luni, 28 noiembrie 2011

Cadou de botez - Hanna


Micuta Hanna s-a nascut de curand. Cineva drag mi-a trimis o poza cu fetia dormind si m-a rugat sa ii fac o placuta personalizata. Uite-asa a aparut ingerasul Hannei pe care l-am pictat cu gandul ca trebuie sa o ocroteasca mereu...


MDF pictat manual in culori acrilice si lac pe baza de apa, diametrul 17 cm.


Pe curand, cu drag, Daiana

marți, 22 noiembrie 2011

Cadou de botez


Acum cateva luni am avut o comanda pentru o frumoasa bebelusa. Botezul micutei a avut tema Hello Kitty. Pentru ca micuta sa-si aminteasca mereu de acest eveniment o prietena buna si draga familiei a avut ideea sa ii daruiasca fetitei aceasta oglinda personalizata :)

MDF pictat manual in culori acrilice, lac pe baza de apa

Pupici si pe curand, Daiana

miercuri, 9 noiembrie 2011

Cu drag pentru micuta Clara



Acesta este un cadou pentru micuta Clara. Nu stiu exact cu ce ocazie ii va fi daruit de catre parintii ei dar am aflat precis ca micuta o adora pur si simplu pe printesa Aurora, frumoasa adormita:)


Mamica ei m-a rugat sa ii lucrez o oglinda personalizata, potrivita pentru o mica printesa care iubeste culoarea roz, rochiile pretioase si povestile nemuritoare:)


Micuta Clara, iti doresc din suflet ca acest cadou daruit de mamica ta sa iti umple sufletul de bucurie. Sa fii o fetita buna si cuminte, desteapta, sensibila si sa mostenesti talentul mamei tale. Am aflat ca mamica ta canta minunat la pian. Daca te intrebi de unde stiu acest secret sa stii ca l-am aflat de la o vrabiuta vesela care canta adesea in fata ferestrei mele:)



Cu drag si pe curand, Daiana





joi, 20 octombrie 2011

Iubeste, Traieste, Zambeste, Iarta ! - Oglinda mireasa


...Stiu, stiu ca nu am mai scris de tare multa vreme! Sper sa intelegeti ca pur si simplu nu am avut starea necesara:) Nu pot scrie doar de dragul de a umple niste spatii goale. Blogul este pentru mine un fel de jurnal de calatorie, calatoria mea prin viata. Uneori sunt lucruri importante de consemnat iar uneori...nimic deosebit. Se intampla sa am cateodata un chef nebun sa scriu despre lucruri marunte si sunt momente cand despre intamplari importante nu simt nevoia sa scriu nimic. Vad cum mi se aduna o multime de lucrari despre care nu am spus nici un cuvintel si pe care nu vi le-am aratat si totusi...nu am intotdeauan chef de povesti...Dar astazi, astazi e o zi speciala cu soare bland de toamna si miros de fructe coapte si frunze uscate. Astazi chiar vreau sa va impartasesc o poveste. Este poveste unei oglinzi de mireasa...



NICOLE! ah, Nicole, de ce mi-ai scris asa frumos si direct, de ce m-ai rugat sa pictez trandafiri!?
Am fost tulburata cateva zile pentru ca mailul Nicolei suna ca o dorinta puternica, ca o rugaminte delicata, oglinda pentru mireasa ei trebuia sa fie cu trandafiri rosii...Cum sa ii explic ca nu pot sufleteste sa pictez trandafiri!?Cateva zile am fost tulburata. Sa ii scriu Nicolei ce simt sau sa ma lupt cu demonul meu!?Si parca nu vreau sa o dezamagesc pe Nicole refuzandu-i rugamintea.Mi-am propus sa imi dau un timp ca sa pot alege in liniste. Dar timpul meu era scurt si nunta se apropia iar eu...am ales sa caut in adancul meu de unde vine tulburarea... De ce nu imi plac trandafirii? In fond sunt niste fori atat de delicate...Si stiu doar din povestea micului Print ca au tepi doar ca sa se apere pentru ca sunt atat de fragile...Intr-o dimineata am plans, am plans pentru ca tot scormonind in noianul de amintiri am realizat de ce refuz emotional trandafirii. Florile acestea minunate sunt asociate in mintea mea cu o intamplare trista din copilarie. Si din acest punt mai departe aproape ca am refuzat sa le vad frumusetea. Nedreapta alegere am facut! Nu vreau sa va povestesc intamplarea pe care mi-o amintesc trandafirii pentru ca e prea trista.Ranile trebuie sa se vindece!Mi-am luat inima in dinti si am iesit afara si m-am plimbat. M-am oprit in padurea de langa raul meu la o tufa de trandafiri salbatici. Mici si frumosi, cu petale carnoase dar foarte delicate in acelasi timp. Trandafirasi cu tulpinite pline de tepi mici ca spatele aricilor. Uite si florile se apara de raul lumii!:) Si am incercat sa uit intamplarea trista din viata mea si sa ii descopar asa frumosi si proaspeti si plini de personalitate! Sunt minunati!
In acel moment am stiut: nu ii voi scrie Nicolei ca nu ii voi picta trandafirii. Nu o voi dezamagi. Intai voi invata sa ii cunosc asa cum sunt si sa nu ii las pedepsiti pe nedrept. Am facut pace cu trandafirii:) I-am mangaiat, i-am mirosit, i-am desenat...acum sunt pregatita sa-i pictez cu dragoste. Asa am simtit atunci cand i-am trimis schita Nicolei. Numai pictand cu dragoste lucrurile ies cu trebuie.Un cadou unicat pentru o mireasa poate fi pictat numai si numai cu dragoste. Si asa va fi!...
M-am apucat de pictat cu rabdare si drag. Primul sem de pace cu trandafirii a fost ca i-am pictat fara tepti. Eu am inlaturat tristetea si am inlocuit-o cu bucuria.Trandafirii pentru Nicole au renunat la tepi si i-au inlocuit cu vite crude si delicate, semn de fragilitate si blandete.
Iubeste, Traieste, Zambeste, Iarta! Acesta era mesajul Nicolei pentru mireasa ei. Acesta era mesajul Nicolei pentru mine. Acesta era mesajul ei pentru trandafiri si pentru lumea mare! Am indeplinit tot ce m-a indemnat Nicole. Alegand sa pictez trandafirii am ales de fapt sa iubesc, sa traiesc, sa zambesc si sa iert. Trandafirii, m-au iertat oare:)?
Am pictat senina si bucuroasa. Am simtit ca oglinda asta va aduce multa fericire unei mirese frumoase pentru care trandafirii simbolizeaza dragoste si bucurie. La sfarsit cand setul pentru mireasa a fost gata am simtit ca am trecut un prag. Povestea copilariei tot ma mai intristeaza dar abia acum pot vedea din nou frumusetea ascunsa a trandafirilor! Am castigat ceva! Cel mai important este ca am putut sa pictez cu drag si cu bucurie. Lucrul acesta sigur se observa atunci cand priviti pictura!








NICOLE, multumesc pentru confruntarea prin care m-ai facut sa trec si pentru mesajul tau de suflet! De acum trandafirii sunt legati pentru mine de aceste cuvinte minunate si de forta lor de a bucura o fata in cea mai frumoasa zi a vietii ei. IUBESTE, TRAIESTE, ZAMBESTE, IARTA! Asta am sa incerc si eu zi de zi sa fac cu adevarat!
Fie ca mireasa ta sa fie cea mai fericita mireasa din lume iar tu sa poti impartasi fericirea impreuna cu ea!



Multumesc, dragii mei, pentru rabdarea voastra, a celor care sunteti mereu langa mine.Va doresc sa traiti si voi din plin aceste cuvinte pline de dragoste!Va imbratisez cu mult drag si pe curand, Daiana



marți, 19 iulie 2011

Codrin-Jurnal de calatorie

Am promis ca va scriu despre Codrin (12 ani) nepotelul meu cel talentat:) As putea sa va povestesc cat este de special, de inteligent, de bun si de frumos si cum i-a dat Dumnezeu talent cu carul...Mi-am dat seama ca ar fi inutil pentru ca sunt precum cioara care spune ca puiul ei e cel mai grozav. M-am gandit ca ar fi mai de impact sa va las sa savurati unul din ultimele lui texte cu care a participat si a si castigat locul intai la concursul Tinere Condeie (faza pe Bucuresti)
Pentru a citi frumoasa poveste dati clik pe:
JURNAL DE CALATORIE
Calatorie placuta si pe curand, Daiana

joi, 14 iulie 2011

Palatul Povestilor


S-a scurs tare multa vreme de cand nu am mai scris nimic.Nu vreau sa ma scuz sau sa ma justific insa simt nevoia sa va spun cele doua mari motive. Primul motiv este ca adesea nu am avut suficient timp dar cel mai important motiv este ca nu am avut puterea sa imi infrunt frica...Mi-am dorit nespus sa pot ca pe pagina in Romana sa postez in paralel traducerea in germana. Nu am avut curaj, sunt incepatoare la germana, nu sunt in stare nici pe departe sa traduc textul iar daca pot nu are nicidecum valoarea emotionala a celui scris in limba mea materna. Si uite-asa am tot amanat de la o zi la atla, am adunat povesti si lucrari care abia asteapta sa fie postate ...Toate cu gandul ca intr-o zi o sa am vremea si curajul sa scriu bilingv...Ce aiureala...M-am ingrozit cand am realizat ca a trecut un anotimp iar blogul meu a ramas pustiu si gol ca o frunza-n vant...Mi-a parut rau pentru cei care au asteptat povestile mele, care mi-au scris randuri si ganduri frumoase si care ma rugau sa le arat ce am mai lucrat. Imi cer iertare daca v-am dezamagit dar sunt sigura ca intelegeti lupta mea. Astazi sunt calma si impacata. Accept situatia si ma gandesc ca nu sunt inca pregatita pentru blogul in germana dar sunt sigura ca blogul meu de suflet romanesc trebuie sa mearga mai departe. Asta este limba in care imi cant bucuriile si dragostea, in care imi jelesc tristetea in care imi strig visele si sperantele. Blogul in romana trebuie sa continue si va multumesc tuturor celor care imi scrieti cu caldura, care imi cereti povesti pentru suflet, care nu lasati sperantele sa moara. Inca nu ma simt pregatita sa postez lucrari desi s-au adunat destul de multe.O voi face abia din toamna, asemeni copiilor care incep scoala. Acum sunt in vacanta:)Totusi, pana la toamna am sa va spun povesti, povesti de suflet din viata de zi cu zi si asta pentru ca va iubesc si sunt fericita ca sunteti langa mine.Va multumesc din suflet si va imbratisez .


In ideea ca acasa in Romania copiii mari si mici au inceput vacanta si pentru ca avem nevoie de povesti care sa ne lumineze si sa dezvolte frumos mintile si sufletele m-am gandit sa va recomand o carte minunata pentru copii mari si mici:)
Este o carte scrisa de fratele meu, Danion Vasile. Povestea principala "Palatul Povestilor frumoase" este scrisa de nepotelul meu Codrin pe vremea cand avea doar opt ani si un tilu pentru cartea pe care visa sa o scrie"Cand povestile dispar". Fratele meu a adaptat povestea asfel incat sa se se lege de celelalte povesti scrise de el in acest volum. Cartea contine povesti si ilustratiile absolut superbe ale Rodicai Vieru. 10 din motivele autorului pentru a darui copiilor o asemenea carte de povesti le puteti gasi aici.
Imagini si povesti din acest volum puteti gasi si la adresa http://www.palatulpovestilor.blogspot.com/.

Doar atat pentru astazi, va imbratisez cu mult drag si pe curand,
Daiana


luni, 11 aprilie 2011

vineri, 11 martie 2011

Oglinda poveste


Doina haiducului am ascultat-o din nou si din nou...Melodia asta are o forta fantastica si reuseste sa ma poarte intr-un mod miraculos pe plaiurile mele dragi...acasa..."Si cum imi place sa dorm, Noaptea-n padure la foc, Stam impreuna cu toti, Visul langa izvor..."



(Inca de la inceput imi cer scuze pentru calitatea fotografiilor, am avut din nou un accident cu aparatul foto)
M-a cautat nu de mult pentru o comanda noua, Doamna mea cu catelul. Admir din tot sufletul dragostea cu care concepe si alege cadouri unice, pline de incarcatura emotionala pentru oamenii dragi. Admir cum stie sa-si exprime si sa-si daruiasca dragostea celor din jur. Pune atat de mult suflet in darurile ei, incat si un capatai de ata poate deveni un fir de aur fermecat. Cred ca deja este evident pentru voi ca Doamna mea cu catelul este o femeie cu un suflet mare cat lumea si bun precum painea calda...si pe deasupra mai are si ochii albastri ca cerul:) Stiu, simt ca adesea face eforturi financiare ca sa ii bucure pe oamenii pe care ii considera speciali...si asta nu e putin lucru...dar rezultatul e cel mai important:) Oglinda despre care va voi povesti astazi este pentru o buna prietena de-a ei (Ileana) care locuieste aici, in Germania, departe de locurile dragi de unde isi trage radacinile.

MDF traforat, pictat manual in culori acrilice, lac pe baza de apa.
L -100 cm/ l- 80 cm

Despre Ileana am aflat ca are un chip desprins parca din povestile orientale, ca iubeste nespus caii, ca ii place sa poarte ie si ca s-a nascut in Romania, in Dobrogea.

Ne-am gandit impreuna, Doamana cu catelul si eu, si am ajuns la concluzia ca nimic nu ar fi mai potrivit pentru ziua Ilenei decat o "Oglinda poveste" care sa-i aduca mereu aminte Ilenei de lucruri dragi de acasa. Ileana noastra calare pe un cal alergand prin viata. In mod simbolic am ornamentat rama cu motive populare romanesti. Multe flori, pasari pentru zbor, trifoi pentru noroc, inimi pentru dragoste, pomul vietii incarcat de roade...cat mai multe simboluri pentru implinirea unei vieti minunate.

Oglinda poveste a fost pentru mine o comanda extrem de draga care mi-a purtat sufletul acasa din momentul in care am gandit-o si pana am finalizat-o. A fost o comanda care mi-a lasat liberatea de a fi copil-bucurandu-ma, povestitor si in acelasi timp ursitoare de viata frumosa:)

O lucrare care m-a provocat sa ascult muzica romaneasca pentru rezona mai bine cu atmosfera pe care am dorit sa o redau. O lucrare la care am experimentat o tehnica noua (albul ramei este craclurat) si in care mi-am amprentat bucuria de a lucra.

Am trecut si prin cateva situatii nepalcute dar m-am scuturat rapid de ele si am lasat doar lumina si bucuria sa incarce acest dar.
Cred si sper ca Ileana este o femeie fantastica si o prietena buna. Sper sa o bucure cu adevarat si sa inteleaga profunzimea emotionala si dragostea ascunse in acest cadou. Sper ca odata cu Oglinda Poveste sa intre in casa ei tot binele si frumosul din lume:)

Alina (Doamna mea cu catelul) iti multumesc inca o data pentru increderea ta in mine, pentru libertatea de creatie care mi-o lasi, pentru incarcatura emotionala pe care mi-o transmiti atat de bine, pentru faptul ca ma faci sa ma simt speciala. Cand lucram la oglinda poveste am simtit exact ca in Doina haiducului "liber e sufletul meu, libera inima mea..."

Va imbratisez cu drag, Daiana

Mai jos puteti vedea alte comenzi specialae ale Doamnei cu catelul:
-Doamna cu catelul
-Unicat
-Oglinda pentru Nora
-Placute personalizate pentru Sara si Riana
-Imblanzitoarea de cai
-Tablou pentru Rune

sâmbătă, 19 februarie 2011

Constantin Brancusi


"Eu nu creez Păsări - ci zboruri."

"Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul - ce fericire!"

"O pasăre a intrat, odată, prin fereastra Atelierului meu. Şi încerca să iasă bătând în geam şi nu găsea ieşirea - căci se lovea mereu de sticlă. S-a aşezat apoi să se odihnească. Şi a încercat din nou şi a ieşit. Sculptura este la fel: dacă găseşti acel geam (acea ieşire), te ridici înspre cer, intri în împărăţia cerurilor..."
Constantin Brancusi

Astazi se implinesc 135 de ani de la nasterea marelui



"In clipa in care am inceatat a mai fi copii, am murit."

"Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari."
Constantin Brancusi

Pe curand si cu drag...aceeasi iubitoare de zbor

miercuri, 16 februarie 2011

Inima nu trebuie sa moara !


Ma framant de multa vreme cum ar fi cel mai porivit sa scriu aceasta postare. Zilele trec si in mine simt o avalansa de sentimente si ganduri, care mai de care luptand sa prinda forma si sa fie asternute pe hartie...Zilele trec si eu tot nu ma hotarasc cu ce ar fi mai potrivit sa incep ca sa pot fi mai convingatoare, sa pot transmite cat mai expresiv ceea ce simt. Zilele trec... si ca o esenta a trairilor mele in mine pulseaza precum viata insasi ideea ca inima nu trebuie sa moara. Traiesc astazi datorita unui miracol...M-am nascut, asemeni multor alti copilasi, cu o grava malformatie congenitala. La acea vreme nu exista nici o solutie, nici o speranta pentru mine, de aceea medicii i-au sugerat mamei sa ma abandoneze in spital... ca nu are rost sa mor acasa...Nu vreau sa-mi inchipui ce a fost atunci in sufletul mamei mele...Dar m-a luat acasa si cu multa dragoste si speranta a reusit sa ma faca om.Ea s-a stins de mult dar lumina ei straluceste astazi pin ochii mei, in inima mea, in fiecare celula a mea. Ea a fost cea care m-a invatat speranta. Anii au trecut, eu eram privita de cardiologi ca un miracol. Atunci cand au considerat au tehnologia necesara si ca eu am varsta la care ar putea sa remedieze malformatia s-au pomenit ca operatia nu mai era necesara...Trupusorul meu a muncit si s-a "reparat" intr-un mod miraculos , singur:) Cred ca aveam deja 6 ani cand imi amintesc pentru prima data un doctor spunandu-i mamei ca e un adevarat miracol:) E important sa va spun ca mama nu m-a protejat niciodata, ci m-a tratat ca pe oricare copil, m-a lasat sa fac absolut tot ce le place copiilor, ba chiar mai mult am facut sport, chiar si de performanta. Anii au trecut, eu m-am simtit minunat , niciodata nu am trait cu gandul ca as avea vreo problema. La ceva vreme dupa ce am nascut gemenutele inima mea si-a cerut drepturile si a fost necesara o mica operatie pe care am suportat-o foarte bine si in urma careia traiesc ca un om normal. Si totusi, la nastere, nu mi se dadea nici o sansa...De ce lasam noi oamenii speranta sa moara?De ce uitam sa credem in miracole, in dragoste Dumnezeiasca?
Intentia mea nu a fost sa va plictisesc cu povestea mea, dorinta mea este sa va povestesc despre speranta si despre oameni de aur...

Intr-o zi imi imi scrie Nicole, Doamna Nicoleta Serban, prietena mea si imi comanda un tablou. Dar nu e corect spus imi comanda... ci ma roaga sa concep un cadou de suflet pentru un om cu totul special. Imi spune pe nerasuflate povestea nepotelului ei.
"In urma cu cateva luni am fost nevoita sa lupt pentru viata nepotelului meu diagnosticat cu malformatie cardiaca complexa, aveam nevoie de informatii ca de aer, le-am gasit singura pe internet dupa multe ore de cautare, a trebuit sa le adun ca pe un puzzle si sa iau decizii rapide, mi-ar fi fost de ajutor un site unde sa gasesc toate informatiile necesare, unde sa gasesc parinti care au trecut prin astfel de experiente."
Nepotelul ei a fost salvat in Germania de catre Directorul departamentului de chirurgie pentru malformatii cardiace congenitale de la Clinica de Chirurgie Cardiaca din Bad Oyenhausen. Acest Om care daruieste zi de zi viata nou-nascutilor cu malformatii cardiace este de origine Romana. Un Om pe care pacientii il numesc Golden Hands sau Golden Heart dar cuvinele sunt seci pentru a descrie lumina pe care o daruieste lumii. Un om caruia ii pasa si care se implica trup si suflet, un Om care stie si reuseste sa schimbe zilnic durerea si tristetea in speranta si bucurie. Acest mare om se numeste Doctorul Eugen Sandica.
Aha...pentru dansul ma ruga Nicole...Am fost coplesita si in gand am facut conexiuni inimaginabile...malformatie cardiaca infantila, viata, moarte, speranta, destin, miracol, Dumnezeu, maini de aur... inima nu trebuie sa moara! Doamne, nimic, nimic nu e intamplator pe lumea asta.Un amestec de spaima si emotie, multumire, recunostinta...Multumesc Nicole ca m-ai ales pentru un asemenea dar! Multumesc Nicole ca ai o inima atat de mare si ca ajuti atatia copii. Multumesc ca lupti ca inima sa nu moara! Multumesc pentru speranta pe care o daruiesti oamenilor si pentru ajutorul care il oferi celor in suferinta.
Nicole, Doamna Nicoleta Serban, a creat in sprijinul copiilor cu malformatii cardiace un site.
"Am creat acest site din dorinta de a ajuta !...Imi doresc sa devenim o comunitate unita si puternica pentru ai ajuta pe copii cu malformatii cardiovasculare, sa ne facem auziti, sa stie medicii din Romania ca existam si ca nu mai acceptam ca acesti copii sa moara, sa stie Ministerul Sanatatii Publice ca avem nevoie de o clinica pentru copii cu astfel de malformatii. Va astept pe Forum sa va spuneti povestea, sa ne cunoastem, sa comunicam deschis." Nicoleta Seban


Va rog sa impartasiti tuturor cunoscutilor vostri acest site. Si voi puteti ajuta. Nu se stie cand si cum sau cui ii poate fi util. Cunosc deja familiile a trei nou-nascuti care au fost operati si salvati de catre acest om. Stiu povestea a trei mamici care acum se pot bucura cu adevarat de pruncii lor.Toate astea le-am aflat inainte sa stiu povestea nepotelului Nicoletei si inainte sa aflu prea multe detalii despre Domnul Doctor... In realitate sunt zeci, sute de mamici care se bucura astazi de puiutii lor doar datorita faptului ca au avut sansa sa ajunga la acest mare OM.
Totusi...nimic nu e intamplator :)
Ar fi multe de spus, dar ca sa nu va plictisesc am sa ma opresc aici si am sa va arat ce cadou de suflet a primit acest om din partea Doamnei Nicoleta Serban:)

diptic, tehnica mixta, acrilic, creioane acuarelate,
colaj cu foita de bronz si foita de aur pe panza

Pentru ca am dorit ca tabloul sa contina si o alta surpriza, noaptea dar numai noaptea, inima din tablou poarta un halou luminos, o inima simbolica de lumina. (pictata cu vopsea fluorescenta)

Cu drag si pe curand, Daiana

"Viata este darul pe care il meritam numai atunci cand il daruim"
Rabindanath Tagore


luni, 7 februarie 2011

Pentru Andreea Bartsch

Pentru ca esarfele pictate impreuna cu fetitele mele inainte de Craciun au fost primite cu atata bucurie si drag, pentru ca micutele au capatat incredere in puterea lor s-au hotarat sa picteze singurele o esarfa. Surpriza ii era dedicata profesoarei lor de chitara pe care o indragesc atat de mult. Pentru ca matasea era dreptunghiulara, Mara si Sara au hotarat sa picteze fiecare cate o jumatate, impartita frateste:) Am fost in preajma lor si de data asta...dar ceva mai de la distanta:) Fetitele s-au descurcat minunat si au fost foarte madre de rezultat . Au stat minute intregi in fata oglinzii probandu-se cu esarfa cea noua. Nu va povestesc cat de incantata a fost Andreea. Astazi la lectia de chitara a purtat-o din nou. De altfel a purtat-o des de cand a primit-o in . E un semn clar ca ii place mult si ca le indrageste pe micute.

Sara

Mara

bucatica Sarei

detaliu din pictura Sarei

pictura Marei

detaliu din pictura Marei

esarfa Andreei:)

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa...
Pe curand, Daiana

luni, 24 ianuarie 2011

miercuri, 19 ianuarie 2011

Paul Cézanne


Am deschis internetul si am aflat ca astazi aniversam 172 de ani de la nasterea pictorului francez Paul Cézanne. Bun si internetul asta...Am revazut cu placere lucrari pe care le stiam inca din liceu. In timp ce priveam tablourile am simtit o stare ciudata. Emotie,bucurie, curiozitate, un amestec de sentimente. Unele tablouri imi pareau atat de vii, de proaspete, era ca si cum le-as fi vazut pentru intaia data. In urma starii traite am simtit nevoia sa o impartasesc cu voi, prietenii mei dragi. Am cautat imediat un documentar despre viata artistului pe care vi-l trimit cu drag....Si uite-asa m-am gandit ca poate nu ar fi rau ca de acum inainte sa postez din cand in cand cate ceva despre artisti. Imi place grozav ideea ca ne uitam impreuna la film:)


Paul Cézanne - a film by Elisabeth Kapnist (1/3)

Paul Cézanne - a film by Elisabeth Kapnist (2/3)

Paul Cézanne - a film by Elisabeth Kapnist (3/3)



Va imbratisez cu drag si pe curand, Daiana

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Printesa:)

Acum ceva timp am promis ca va spun ce s-a intamplat cu masuta printesei. Ei bine, la foarte scurt timp dupa ce am scris despre ea pe blog si-a gasit o stapana micuta si dragalasa.Evident e o printesa vesela care crede in povesti si in vise.


Masuta unicat din lemn de brad si placaj, pictata in culori acrilice si lac pe baza de apa.
Imaltime 50 cm , latime 49, 5 cm si lungime 58, 5 cm

Nu mi-a ramas decat sa adaug cu vopesa rosie numele micutei si apoi sa o trimit proprietarei:) De atunci nu mai stiu nimic despre masuta in afara de faptul ca a fost primita cu multa bucurie si si-a gasit un loc de cinste chiar in camera printesei Vivien:)

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa:)
Pupici cu drag, Daiana





luni, 10 ianuarie 2011

Magnolia



Nu, inca nu a sosit primavara, dar este foarte, foarte aproape de noi si de sufletele noastre. Ieri a fost aici o zi superba cu soare bland care ne-a mangaiat chipurile si a topit complet putina zapada ramasa.Ne-am plimbat in Munchen si ne-am bucurat de locuri si oameni noi. Cel mai surprinzator lucru a fost ca am descoperit cu uimire floricele mici si roz intr-o tufa de pe marginea drumului. Curoajoase si superbe micutele astea temerare. Mi-e teama ca vor ingheta, este abia jumatatea iernii chiar daca a iesit soarele.Trebuiau fotografiate dar din nou am lasat aparatul foto acasa. Intr-o curte...o Doamne, natura chiar se pregateste de primavara, boboci mari, incredibil de mari de magnolie. Atunci in minte mi-a fulgerat gandul ca trebuie sa va arat tablourile mele cu magnolii. Le spun"mele" pentru ca le-am pictat din suflet si simt ca sunt o bucatica din mine, sunt emotia mea. Le-am conceput pentru o familie minunata pe care o indragesc. Cuplul (prefer sa vorbesc despre ei ca despre unul sigur pentru ca se iubesc tare mult)si-a dorit sa le aduc in dormitor prospetime, senzualitate,energie, culoare si lumina...Primavara! mi-am spus atunci in gand:)Si asta pentru ca in urma cu ceva vreme am adus in baia lor vara, cu maci si fluturi albastri (aici).In camera baieteilor lor am adus un crampei de toamna(aici).Cine stie, candva poate ii vom gasi un locusor si iernii pentru ca toate anotipurile sa salasluiasca armonios in casa lor.Casa cladita cu multa dragoste, truda si efort. Asa se intampla cand oamenii se iubesc si mai au si pui mici; atunci au idealuri mari si gasesc mereu resurse fizice , psihice si materiale pentru a-si realiza visele intr-o buna zi... Indragesc nespus conceptul de casa a anotimpurilor. S-a nascut treptat, in timp ce lucram impreuna cu acest cuplu minunat si ii ajutam sa dea o forma armonioasa casutei lor.Visez la randul meu ca intr-o buna zi sa dezvolt acest concept, sa il fac mai puternic perceptibil, sa ii dau o viata si o forma noua, poate chiar in casa noastra. Visam de mult la o casa in deplina armonie cu natura...dar deocamdata este doar un vis frumos:) "Povestelnica" cum sunt ma indepartez ca de obicei de ideea initiala. Acum am sa ma opresc (cu greu) din alte povesti si am sa va arat ceea ce doream de la bun inceput: iata magnoliile! Asa am simtit eu acum primavara:)



Tehnica mixta pe panza
(acuarele, tusuri, creioane, colaj cu foita aurita)

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.
Si-am incalecat pe-o capsuna si va doresc o zi foarte, dar foarte, foarte buna!
Va imbratisez cu mult drag si va doresc sa simtiti primavara, Daiana


miercuri, 5 ianuarie 2011

Esarfa in dar


"Cu ape de rosu-n ochi,

Valuri largi de alb,
Mov si verde zboara cald
Pe chipul tau drag,
Esarfa in dar."
(versuri Mircea Baniciu)

Pictura unicat pe matase naturala, 55/55cm

M-am gandit ce cadou deosebit ar putea fetitele, cu manutele lor pentru Craciunul care tocmai a trecut, celor care se ocupa de ele cu mult drag si rabdare la scoala. Invatatoarea, profesoara de germana si doamna impreuna cu care isi fac si lectiile dupa-amiaza.Trei femei minunate. Am descoperit intamplator ca toate poarta esarfe. Aceasta a fost remarca salvatoare pentru ca de-aici s-a ivit si ideea.Am "fugit" impreuna cu fetitele la un magazin de specialitate din apropiere si ne-am intors acasa cu trei esarfe de matase, cu vopsele textile, cu pensule si cu multa insufletire. La prima esarfa am facut un trio:) Adica ne-am jucat toate trei cu culorile:)-este vorba de esarfa de sus.

Pictura unicat pe matase naturala, 55/55cm-Sara

Cea de-a doua esarfa a picat-o Sara cu putin ajutor din partea mea:) Alegerea gamei cromatice ii apartine in excusivitate. Pentru Sara a fost o mare placere si exteriorizare realizarea acestei picturi asa ca sunt hotarata sa ne mai "jucam serios" in acest fel:)


Pictura unicat pe matase naturala, 55/55cm- Mara

Mara, expansiva si dinamica, refuza de cele mai multe ori ajutorul din partea mea dar de aceasta data a cautat sprijinul meu. Si ea, asemeni Sarei si-a ales singura culorile. Sigura pe ea a pictat , a pus degetul, a udat matasea, a stropit-o, a experimentat pur si simplu dar nu m-a lasat nici o secunda sa plec de langa ea. M-a pus de cateva ori sa "repar" desi va spun sincer ca nu prea am avut ce:)
Seara pictand impreuna cu manjii mei a fost minunata.Am simtit din plin bucuria de a fi impreuna si de a ne bucura de culori. Despre reactia Doamnelor nu stiu sa va spun nimic pentru ca fetitele le-au daruit exact la terminarea orelor, in primele minute de vacanta:) Acum asteptam cu sufletul la gura reactiile.Aici scoala incepe abia saptamana viitoare.Sper ca doamnele sa aprecieze cu adevarat creatia fetitelor.
Am fost impresionta oricum de dorinta micutelor de a "mesteri" ceva cu manutele lor pentru oameni dragi. Mara si Sara deja acum in plan sa creeze o adevarata colectie de esarfe: una lui Buni, una Andreei (profesoara de chitara), una...etc. Tot scriindu-va povestea esarfelor mi-a venit in minte melodia cu ale carei versuri am aceasta postare. Asa ca in incheiere...va las cu melodia:)




Va imbratisez cu drag si pe curand, Daiana

PS.Pictura pe material textil puteti vedea si aici:)

luni, 3 ianuarie 2011

HAPPY NEW YEAR MOTHER EARTH



Cu drag, Daiana

ZeList