Se afișează postările cu eticheta povesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta povesti. Afișați toate postările

marți, 19 iulie 2011

Codrin-Jurnal de calatorie

Am promis ca va scriu despre Codrin (12 ani) nepotelul meu cel talentat:) As putea sa va povestesc cat este de special, de inteligent, de bun si de frumos si cum i-a dat Dumnezeu talent cu carul...Mi-am dat seama ca ar fi inutil pentru ca sunt precum cioara care spune ca puiul ei e cel mai grozav. M-am gandit ca ar fi mai de impact sa va las sa savurati unul din ultimele lui texte cu care a participat si a si castigat locul intai la concursul Tinere Condeie (faza pe Bucuresti)
Pentru a citi frumoasa poveste dati clik pe:
JURNAL DE CALATORIE
Calatorie placuta si pe curand, Daiana

joi, 14 iulie 2011

Palatul Povestilor


S-a scurs tare multa vreme de cand nu am mai scris nimic.Nu vreau sa ma scuz sau sa ma justific insa simt nevoia sa va spun cele doua mari motive. Primul motiv este ca adesea nu am avut suficient timp dar cel mai important motiv este ca nu am avut puterea sa imi infrunt frica...Mi-am dorit nespus sa pot ca pe pagina in Romana sa postez in paralel traducerea in germana. Nu am avut curaj, sunt incepatoare la germana, nu sunt in stare nici pe departe sa traduc textul iar daca pot nu are nicidecum valoarea emotionala a celui scris in limba mea materna. Si uite-asa am tot amanat de la o zi la atla, am adunat povesti si lucrari care abia asteapta sa fie postate ...Toate cu gandul ca intr-o zi o sa am vremea si curajul sa scriu bilingv...Ce aiureala...M-am ingrozit cand am realizat ca a trecut un anotimp iar blogul meu a ramas pustiu si gol ca o frunza-n vant...Mi-a parut rau pentru cei care au asteptat povestile mele, care mi-au scris randuri si ganduri frumoase si care ma rugau sa le arat ce am mai lucrat. Imi cer iertare daca v-am dezamagit dar sunt sigura ca intelegeti lupta mea. Astazi sunt calma si impacata. Accept situatia si ma gandesc ca nu sunt inca pregatita pentru blogul in germana dar sunt sigura ca blogul meu de suflet romanesc trebuie sa mearga mai departe. Asta este limba in care imi cant bucuriile si dragostea, in care imi jelesc tristetea in care imi strig visele si sperantele. Blogul in romana trebuie sa continue si va multumesc tuturor celor care imi scrieti cu caldura, care imi cereti povesti pentru suflet, care nu lasati sperantele sa moara. Inca nu ma simt pregatita sa postez lucrari desi s-au adunat destul de multe.O voi face abia din toamna, asemeni copiilor care incep scoala. Acum sunt in vacanta:)Totusi, pana la toamna am sa va spun povesti, povesti de suflet din viata de zi cu zi si asta pentru ca va iubesc si sunt fericita ca sunteti langa mine.Va multumesc din suflet si va imbratisez .


In ideea ca acasa in Romania copiii mari si mici au inceput vacanta si pentru ca avem nevoie de povesti care sa ne lumineze si sa dezvolte frumos mintile si sufletele m-am gandit sa va recomand o carte minunata pentru copii mari si mici:)
Este o carte scrisa de fratele meu, Danion Vasile. Povestea principala "Palatul Povestilor frumoase" este scrisa de nepotelul meu Codrin pe vremea cand avea doar opt ani si un tilu pentru cartea pe care visa sa o scrie"Cand povestile dispar". Fratele meu a adaptat povestea asfel incat sa se se lege de celelalte povesti scrise de el in acest volum. Cartea contine povesti si ilustratiile absolut superbe ale Rodicai Vieru. 10 din motivele autorului pentru a darui copiilor o asemenea carte de povesti le puteti gasi aici.
Imagini si povesti din acest volum puteti gasi si la adresa http://www.palatulpovestilor.blogspot.com/.

Doar atat pentru astazi, va imbratisez cu mult drag si pe curand,
Daiana


luni, 27 iulie 2009

Ursa


"Ursa" Oglinjoara pentru copii mi-a fost inspirata de o poveste draga pe care mi-o spunea mama,in copilarie pe vremea cand eram doar o fetita neastamparata...Acum a venit randul meu sa le spun povestea fetitelor mele inainte de culcare...

Oglinda unicat, rama 45/33 cm,Mdf pictat manual, culori acrilice, lac ecologic,oglinda interioara 30/22cm- pret 125.00Ron

Pentru ca imi doresc sa va integrez cat mai bine in atmosfera va las in compania povestioarei mult indragite "Goldilocks and the three bears"



Cu drag si pe curand,Daiana

Lumina pentru Alexandra

miercuri, 25 martie 2009

"Meserii delicate"si o invitatie minunata

Revista Marie Claire- aprilie 2009-"Meserii delicate"
"O etajera in forma de nor. O pisica lenesa odihnind pe un ceainic.Un trunchi de copac imprimat pe o foaie de hartie.Sunt momente din vietile a trei femei care isi conduc afacerile delicate cu o mana de fier.
" (Ana Wagner, Daiana Prundurel , Cristiana Draghici )

"Ne-am obisnuit sa ne traim viata in graba si dupa clisee. Poate de aceea, cand vine vorba despre femeia de afaceri, ne-o imaginam in fata unui calculator, cu fruntea incretita si ochii incercanati, inconurata de telefoane care taraie necontenit. Si totusi, trei femei te invita sa lasi deoparte orice prejudecata si sa descoperi ca serviciul nu inseamna doar un birou cu patru pereti unde tu trebuie sa faci pe dura cel putin opt ore pe zi.Citeste povestile lor, ca sa afli mai multe despre culoare, joc, imaginatie fara limite si ceai de caramel."
- de Adriana Moscu , fotografii Cosmin Bumbut


Daca doriti sa revedeti ceasurile acadele si lucrarile pentru concurs puteti da clik aici sau puteti citi postarile mele din luna ianuarie ("Aminteste-ti sa fii copil")


Acesta este numarul fistichiu de pe usa noastra care are intr-adevar legatura cu conceptul de timp care se scurge in sens invers :) - doar ca in memoria Adrianei a ramas intiparit putin altfel decat in realitate:)
Oricum Adriana , va multumesc tie si echipei pentru articol si pentru modul profesionist in care s-a desfasurat interviul si sedinta foto.M-am simtit grozav impreuna cu voi:)

In incheiere...
Dragii si dragele mele , Ajnanina ne face o invitatie grozava...la workshop-ul de scris povesti.Cu siguranta va fi minunat :)
Pupici cu drag si pe curand, Daiana

luni, 4 august 2008

"Papusa"- de Lucia Olteanu


Povestioara asta o scriu in special pentru Lola si fabrica ei de vise dar si pentru toti cei care au ramas in suflet copii.

Papusa
de Lucia Olteanu

Astazi, bunica a facut curatenie in pod. Si, pentru ca mama e bolnava, am ajutata-o eu. Cu ocazia asta m-am intalnit si cu un porumbel care este un fel de chirias in podul nostru. Are cuib chiar in pod. Chiria? E sumpa. Nu un gangurit, doua pe luna, ci sute de cantecele. Iar pentru mine, asa suplimentar, isi da drumul prin aer ca pe un topogan.
Dupa ce am stat putin de vorba cu chiriasul, m-am oferit sa fac ordine intr-o lada veche plina cu lucruri ale mamei.
Dorli, n-ai sa ghicesti ce am gasit: o papusa, papusa mamei.
Intelegi, mama n-a fost intotdeauna mama! inseamna ca odata a fost si ea o fetita mica.
I-am lipit papusii parul si incetisor am asezat-o pe parna langa mama si am fugit. Asta ca sa fie iar fetita si sa se joace cu papusile.
Stau acum si ma gaandesc, unde or hoinari jocurile mamei?
La noapte am sa las fereastra deschisa ca ele sa se intoarca si sa sara in camera ei, unul cate unul, si s-o aud razand si razand. :)


Ps. Am ilustrat aceasta postare cu o pictura inceputa (si neteminata...) din anii de liceu.E vorba de papusa mamei pe care o tineam in brate...iar, eu stateam in bratele fratelui meu, Danion:) ... asa vedeam eu copilaria atunci cand mama plecase de ceva vreme de langa noi. Iar papusa!? Chiar azi ma gandeam ce am facut oare cu papusa mamei, unde am ratacit-o in ani si amintiri?
Nu mai stiu , imi pare sincer rau...mi-ar placea sa o regasesc ... Ultima data imi mi-o amintesc cu rochita rupta, cheala,cu fata zambitoare de potrelan- in casa bunicilor dragi, plecati si ei de langa noi acum multi, multi ani...

... Completez totul cu un cantecel din vremea copilariei , cand citeam povestea asta cu papusa , iar "Noi in anul 2000" imi parea ceva fantastic, foarte departe in viitor, de domeniul Sf-ului ... Si astazi suntem totusi in anul 2008, avem la randul nostru copii care ne umplu sufletele de bucurie si lumina.
Ce minunata e viata!
  • S-o ajutam pe Ana-Alesia sa vina acasa!Puteti sa daruiti in continuare obiecte, sa donati bani, sau sa cumparati obiecte din Bazar.
O zi minunata, Daiana


miercuri, 16 iulie 2008

Domnisoara Firicel

Ieri dimineata am primit un mail care mi-a facut sa tresar de entuziasm. Am primit propunerea de a de a face si eu o schita, asa cum mi-o imaginez pe domnisoara Firicel in

de Ada Demirgian

Asa ca nu am stat mult pe ganduri si mi-am luat-o drept model fizic pe Sara , care in viziunea mea e slabuta ca un Firicel :) Am luat primul creion si primul petic de hartie care mi-au picat in mana in dimineata asta.
Nu stiu ce va urma sa se intample cu schita, daca va fi sau nu in ton cu viziunea scriitoarei dar stiu sigur ca acum trebuie sa mai fac o schita(un personaj) in care sa o am drept model pe Mara- ca sa nu se supere... :) Asa e corect, nu?

Iat-o si pe Domnisoara Firicel, inspirata de Mara. Nici nu am apucat sa termin de desenat ca fetitele au rupt foaia in doua.Nu stiu de ce nu le-am desenat pe foi separate.Fiecare cu printesa si pisica ei...:), nu?
Mara a reactionat:"Mami , dar eu nu vreau sa fiu murdara, te rog sa ma stergi cu guma!":) Ceea ce ma si apuc sa fac...
Pupici,
cu drag si dor de copilarie, Daiana
PS. Astept pareri, critici, comentarii :) Multumesc, Daiana

luni, 14 iulie 2008

"Cand povestile dispar"

Am citit acum o poveste care m-a pus pe ganduri. Este scrisa de un baietel de numai 9 ani, Ioan-Codrin Vasile. Codrin este nepotelul meu , fiul fratelui meu, scriitorul Danion Vasile
Nu doresc sa cititi povestea pentru ca este nepotelul meu , ci pentru ca povestile nu trebuie sa moara niciodata. Sunt uimita ca pana si un copil de varsta lui a perceput pericolul care e atat de aproape de noi uneori.Va las povestea AICI.
Cu drag, Daiana
PS.O melodie minunata care ma emotioneaza de cate ori o ascult.
Connie Talbot - Over the rainbow


joi, 3 iulie 2008

Mama si dor de copilarie


O prietena draga (Anuska) , m-a sfatuit acum ceva vreme , sa pun mai multe imagini cu ceea ce lucrez si sa scriu mai putin.(Asta ca sa arate blogul mai "profi":) Am realizat ca e corect ceea ce-mi spune si am incercat sa nu mai amestec familia si viata , emotiile zilnice cu lucrul... Am incercat sa devin "profi" dar cu cat mi-am exprimat mai putin starile interioare cu atat am simtit ca m-am indepartat mai mult de blogul meu.Asa ca am fost putin derutata.
M-am gandit , daca intr-o zi mi-e dor de Mama , de sa nu pot sa va spun daca simt nevoia? Sau daca ma simt copil in cate-o zi si am chef nebun sa ma bat cu perne impreuna cu fetitele mele, de ce sa nu o fac si sa nu spun?...Mai cu seama ca la mine pe blog intra in special prieteni carorastie si din "bucataria mea". Asa ca m-am decis...de azi ma veti cunoaste exact asa cum sunt. Voi scrie tot ce simt, cu riscul de a fi uneori luata in ras. Blogul meu va fi un jurnal cu tot ceea ce vreau sa spun celor din jur. ...Uite va spun sincer ca azi m-am desfatat cu povestile Domnisoarei Firicel , mi-am imbratisat Zanutele(Sara & Mara), le-am certat ca m-au suparat putin, si toata ziua sufletul mi-a fost incarcat de un dor nebun , nestapanit si nemarginit de Mama. In amintirea ei, o sa va scriu una din poeziile pe care le adora cand le spuneam in copilarie. (Ulterior, cand mama plecase-prea curand-dincolo, versurile astea reuseau sa produca siroaie de lacrimi mamicilor venite la serbarile scolare de 8 martie)


MAMA
(de Lucia Olteanu)

Am vazut-o pe mama
cu ochii in lacrimi
si i-am strigat:
"Mama , hai ,
uita de necazuri.
Ia-le de pe frunte
si baga-le in buzunar.
Si pentru ca buzunarul tau
e plin cu cheile casei,
cu banii
potriviti pentru paine si lapte,
sau cu nasturii pierduti
fie de mine,
fie de tata,
uite, arunca-ti necazurile
in buzunarul meu.
Am o multime de buzunarase,
Mama.
Sunt cusute de tine.
In ele pot sa adun
supararile tuturor.
Si, cand o bate vantul
mai tare,
eu o sa-mi scutur hainuta
ca sa ia vantul cu el
tot ce e rau.
Hai mama,
da-mi mie necazurile tale!"

Ps. Pictura este de cand aveam vreo 10 ani si mama era deja hotarata sa ma trimita la liceul de arta :) Si tot ceea ce sunt astazi, i se datoreaza in primul rand ei. Inchei aici si va trimit un filmulet care mi-a placut mult. Se armonizeaza cu melancolia care o traiesc acum. Women In Art
Cu drag , Daiana

ZeList