curajoasa iar Sara e foarte entuziasmata si isi misca si ea de dintisori ca sa-si urmeze cat mai curand surioara. Si ei i se clatina usor doi dintisori...Cat de mari sunt micutele noastre:) Cum au mai zburat anii...



Va imbratisez si pe curand, Daiana

Daca doriti cadouri unicat puteti gasi
aici si detalii aici.


luni, 21 decembrie 2009

"Mai pune-ti pofta-n cui"

In copilarie ma amuza teribil cand auzeam in povesti expresia :"mai pune-ti pofta-n cui."Sambata am simtit pe pielea mea cum e cu pofta. E drept ca nu aveam pofta de ceva comestibil ci pur si simplu...dar mai bine sa va povestesc intamplarea:)In urma cu o saptamana, a venit la targ o Doamna care mi-a comandat insistent 4 umerase rosii, in aceeasi nuanta, dar cu pictura diferita.

M-am inteles greu cu ea pentru ca nu stiu inca germana,ea nu stia engleza dar vorbea putin italiana...nu vreau sa va spun cat de comica fost discutia noastra:) Noroc cu Gabi care m-a scos din incurcatura si a comunicat cu doamna care dorea sa-i fac umerasele si urma sa le ridice sambata.I-am dat catea de vizita dar nu i-am cerut numarul de telefon. Gabi i-a lasat numarul lui sa-l sune (ca el vorbeste pe limba Doamnei:)sa-i dea el "marfa". Eu m-am apucat de treaba cu sarg dar sambata...nimic:) Pe semne ca doamna, vazand ca umerasele "nu vorbesc germana" nu le-a mai cautat:)
Candva aveam senzatia ca atunci cand pictez vorbesc o limba universala...poate ca m-am inselat. Si uite-asa m-am simtit ca in poveste...Mi-am pus pofta in cui :)






Le voi darui de Craciun cuiva care sa se bucura cu adevarat de ele:) Cuiva care le-a indragit si care, poate nu o sa credeti, le-a mangaiat cand le-a vazut:)
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa. Si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna:) Pe curand si cu drag, Daiana

-Daca doriti cadouri unicat puteti gasi
aici si detalii aici.


joi, 17 decembrie 2009

Asteptand-o pe Sara


Micuta Sara urmeaza sa vina pe lume luna viitoare. Am aflat despre parintii ei ca se iubesc enorm, ca este primul lor bebelus, ca au credinta in Dumnezeu si sunt de profesie medici, adica isi dedica viata ingrijirii semenilor lor:)Pentru a face o bucurie acestor oameni minunati, in asteptarea micutei Sara, Doamna Luminita A.(prietena de familie) s-a hotarat sa le faca o surpriza. Mi-a scris niste randuri tare frumoase si convingatoare asa ca m-am pus cu drag pe treaba si...iata ce a iesit:)Va place?Sa va spun un secret:)Stiu sigur ca ingerasul o va ocroti mereu pe micuta Sara.


mdf pictat manual, culori acrilice ,
lac ecologic, diametrul 20 cm


Va imbratisez cu drag si pe curand, Daiana



-Daca doriti cadouri unicat puteti gasi
aici si detalii aici.



marți, 15 decembrie 2009

Scrisoare pentru Mos Craciun


Pentru ca multa lume ma intreaba detalii despre oglinzi si umerase , am facut o
galerie foto cu detalii legate de dimensiuni si pret. Pana va decideti ce doriti va las sa cititi o poezioara draga pe care o stiu din copilarie:)

Scrisoare pentru Mos Craciun

Mos Craciune, toti imi spun
Ca esti darnic si esti bun.
Eu iti scriu de mai-nainte
Ca-s un baietel cuminte,

Si-ti mai scriu, asa, sa stii,
Ca eu nu-ti cer jucarii,
Cum ti-ar cere alti copii -
Însa nu m-as supara

Daca tot mi-ai da ceva!
Daca vrei, da-mi o placuta,
Ca mi-am spart-o pe cea veche,
Ada, pentru pisicuta,
Motocel ros la ureche.

Lui bunicu - o lulea -
C-a pierdut-o, saracutu'
Poate-aduci vreun os lui Cutu?
Poate ai vreo acadea?

Lui Danut cel mititel,
Care plange-n copaita,
Sa-i aduci un covrigel
Noapte buna! Niculita.

Pe curand, Daiana

luni, 14 decembrie 2009

Targul de Craciun

Christkindlmarkt (targul de Craciun) s-a terminat aseara. Fulgi jucausi de zapada, lume multa, vin fiert, veselie si fetitele mele amuzante care mi-au fost ajutor de nadejde la stand:)

Ciudat a fost ca am ascultat multe colinde in engleza, nu in germana asa cum as fi crezut. De alfel mi-a si ramas in minte "Jingle Bells"


Una peste alta m-am gandit ca poate si voi va doriti de sarbatori cadouri pentru cei dragi asa ca am decis ca pe data de 21 decembrie sa ajunga in tara un pahet cu cadouri de Craciun:)Astazi va arat oglinjoarele disponibile. Le-am fotografiat inainte sa atasez oglinzile ca sa evit reflectarea diverselor imagini care v-ar fi putut distrage atentia.Daca doriti mai multe detalii despre o oglinjoara anume si doriti sa o rezervati in vederea achizitionarii va rog sa o faceti cat mai curand la adresa de mail daianaprundurel@gmail.com.
Pentru a simplifica mai mult alegerile voastre si a nu exista confuzii le-am numerotat de la 1 la 28 dedesubtul fiecarei oglinzi .Sper din suflet sa va placa:)

1.

2.

3.

4.

5.

6.
7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

Nu e nevoie sa va mai spun ca oglinjoarele sunt unicat si sunt lucrate cu mult drag. Daca aveti vreo dorinta anume de personalizare a vre-unei oglinzi cu numele cuiva drag va rog sa faceti acest lucru cat mai curand ca sa ma pot incadra in timp:)De asemene in mail va rog sa-mi scrieti adresa exacta si numarul de telefon (preferabil de tel. fix daca aveti)O sa fac tot posibilul ca pana diseara sa postez toate imaginile cu cadouri disponibile pentru ca am mai lucrat si alte lucrusoare in afara de oglinzi unicat:) Va imbratisez cu mult drag si dor, mult dor, Daiana

PS. Adaug si umerase pictate, lucrate cu gandul ca vor bucura pe cineva de Craciun:)Daca doriti asa ceva astept sa-mi scrieti: daianaprundurel@gmail.com















In seara asta sau cel tarziu maine dimineata incerc sa mai adaug cateva lucrusoare realizate in scopul de a deveni cadouri pentru cei dragi.Va imbratisez cu drag, Daiana

luni, 7 decembrie 2009

Am fetite mari...


Am avut un Sfant Nicolae Frumos si linistit in casuta noua. Oraselul acesta micut are o atmosfera cu totul deosebita acum in preajma sarbatorilor. Sunt locuri care par rupte dintr-o poveste. Casute si gradini impodobite cu reni luminosi si beculete multicolore cu coronite de brad si globuri colorate. Pe zi ce trece invat sa iubesc locul asta...

Sara, desi nu se omoara cu mancatul de teama ca nu-i aduce Mosul daruri a mancat tot:)Mare minune...

De la gradinita, de la serbarea de Mos Nicolae printesele s-au intors incarcate cu dulciuri si imbujorate, fredonand primul lor cantecel invatat aici:)



Alaltaieri seara ne-am intalnit intr-un magazin cu un Mos care le-a adus daruri. Mosul vorbea in germana si noi i-am spus in engleza ca ne pare rau, nu vorbim inca germana, dar am fost cumintele si ii cantam un cantecel in romana. Mosul cum e el "poliglot"s-a bucurat grozav cand a auzit cantecelul si ne-a raspuns razand:"aaa, pai de ce n-ati spus asa fetele mosului? Nu stiti ca eu vorbesc toate limbile pamantului?:)"A fost darnic si bun si fetitele vesele. Mai cu seama ca acasa au gasit din nou cizmulitele incarcate cu daruri:)

Sunt maricele, Marei i se misca primul dintisor si ieri, mi-a marturisit ca ea crede ca mami si tati sunt Mosul bun, cum altfel ar sti tot ce isi doresc ele?

La anul nu cred ca se mai lasa pacalite. Important e ca au inteles ca Mosul le iubeste mult si e iertator chiar si cu puii nazbatiosi. Intotdeauna are Mosul cate o surpriza pentru fiecare din noi:)
In rest eu lucrez de zor la cadourile pentru targul de Craciun. Andriusa a inceput un curs intensiv de limba germana.E din nou scolar:) Imi sunt tare dragi dimineata cand pleaca toti ursuletii mei dragi, fetitele la gradi, tati la orele de germana.Fetitele nu se lasa mai prejos ca mine si de cate ori au ocazia mesteresc cate ceva.Din plastelina primita de la Mos Nicolae, urmarind indrumarile dintr-o carticica imprumutata de la biblioteca au facut o mica expozitie:)

modelajul Sarei

modelajul Marei

Mosul drag mi-a adus si mie niste pestisori pentru acvariu si m-am bucurat foarte mult. Voua ce v-a adus in ghetute? Asa-i ca ne simtim din nou copii?
Sarbatori luminoase si linistite, pupici multi cu drag si dor, Daiana

PS: Stie cineva sa-mi spuna cum e ritualul cu Zana Maseluta cand cade primul dintisor?

duminică, 29 noiembrie 2009

Cine sunt eu

A trecut o luna de cand suntem in Germania.Trec prin stari contradictorii si oscilez intre rai si iad cu o viteza uimitoare. S-au intamplat multe lucruri absolut minunate dar dorul de cei dragi de-acasa ma copleseste adesea:)
Sa exemplific unul din lururile bune realizate aici.
"Cine sunt eu" sau mai bine zis "Wer bin ich" se numeste o carte scrisa de 27 de copii germani cu varste cuprinse intre 6 si 12 ani.Povestile reprezinta cele mai frumoase creatii ale lor realizate in cadrul cercului de creatie literara sub indrumarea Doamnei Hermina Popa, scriitoare plecata din Romania acum 20 de ani. Povestioarele copiilor sunt insotite de cate un desen alb-negru, facut de mine in urma citirii unui mic rezumat al fiecarei povesti. Din pacate, in afara de faptul ca acesta carte s-a lansat sambata trecuta la Frankfurt, nu stiu sa va impartasesc momentan prea multe detalii.Imediat ce voi afla mai multe informatii va voi tine la curent:)













Aceste prime zece ilustratii au fost concepute sa ocupe suprafata unei intregi pagini de carte format 21/21 cm. Urmatoarele 17 au fost concepute in asa fel incat sa poata fi introduse intre randurile textelor.

















Va imbratisez cu drag si dor si mai astept cate-un semn ca nu m-ati uitat:), Daiana

PS. Apropos pentru cei care ma intreba frecvent daca mai realizez si daca trimit comenzi acasa.Raspunsul este afirmativ, cu cel mai mare drag si dor:)

miercuri, 18 noiembrie 2009

Un altfel de zbor


Ieri Andriusa, ne-a dus pe noi si pe fetitele prietenei noastre sa vedem zecile de avioane care-si luau zborul spre toate "colturile lumii" de pe aeroportul din Munchen.


In capatul pistei de decolare este un teren de motocros de unde am putut urmari perfect decolarea si zborul...Avioanele plecau uneori si cate doua pe minut. Am cantat impreuna cu fetitele "Avion cu motor , ia-ma si pe mine-n zbor, sa ma fac aviator!"Asa visam si asa cantam mereu cand eram copil -am iubit intotdeauna zborul sub toate formele lui...

Mi-era dor asa ca am trimis imbratisari si pupicuri celor dragi cu multe din avioanele care decolau, doar, doar o zbura unul spre acasa si primiti pupaturile mele...Cat imi sunteti de dragi...

Dupa ce mi-am descarcat emotia trimitand semne de drag si dor cu avionul, mi-am simtit sufletul usor , usor ca un fulg si am cantat impreuna cu fetele "Pot sa zbor, daca vreau ating un nor..."



Pe curand, Daiana

vineri, 13 noiembrie 2009

Imblanzitoarea de cai

Am primit o noua comanda de oglinda...O fata blonda si un cal-"Imblanzitoarea de cai" E prima comanda realizata departe de casa:)

Oglinda in timpul lucrului...

Cat timp am lucrat la noua oglinda am fredonat in minte refren stiut de muult, nici nu-mi mai aduc aminte de cand:"Tropa-trop prin oras/Schiopatatul galop/
Un taran si doi cai/Tropa-trop"
...


Nu-mi mai aminteam restul cantecului asa ca dupa ce oglinda a fost gata am cautat pe internet versurile lui Adriana Paunescu- "Tata si caii". M-a impresionat acest cantec vechi, interpretat de Victor Socaciu, mai cu seama ca am realizat ca-mi este dor de tata.Fara nici o legatura cu oglinda:)


Oglinda unicat, pictata manual in culori acrilice,
lac pe baza de apa,100cm/85 cm

Imblanzitoarea de cai a pornit spre casa si urmeaza sa ajunga la "Doamna mea cu catelul". Ea o va darui unei prietene bune care iubeste caii.Doamna cu catelul este o femeie blanda, cu ochi albastri in care de multe ori regasesc linistea si o parte din candoarea lumii.Stie sa faca celor dragi, cadouri unice, personalizate, indiferent de framantarea prin care trece in a gasi cel mai potrivit cadou.Prietenii ei trebuie sa stie ca se gandeste cu adevarat sa-i bucure si sa-i surprinda. Nu conteaza daca este sau nu costisitor, daca este mic sau mare:) Este un cadou in care ea se implica emotional, cu imaginatie si suflet, mult suflet. Tot ce daruieste e conceput in mod special pentru persoana careia ii va fi daruit.Am intalnit rar persoane ca ea:) Este unul din motivele pentru care o admir. Multumesc Doamna mea, esti un om minunat si sper din suflet ca prietenii tai sa aprecieze si sa-ti intoarca inzecit bucuriile deosebite care stii sa le faci:)
Inchei cu cateva din cadourile daruite oamenilor dragi din jurul ei:
-Placuta personalizata pentru Andru
-Tablou pentru Rune
-Placute personalizate pentru Sara si Riana
-Oglinda pentru Nora...si multe altele:)



Pe curand,Daiana

miercuri, 11 noiembrie 2009

Bun ramas

luni, 9 noiembrie 2009

Alina

Aseara inainte sa adoarma, fetitele mi-au povestit cat de mult le-a placut la nunta de acum aproape trei luni. Mi-am amintit ca este ziua Alinei:)


Astazi , pentru ca este o zi cu totul speciala, pentru ca mi-e dor de toti ce de-acasa, pentru ca Alina (cumnata mea) mai implineste un an si pentru ca vreau sa-i fac o surpriza chir daca sunt departe...M-am hotarat sa va arat poze de la nunta Alinei si a lui Ionut (cumnatul meu) Atunci eram acasa, cu toata familia, ferciti:)

Andrei , Ionut, Alina, Daiana

Alina,Ionut, Luiza si Ninel(nasii)

Bia, Mara, Alina, Sara

Ar fi multe de spus despre ceea ce simt acum dar aici o sa ma limitez si o sa-i spun doar "La multi ani!"draga mea Alina, sa ramai mereu asa vesela si calda, luminoasa si placuta, optimista si luptatoare, sensibila si indragita de toti:) Iar pentru voi doi Alina Draga...sa va iubiti mereu si sa va bucurati de intamplarea care v-a adus impreuna:)



Va pupacesc cu drag, Pe curand, Daiana

Sara, Daiana, Mara

marți, 3 noiembrie 2009

La fereastra unde doarme o pisica

Fereastra cu zorele a prins viata in urma unei rugaminti care suna cam asa: "Daiana, mi-as dori pentru fetita mea de 10 ani, o polita alba cu flori violet, pe care care sa o asezam deasupra patului "Gandurile mi-au zburat imediat la o fereastra cu zorele sau...la clematite.Da, da, asa cum era fereastra bunicii mele in copilarie...Vopsita in alb, incarcata cu clematite violet-albastrui. Ce vremuri minunate cu miros de vacanta si pere parguite... Mona, caci asa se numeste mama fetitei- ca in "Steaua fara nume"- a preferat zorelele.(Indragesc mult aceasta piesa si de aceea numele Mona are pentru mine o rezonanta cu totul aparte.) Toate bune si frumoase vedeam deja in minte fereastra, dar am simtit ca nu e posibil ca ea sa nu aiba...suflet:)

Pentru ca fetita sa nu se simta singura, am pus pe pervaz o prietena mica si dragalasa, o pisica somnorosa care sa o poarte cu gandul intr-o lume calda si relaxata.

Trebuie sa va spun ca mi-a facut o placere grozava lucrul la aceasta fereasta spre suflet, mai ales ca m-a purtat cu gandul inapoi in timp, la Ica, bunica mea vesela si calda, careia ii placea mult sa fredoneze romante. Adesea ne-o canta o chiar pe aceasta:)



Va imbratisez cu drag, Daiana

luni, 2 noiembrie 2009

O zi norocoasa


Placuta personalizata, MDF picat manual,culori acrilice , lac ecologic


(Placuta a fost realizata la comanda pentru botezul unui micut deosebit si...norocos:)
Desi a plouat si a fost innorat, azi a fost pentru mine o zi frumoasa...Prima zi de gradinita in Germania. Cel mai mult m-a bucurat faptul ca desi am avut emotii fantastice, fetitele au fost incantate. Si-au exprimat dorinta sa le mai duc si maine:) Cred ca a contat mult faptul ca au fost impreuna cu prietena lor Diana, fetita mijlocie a prietenilor nostri la care locuim. Sunt niste oameni cu totul si cu totul speciali:)

Mara, Sara si Diana

Pentru ca fetitele au inceput gradinita tot azi a fost ziua in care am putut sa lucrez in liniste. Pregatesc niste lucrari pentru targul de Craciun. Si ca totul sa fie insorit total in ciuda ploii de afara iata ce am gasit dimineata pe blogul Laurei:)



Va pup cu drag si va mai povestesc curand din aventurile noastre pe alte meleaguri.Daiana

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Departe de casa


Sunt departe de casa...Deja simt dorul desi nu au trecut decat 5 zile de cand am ajuns aici.As vrea sa va povestesc mult, mult dar nu am starea necesara.Stau si ma gandesc ca plecarea mea in Germania nu a fost un lucru intamplator. Am trecut printr-o gramada de intamplari stranii pe care nici nu am curaj sa le numesc simple coincidente.Ciudat este ca desi sunt departe, ma simt in drumul spre casa:)
Chiar si racheta pentru Filip, fiind una din ultimele comezi primite acasa mi-a dat senzatia ca trebuie sa zbor, sa-mi caut si sa-mi gasesc cu adevarat locul in lume:)


placuta personalizata din Mdf pictat manual, culori acrilice, lac ecologic

Ciudata decizie...si lucrul cel mai straniu este ca despre aceasta plecare mi-a spus cineva care mi-a calculat astrograma.Nu as fi crezut candva ca aceste decizii care avem senzatia ca ne apartin si care ne pot schimba radical viata, sunt scrise clar undeva inca din clipa in care venim pe lume...
Va imbratisez cu drag si dor, Daiana

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Eliza are un an


Acum cateva zile am primit o scrisoare sensibila de la o mamica pe care "o urmaream" de ceva vreme, Laura Frunza. Redau aici cateva din randurile ei:




"...O oglinjoara ca Matrioska (-imi place modelul oval) care sa aiba un cap de zanuta bruneta si zambitoare ca micuta mea.



Pe partile oglinzii sa aiba niste flori de levantica si in partea de jos sa scrie "Eliza are un an". Scopul e ca Eliza sa primeasca un cadou unic si deosebit:)



M-am apucat de treaba cu mult drag si am pictat florile de levantica:)






Si pentru ca am intrezarit o sensibilitate aparte din partea Laurei cand vorbeste despre Eliza ei draga, am hotarat ca portretul fetitei sa nu fie unul decorativ asa cum l-as fi facut in mod normal. Am simtit nevoia ca Zanuta zambitoare sa fie desenata cu linii delicate, ceea ce am si facut. Rezultatul m-a bucurat mult si aproape ca nu mai aveam rabdare pana la intalnirea cu Laura si micuta sarbatorita:) Si uite-asa am cunoscut o mamica placuta si o fetita minunata...Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa:)




Draga Elizuca, esti o fetita dragalasa si iti doresc ca oglinjoara daruita de mamica ta sa-ti aduca multa dragoste si impliniri."La multi ani!"Eliza...
De cateva zile micuta nu mai e o bebelusa, e o domnisorica in devenire...Eliza are un an! Daca aveti curiozitatea sa o vedeti o puteti face pe
blogul Laurei.
Cu drag si pe curand, Daiana


vineri, 9 octombrie 2009

Ingerii mei de lumina


Am fost necajita ca nu a mers internetul . A fost o zi cu totul speciala in viata noastra.Postarea de azi ar trebui sa poarte data de ieri adica 8 octombrie:
De cand au venit pe lume zanele mici, vietile noastre au capatat un nou sens. Totul e mai viu, mai colorat, mai plin de dragoste, speranta si lumina. Am invatat "sa mergem din nou", am capatat puteri nebanuite sa ne modelam vietile in moduri neasteptate. Datorita lor am fost motivati sa facem lucruri absolut uimitoare.Am invatat dragostea in feluri noi si profunde.Am invatat sa ne bucuram si sa radem cu tot sufletul.Am vazut si am simtit ingerii de lumina! Dragele mele mici...Multumesc cerului pentru minunea care v-a adus pe lume!
La multi ani!, ingerii mei! Sa fiti sanatoase, sa daruiti si sa primiti multa dragoste si toate vislele minunate sa devina realitate.Ce ar fi de spus mai mult decat ca mami si tati va iubesc cel mai mult pe lume?




Cam asa aratau ingerii mei de lumina cand s-au nascut. Trei ani mai tarziu m-am hotarat sa-i desenez asa cum am simtit...Nici nu-mi vine sa cred ca au trecut sase ani de cand au veit pe lume...Cand a zburat timpul?
Acum avem niste "domnisoare" in devenire care ne bucura si ne surprind cu cate o minune in fiecare zi:)




Andriusa, Mara si Sara (6 ani)


Cele trei Gratii:)
Pentru micutele noastre dragi impreuna si pentru fiecare in parte imi face o bucurie deosebita sa fredonez una din melodiile noastre favorite.Cu mult, mult drag pentru ingerii nostri de lumina:)



mami Daiana si tati Andriusa

vineri, 2 octombrie 2009

Unica reprezentatie-Partea a doua


Astazi in sfarsit...Rochita Dorisei:)











Doamne cat de mult am muncit la rochita Dorisei...

Mii de secunde, minute, zeci de ore, zile...cateva zile lumina plus destul de multe ore fara lumina naturala, uneori pana noaptea tarziu... Mii de flori violet pictate cu drag si atentie pe rochia prietenei mele.Inarmata cu multa rabdare, pensule, culori textile si cu un fier de calcat (pentru a putea fixa culoarea dupa ce se usuca pictura),cu metri de hartie absorbanta(pentru ca materialul textil difuza vopselele destul de mult si erau destul de dificil de controlat)...uite-asa am pornit in marea mea aventura. Prima pictura pe o rochie de mireasa...si sper din suflet sa nu fie ultima.Nu ma plang ca a fost greu pentru ca mi-a placut mult sa o lucrez, vreau doar sa va fac sa intelegeti ce volum urias de munca se depune pentru realizarea unei asemenea picturi migaloase...Nu mai vorbesc de partea a doua, dupa fixarea picturii pe material au urmat ore cu sute de impunsaturi de ac pentru ca fiecare piatra de ametist si cristal au fost cusute atent, pentru a conferi rochiei mai multa pretiozitate. O femeie speciala ca Doris trebuia sa aiba o rochie cu totul si cu totul aparte, unica. Cred ca asa a fost, in primul rand pentru ca am incarcat-o cu multa emotie si energie pozitiva atunci cand am pictat-o:)Sper din tot sufletul sa va placa si voua asa cum le-a placut si nuntasilor.Puteti vedea in aceste imagini bratara de la bratul drept, colierul de ametiste, florile din par, zecile de cristale si ametiste de pe rochie, miile de flori si miliardele de batai de inima datorate emotiilor, lumina , iubirea si speranta din ochii unor tineri frumosi, legamantul iubirii...

















Acum va las sa visati...Va imbratisez cu mult drag, pe curand, Daiana
PS.Daca doriti sa vedeti fotografiile mai mari (pentru detalii:)puteti da clik pe ele.Pupici


joi, 1 octombrie 2009

Unica reprezentatie-partea 1


Incep aceasta postare prin a-mi cere scuze pentru absenta indelungata. Am avut probleme cu computerul-nu reuseam sa incarc imaginile cu lucrari noi.
Pozele care urmeaza un fel de introducere in atmosfera de basm de la nunta lui Alexandru si a Doroteei, prietenii mei dragi. Imaginile ilustreaza o parte din lucrurile care le-am pregatit cu mainile si caldura sufletului meu pentru a pecetlui dragostea lor:)




Florile de mai sus sunt realizate din material textil si le-am lucrat pentru a fi atasate celor doua pahare din care preotul urma sa le dea vinul.(Asta deoarece nunta a avut loc in aer iber, iar preotului nu i s-a permis sa scoata pocalul din biserica.)Pe pahare am pictat cu vopsele speciale pentru sticla, gesie si faianta, aceleasi culori pe care le-am folosit la baia cu gargarite si fluturi albastri. Dupa ce vopseaua s-a uscat le-am ars in cuptor la o temperatura menita sa fixeze pigmentul. Apoi am atasat florile din material textil si iata ce a iesit:)



Paharul alb



Paharul violet

Doris si Alexandru au ales pentru nunta sa bea din paharul violet, iar cel alb l-au daruit preotului in ideea ca ii va fi de folos cand va cununa alti tineri in aer liber:)




Mai jos sunt cateva flori din material textil care le-am facut in ideea de a "imbogati" putin coafura frumoasei mirese:) Le veti vedea in parul ei cand voi posta fotografiile de la nunta.




Mai jos sunt accesoriile Dorisei- colierul si bratara. Sunt realizate din ametiste naturale pe sarma cu memorie. Este pentru prima data cand am lucrat un colier de acest gen si am migalit la el o zi lumina,"munca de chinez" :) Seara ma dureau ingrozitor palmele iar ochii ii simteam fierbinti. Cine ar fi crezut ca pentru bijuterii asa delicate trebuie sa folosesti cleste , sarma dura, forta fizica...Nu ma asteptam sa fie o munca atat de migaloasa si dificila. Pana la sfarsit am fost foarte mandra de rezultat asa ca a meritat tot chinul:)Dorisu'meu le-a purta la gat cu o gratie si o distintie care le faceu sa para bijuteriile unei regine:)



Dar despre minunata ei rochie de mireasa si imagini de la nunta veti vedea in postarea urmatoare. Pupici cu mult drag si pe curand, Daiana



marți, 22 septembrie 2009

Stiri de ultima ora :)

Imi doream sa va fac o surpriza si sa postez rochia de mireasa pe care am pictat sute de flori si am cusut zeci de cristale si ametiste...Nu am reusit...Din pacate am ceva probleme cu setarile laptopului si cu internetul.Totul se va rezolva la inceputul saptamanii viitoare cand ma voi intoarce din tari straine:) Va imbratisez cu drag si ma gandesc adesea la voi, toti cei care ma urmariti si sunteti alaturi de mine.Cu drag Daiana

joi, 17 septembrie 2009

Movie for life


Pentru mai multe detalii clik AICI.

Pupici:) Daiana

ZeList