Palatul Povestilor

S-a scurs tare multa vreme de cand nu am mai scris nimic.Nu vreau sa ma scuz sau sa ma justific insa simt nevoia sa va spun cele doua mari motive. Primul motiv este ca adesea nu am avut suficient timp dar cel mai important motiv este ca nu am avut puterea sa imi infrunt frica...Mi-am dorit nespus sa pot ca pe pagina in Romana sa postez in paralel traducerea in germana. Nu am avut curaj, sunt incepatoare la germana, nu sunt in stare nici pe departe sa traduc textul iar daca pot nu are nicidecum valoarea emotionala a celui scris in limba mea materna. Si uite-asa am tot amanat de la o zi la atla, am adunat povesti si lucrari care abia asteapta sa fie postate ...Toate cu gandul ca intr-o zi o sa am vremea si curajul sa scriu bilingv...Ce aiureala...M-am ingrozit cand am realizat ca a trecut un anotimp iar blogul meu a ramas pustiu si gol ca o frunza-n vant...Mi-a parut rau pentru cei care au asteptat povestile mele, care mi-au scris randuri si ganduri frumoase si care ma rugau sa le arat ce am mai lucrat. Imi cer iertare daca v-am dezamagit dar sunt sigura ca intelegeti lupta mea. Astazi sunt calma si impacata. Accept situatia si ma gandesc ca nu sunt inca pregatita pentru blogul in germana dar sunt sigura ca blogul meu de suflet romanesc trebuie sa mearga mai departe. Asta este limba in care imi cant bucuriile si dragostea, in care imi jelesc tristetea in care imi strig visele si sperantele. Blogul in romana trebuie sa continue si va multumesc tuturor celor care imi scrieti cu caldura, care imi cereti povesti pentru suflet, care nu lasati sperantele sa moara. Inca nu ma simt pregatita sa postez lucrari desi s-au adunat destul de multe.O voi face abia din toamna, asemeni copiilor care incep scoala. Acum sunt in vacanta:)Totusi, pana la toamna am sa va spun povesti, povesti de suflet din viata de zi cu zi si asta pentru ca va iubesc si sunt fericita ca sunteti langa mine.Va multumesc din suflet si va imbratisez .

In ideea ca acasa in Romania copiii mari si mici au inceput vacanta si pentru ca avem nevoie de povesti care sa ne lumineze si sa dezvolte frumos mintile si sufletele m-am gandit sa va recomand o carte minunata pentru copii mari si mici:)

Este o carte scrisa de fratele meu, Danion Vasile. Povestea principala "Palatul Povestilor frumoase" este scrisa de nepotelul meu Codrin pe vremea cand avea doar opt ani si un tilu pentru cartea pe care visa sa o scrie"Cand povestile dispar". Fratele meu a adaptat povestea asfel incat sa se se lege de celelalte povesti scrise de el in acest volum. Cartea contine povesti si ilustratiile absolut superbe ale Rodicai Vieru. 10 din motivele autorului pentru a darui copiilor o asemenea carte de povesti le puteti gasi aici.

Imagini si povesti din acest volum puteti gasi si la adresa http://www.palatulpovestilor.blogspot.com/.

Doar atat pentru astazi, va imbratisez cu mult drag si pe curand,

Daiana