miercuri, 31 martie 2010

Cu drag pentru pui


"Daria e cea mai frumoasa si cuminte fetita cu ochi albastri, Tottica e un birmanez care-si doreste sa fi fost motan de cartier, de altfel foarte mamos si alintat, iar pisica Cookitza e o persana fara nas cuminte tare, mancacioasa si somnoroasa"A.

MDF pictat manual in culori acrilice
si lac ecologic, diametrul 17 cm

Asa imi scria cu drag o mamica despre puiutii ei.(Mamica pe care am indragit-o la pima vedere:) Cand mi-a trimis poze cu puii ei minunati am decis sa-i "adun" imediat intr-un mini portret de familie:) Acesta va fi cadoul pe care parintii o sa i-l daruiasa micutei Daria. Dupa ce am terminat de pictat am constientizat ca am ramas cu sufletul plin de bucurie. Sunt fericita ca exista familii in care simti dragostea in fiecare gand, in fiecare gest sau cuvant.



PS. A., iti multumesc pentru frumusetea ta interioara.Multumesc ca m-ai facut sa simt cat valoreaza pentru tine puii tai si cata dragoste poti darui. Sper ca micuta voastra sa se bucure de surpriza si cadoul sa-i aduca noroc.Pupici, D

luni, 22 martie 2010

Imi doresc:)


Imi doresc o chitara. Imi doresc nespus sa invat sa cant la chitara...inca de cand eram fetita... Curand o sa am o chitara si am sa invat in sfarsit sa cant!




Stiti sa ma indrumati ce chitara sa-mi caut pentru inceput?Ceva accesibil si ok pentru o incepatoare:) Astept cu nerabdare gandurile si ideile voastre.
Cu drag si dor, Daiana

vineri, 19 martie 2010

In joaca

M-am tot gandit "in joaca" cu cateva zile in urma, sa scriu tot ce imi doresc de ziua mea. Am asternut in minte liste: lungi care mai de care cu "rasfat"...Si totusi, am revenit rapid cu picioarele pe pamant pentru ca...am fost atat de framantata ca Mara...Si-a rupt manuta. Nimic nu a mai avut importanta in afara de ea si de Sara.Incerc sa ma adun, sa ma gandesc ca totul va fi bine. Nazbatiosi mai sunt puii astia:) Si de unde imi propusesem sa scriu tot ce-mi doresc am realizat ca multele "dorinte" din zilele anterioare au ramas doar una...si anume sa fim sanatosi:) Straniu cum ne face viata sa sintetizam lucrurile si sa realizam brusc ce are valoare mai mare pentru noi...
Fara nici o legatura cu randurile de mai sus...Azi a fost o zi minunata de primavara. Venind cu fetitele de la gradi, in parc, am vazut doi fluturi superbi:) Stiti deja cu totii cat de mult iubesc fluturii. Zburau gratios, unul galben ca lamaia si unul in culorile scoartei de copac cu "ochi" rosu-portocaliu, alb si negru. Zborul lor delicat m-a intors cu gandul la ceea ce am simtit sa fac pentru blogul Vivianei in urma cu cateva zile. Din pacate blogspotul nu a permis incarcarea imaginii in formula gandita de mine si in final Viviana a adaptat imaginea cum a simtit ca e ok pentru ea:) Eu am gandit-o asa:

Si pentru ca azi a fost o zi frumoasa, pentru ca am chef de povesti, mai scriu cateva randuri:)
Cartierul cu case era inzapezit si pustiu saptamana trecuta. Astazi s-a animat brusc cu oameni si soare si plante pentru gradini si multi, multi copii. Aici e un ritual fantastic, in fiecare anotimp oamenii isi ingrijesc si isi amenajeaza gradinile cu decoratii de sezon. Exista o preocupare pentru aspectul estetic pe care la noi o consideram doar vis.Deja au inceput sa "rasara" pomi impodobiti cu oua colorate de Pasti...De la balconul casei indiferent de momentul in care m-am uitat afara erau permanent in medie cate 13 copii-doi ai mei.De aceea am si iesit atat de des...nu pot sa nu-mi manifest bucuria ca puii mei se joaca in curte asa cum ieseam noi odinioara in fata blocului, liberi si veseli fara ca parintii sa fie timorati de o multime de pericole ca acum...Luxul de a lasa fetitele singure afara nu mi l-am permis niciodata in Bucuresti, stim cu totii de ce.Realizez ca aici este vorba si de avantajul unei comunitati restranse... E alta lume cu care incep sa ma obisnuiesc treptat si pe care invat sa o iubesc pe zi ce trece.Apropierea de natura ne prieste grozav. Oare o sa vina vremea cand o sa imi doresc din tot sufletul sa raman aici, cand nu o sa-mi mai doresc sa locuiesc langa mare sau ocean?Astazi sunt intr-o stare optimista pe care sper sa nu o "ratacesc" curand:) Va imbratisez cu drag si dor, Daiana



miercuri, 17 martie 2010

Un alt erou:)

Ce coincidenta haioasa, intr-o luna am avut doi min-eroi cu numele Marc:)

Placuta personalizata, unicat, mdf pictat manual
culori acrilice, lac ecologic


Pupici si pe curand, Daiana


duminică, 14 martie 2010

Dansuri populare romanesti


Sufar din cauza faptului ca pana la varsta asta nu am o cultura muzicala asa cum mi-as fi dorit dar incerc sa recuperez anii pierduti. Sper ca fetitele mele sa nu se confrunte cu acest handicap.Aseara am fost cu Mara, Sara si cu prietenele mele de aici la un concert in oraselul vecin, Ismaning. Concertul a fost organizat pentru cultivarea publicului, cu intrare libera si cu donarea de catre spectatori unei sume la finalul concertului.
La noi de ce nu se organizeaza asa ceva?!Acasa se face mult tam-tam pe chestiuni politice, barfe si scandaluri...Prea putin se urmareste cultivarea publicului. Mai bine dam omului o telenovela decat arta. Nu mai comentez ca doare.Mai bine va povestesc de ce sufletul mi-a tresarit si mi-au dat lacrimile.

Am ascultat Johann Christian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Muzio Clementi si...Bela Bartok. Nu va puteti imagina emotia, bucuria si mandria mea cand am auzit aici, in Germania, inflexiunile Dansurilor populare romanesti ale lui Bela Bartok.Sunt sigura ca cei care sunteti departe de casa asemeni mie veti intelege starea mea minunata. Si voi cei de-acasa veti intelege bucuria mea. Aseara, aici, pe meleaguri straine, m-am simtit intr-un vis. "Am fost acasa". Am revazut cu ochii sufletului toate locurile dragi, am zburat deasupra livezilor si campiilor, am urcat pe carari de munte, am mirosit din nou marea, am gustat bucate alese, mi-am imbratisat toti dragii mei dragi si sufletul meu a dansat in ritmul muzicii populare romanesti:)



Va imbratisez cu mult drag, Daiana

vineri, 12 martie 2010

Mama, Planet der Mutter

De 8 martie am nu am putut posta nimic.Nu mai insir motive.Cert este ca m-am gandit cu drag la voi toate, prietene, femei, mame.Si m-am gandit ca pe langa faptul ca va doresc suflete pline de lumina si dragoste vreau sa fiti fericite. Sa nu cunoasteti framantarea, tristetea, despartirea sau durerea:) In fiecare zi a mamei trec prin multe emotii contradictorii pe care nu vreau sa vi le insir aici pentru ca doresc sa zambiti, nu sa aveti ochi inlacrimati:)Asa ca mai bine va arat cum am realizat cu drag coperta unei carti dedicate mamei , carte scrisa de copii mari si mici. "Mama" , editura Passione Verlag

Aceasta este imaginea finala sub care a fost lansata cartea la Frankfurt, cu ocazia zilei mamei, evident.Cand am auzit despre continutul cartii am realizat ca in afara de cuvantul "mama" care imi provoaca nostalgie si tristete, ma pot lumina si ma pot simti fericita cand il aud rostit de glasciorul fetieleor mele.Cu drag si emotie le-am readat ochisorii veseli ce imi lumineaza viata:) Rara ocazia de a ilustra cu dragoste coperta unei carti, nu-i asa?

Imaginea de mai sus a fost prima varianta, aceea conceputa sub impulsul despre care va vorbeam.Este poate pentru prima data cand va dezvalui cum arata in sufletul meu prima emotie plastica:) In cazul de fata este vorba de vibratia unei mame cu gandul la puii ei...atat:)

Pentru ca nu sunt doar mama , pentru ca am fost si sunt si eu in lumea asta puiul cuiva, pentru ca nu o pot uita pe minunata mea mama...




Si totusi nu pot sa nu intreb mereu...Doamne, ce ne facem cand ingerul pleaca inaintea noastra la tine?Cine ne va invata limba oamenilor si cine ne va arata drumul spre tine?Cum pot sa devin ingerul puilor mei cand eu imsami nu-l stiu si ratacesc uneori drumul?...
Imi sterg lacrima asemeni copiilor, imi adun gandurile si multumesc cerului. In scurta vizita pe pamant, ingerul meu m-a invatat IUBIREA. Stiu sigur un lucru, am realizat zburand ca dincolo de nori- deasupra lor, e intotdeauna soarele.
Cu drag, Daiana

PS.Va imbratisez si va multumesc tuturor celor dragi care mi-ati daruit soare in scurta vizita acasa:)

luni, 1 martie 2010

Bun venit primavara mea draga


Dragii si dragele mele va doresc ca primavara aceasta sa va umple sufletele de soare si bucurie. Si aici e primavara...dar nu e martisor ca acasa... Mi-e tare dor de bucuria care mi-o aducea an de an acest eveniment. Abia astept sa vin acasa:)Va imbratisez mult si ma gandesc cu drag la voi. Va daruiesc din tot sufletul un martisor traditional.





Pe curand, Daiana

ZeList