Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Germania. Afișați toate postările

vineri, 19 martie 2010

In joaca

M-am tot gandit "in joaca" cu cateva zile in urma, sa scriu tot ce imi doresc de ziua mea. Am asternut in minte liste: lungi care mai de care cu "rasfat"...Si totusi, am revenit rapid cu picioarele pe pamant pentru ca...am fost atat de framantata ca Mara...Si-a rupt manuta. Nimic nu a mai avut importanta in afara de ea si de Sara.Incerc sa ma adun, sa ma gandesc ca totul va fi bine. Nazbatiosi mai sunt puii astia:) Si de unde imi propusesem sa scriu tot ce-mi doresc am realizat ca multele "dorinte" din zilele anterioare au ramas doar una...si anume sa fim sanatosi:) Straniu cum ne face viata sa sintetizam lucrurile si sa realizam brusc ce are valoare mai mare pentru noi...
Fara nici o legatura cu randurile de mai sus...Azi a fost o zi minunata de primavara. Venind cu fetitele de la gradi, in parc, am vazut doi fluturi superbi:) Stiti deja cu totii cat de mult iubesc fluturii. Zburau gratios, unul galben ca lamaia si unul in culorile scoartei de copac cu "ochi" rosu-portocaliu, alb si negru. Zborul lor delicat m-a intors cu gandul la ceea ce am simtit sa fac pentru blogul Vivianei in urma cu cateva zile. Din pacate blogspotul nu a permis incarcarea imaginii in formula gandita de mine si in final Viviana a adaptat imaginea cum a simtit ca e ok pentru ea:) Eu am gandit-o asa:

Si pentru ca azi a fost o zi frumoasa, pentru ca am chef de povesti, mai scriu cateva randuri:)
Cartierul cu case era inzapezit si pustiu saptamana trecuta. Astazi s-a animat brusc cu oameni si soare si plante pentru gradini si multi, multi copii. Aici e un ritual fantastic, in fiecare anotimp oamenii isi ingrijesc si isi amenajeaza gradinile cu decoratii de sezon. Exista o preocupare pentru aspectul estetic pe care la noi o consideram doar vis.Deja au inceput sa "rasara" pomi impodobiti cu oua colorate de Pasti...De la balconul casei indiferent de momentul in care m-am uitat afara erau permanent in medie cate 13 copii-doi ai mei.De aceea am si iesit atat de des...nu pot sa nu-mi manifest bucuria ca puii mei se joaca in curte asa cum ieseam noi odinioara in fata blocului, liberi si veseli fara ca parintii sa fie timorati de o multime de pericole ca acum...Luxul de a lasa fetitele singure afara nu mi l-am permis niciodata in Bucuresti, stim cu totii de ce.Realizez ca aici este vorba si de avantajul unei comunitati restranse... E alta lume cu care incep sa ma obisnuiesc treptat si pe care invat sa o iubesc pe zi ce trece.Apropierea de natura ne prieste grozav. Oare o sa vina vremea cand o sa imi doresc din tot sufletul sa raman aici, cand nu o sa-mi mai doresc sa locuiesc langa mare sau ocean?Astazi sunt intr-o stare optimista pe care sper sa nu o "ratacesc" curand:) Va imbratisez cu drag si dor, Daiana



luni, 2 noiembrie 2009

O zi norocoasa


Placuta personalizata, MDF picat manual,culori acrilice , lac ecologic


(Placuta a fost realizata la comanda pentru botezul unui micut deosebit si...norocos:)
Desi a plouat si a fost innorat, azi a fost pentru mine o zi frumoasa...Prima zi de gradinita in Germania. Cel mai mult m-a bucurat faptul ca desi am avut emotii fantastice, fetitele au fost incantate. Si-au exprimat dorinta sa le mai duc si maine:) Cred ca a contat mult faptul ca au fost impreuna cu prietena lor Diana, fetita mijlocie a prietenilor nostri la care locuim. Sunt niste oameni cu totul si cu totul speciali:)

Mara, Sara si Diana

Pentru ca fetitele au inceput gradinita tot azi a fost ziua in care am putut sa lucrez in liniste. Pregatesc niste lucrari pentru targul de Craciun. Si ca totul sa fie insorit total in ciuda ploii de afara iata ce am gasit dimineata pe blogul Laurei:)



Va pup cu drag si va mai povestesc curand din aventurile noastre pe alte meleaguri.Daiana

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Departe de casa


Sunt departe de casa...Deja simt dorul desi nu au trecut decat 5 zile de cand am ajuns aici.As vrea sa va povestesc mult, mult dar nu am starea necesara.Stau si ma gandesc ca plecarea mea in Germania nu a fost un lucru intamplator. Am trecut printr-o gramada de intamplari stranii pe care nici nu am curaj sa le numesc simple coincidente.Ciudat este ca desi sunt departe, ma simt in drumul spre casa:)
Chiar si racheta pentru Filip, fiind una din ultimele comezi primite acasa mi-a dat senzatia ca trebuie sa zbor, sa-mi caut si sa-mi gasesc cu adevarat locul in lume:)


placuta personalizata din Mdf pictat manual, culori acrilice, lac ecologic

Ciudata decizie...si lucrul cel mai straniu este ca despre aceasta plecare mi-a spus cineva care mi-a calculat astrograma.Nu as fi crezut candva ca aceste decizii care avem senzatia ca ne apartin si care ne pot schimba radical viata, sunt scrise clar undeva inca din clipa in care venim pe lume...
Va imbratisez cu drag si dor, Daiana

ZeList