La multi ani! puiutilor nostri dragi, fapturi minunate ce ne aduceti bucurie! La multi ani!, printesele mele mici si iubite, Sara si Mara:)
Jucarii pentru Mara si Sara- tehnica mixta (rasina, lemn, metal, textile)
"Stii tu ce inseamna sa fii copil? Inseamna sa crezi in dragoste, sa crezi in frumusete, sa crezi in credinta.Inseamna sa fii atat de mic incat spiridusii sa-ti sopteasac la ureche, inseamna sa transformi bostanii in calesti si soriceii in telegari, josnicia in noblete si nimicul in orice, caci orice copil poarta o zana nasa in sufletul lui."..."Toti oamenii mari au fost mai intai copii .Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte."Atoine de Saint Exupery
Astazi am primit pe mail de la Irina un articol scris de Delia Muresan - "Sarbatoreste copilul din tine". Multumesc,Irina:) M-am prins in jocul ei si am raspuns la intrebarea "ce-as face daca as mai fi copil" Va provoc si pe voi la un astfel de joc pentru ca afost absolut minunat:)Mie, nu mi-a fost greu deloc si mi-a facut mare bucurie. M-a apucat un chef nebun de alergat in lumea inocentei ceea ce am si facut pret de cateva momente:)Daca ar fi sa va povestesc cate mi-au trecut prin minte as scrie cu siguranta o carte grozava.Dar pentru ca nu ma omor cu scrisul si totusi am dorit sa redau putin din atmosfera lumii prin care am colindat in aceasta seara am sa va scriu doua randuri din "Buna Seara, Dorli"(una din cartile favorite in copilarie) "Dorli, e sigur, in fiecare noapte plecam in calatorie.De aceea oamenii se grabesc sa ajunga acasa seara. Intai inchidem usile bine, ca sa nu cada cineva prin cosmos. Apoi ne imbracam cu totii in camasi de noapte sau in pijamale: sunt costume de cosmonauti, obligatorii. Si pornim. Abia acum am inteles de ce in fiecare seara mama ma cheama repede, repede acasa.Nu vrea sa plece fara mine." Lucia Olteanu- Calatori
o...Am primit un cadou care m-a emotionat profund. As putea sa va scriu muulte despre el pentru ca mi se potriveste atat de bine...Tot ce s-a intamplat a fost magic.L-am primit de laAjnaninacu care m-am vazut prima data fata in fata. E straniu cand oamenii nu s-au vazut niciodata dar cand se intalnesc se "recunosc"de parca se stiu de cand lumea si pamantul. Ei bine , asta am simtit eu cand m-am intalnit cu Janina. Sa va mai spun ca medalionul ei ma caracterizeaza fantastic??? Stiti ce simt eu pentru calutii balansoar si ce gandesc despre fluturi.Iar mica perluta este exact"bulina" draga pe care o ador inca din copilarie si care se repeta in toate lucrarile mele:) Este un medalion fermecat pentru ca ma poarta intr-o secunda inapoi in copilarie:)
Dar decat sa stric magia cu vorbe fara sir, mai bine va las sa vedeti fotografiile cu calutul meu din lumina.
Este unul din cadourile care ma reprezinta cel mai bine si pe care l-am iubit din prima secunda:) Multumesc din suflet Janina! Pe curand , pe foarte curand va spunem eu si calutul meu.Noi ,vom fugi impreuna prin lumina, zbor lin si visare:) Cu drag, Daiana
PS.Daca va face placere sa ma votati la Roblogfest sectiunea creatie/design o puteti face aici :) sau dand clik pe iconul din stanga.Multumesc, Daiana
Lucrez la proiectul pentru Concurs. Am, scris conceptul si il voi posta pe blog. Astept parerile voastre (critice si sincere) despre ideea mea.
"Astazi m-am hotarat sa iti impartasesc povestea propiectului meu.O sa iti vorbesc simplu, sincer, deschis ca oricarui prieten drag. Camera si obiectele care le propun vor fi in genul lucrarilor mele,care pot fi vizitate pe site sau pe blog.
Candva m-am simtit obosita de valtoarea vietii siam uitat complet sa traiesc cu adevarat.De oboseala, am inceput sa visez…Dintr-o data mi s-a facut dor sa alerg prin ploaie si sa topai desculta in baltoace fara sa ma gandesc la raceala.Dor, sa mananc fructe dulci si zemoase, cu mainile murdare, fara sa-mi fie teama de microbi. Dor , sa cant si dansez- chiar si pe strada - fara sa-mi fie teama de gandurile trecatorilor.In acea clipa mi-am dorit sa privesc curcubeul, norii purtati de vant , sa-mi umplu pieptul cu parfumul florilor de primavara sau al frunzelor uscate toamna, sa rad cu toata fiinta si sa ma bucur de lumea asta minunata fara sa imi pese de nimic. Sa fiu din nou nastrusnica si jucausa ,inocenta. De atata dor, am gasit portita de evadare. Nu degeaba spunea Brancusi “In clipa in care am incetat a mai fi copii , inseamna c-am murit.”
Mi-am amintit cat de minunat e sa fiu copil si atunci mi-au crescut aripi. Am regasit bucuria, forta si energia de a fi mereu optimista, de a privi inainte si a visa.
Ma adresez emotiilor si sufletului tau . Vreau sa te regasesti si tu, sa redevii pentru cateva momente copil.Simti bucuria despre care iti vorbesc?
Camera pe care o propun este un spatiu cu obiecte supradimensionate in asa fel incat tu , adultul de acum , in fata obiectelor de acolo, te vei regasi la varsta de doi – trei ani (adica vei avea inaltimea unui copil mic in raport cu obiectele din jur) Vei avea posibilitatea sa interactionezi in mod direct cu toate obiectele.
Vei putea sari intr-un pat care iti va parea foarte mare si elastic.Vei putea escalada un scaun si vei manca prajuturi aromate cu parfum de casa bunicilor,J- asta in cazul in care vei reusi sa ajungi sa le iei de pe masa.Ursul imens de plus moale aproape te va dobora prin greutatea lui, iar balansoarul iti va parea un cal nazdravan. Tricicleta va fi poate prea grea sa o cari singur , dar precis vor fi langa tine prietenicare sa tea jute sa urci pe ea.O sa inveti sa mergi din nou.J
Vei resimti intregul efort fizic pe care un copil de trei ani il face pentru o activitate aparent comuna.
Cu siguranta o sa simti si mirosul cafelei parintilor, si poate vei primi permisiunea sa-ti inmoi putin degetelul in ea.:)
Una peste alta , spatiul propus , se va adresa simturilor si emotiilor tale.Vei fi un fel de Alice in tara minunilor. Va fi o regasire, o avalansa de forme, sunete, texturi, culori, gusturi , senzatii siparfumuri uitate intr-un colt de suflet.Tu vei fi printesa timida sau cavalerul neinfricat. Vei fi din nou copil!
Iti multumesc pentru rabdarea cu care m-ai ascultat si te rog : Aminteste-ti sa fii copil!
Detalii mai mult sau mai putin tehnice :)
In jurul varstei de doi-trei ani – copilul inca descopera lumea .La ceasta varsta obiectele din jurul lui sunt aproape duble ca proportie fata de perceptia noastra de adulti.In concluzie, obietele propuse de mine vor fi supradimensionate pana la dublarea lor fata de dimensiunea originala.(Calculele sunt facute tinand cont de inaltimea medie a unui copil de 2 ani inraport cu obiectele inconjuratoare)
Voi porni de la formele originale care ne inconjoara intr-o camera de copil , dar toate obiectele vor fi interpretate plastic intr-o maniera personala. Doresc prin acest proiect- experiment sa ajung la o forma de arta-obiect. Formele vor fiputin exagerate, mobilierul pictat manual, culorile vii si luminoase - o atmosfera putin ireala, de poveste , care sa ne poarte undeva inapoi in timp.Prin texturi, volume si culori voiurmari amplificarea senzatiilor, asa incat totul sa para tarit prin suflet si ochi de copil.
Intre obiectele supradimensionate din acest spatiu veti regasi un pat (cu saltea elastica),un cal-balansoar, o tricicleta, o mingie, cuburi de lemn, o masa ,un scaun , jucarii de plus , o biblioteca cu carti pe masuraJ, poate un radio sau de ce nu, un gramofon? Pentru gurmanzi vor fi prajituri de casa si cutii cu bomboane, evident, supradimensionate.
Toata aceasta “scenografie” o vizualizez prezentata intr-un spatiu public (ex: intr-un parc) unde toata lumea sa se poata “juca”- un fel de parc de distractii pentru adulti. Ulterior , obiectele mari se vor putea amplasa in spatii deschise (ex:curti si gradini), iar obiectele de dimensiuni mai mici vor putea decora interioarele apartamentelor voastre.
Multumesc , Daiana "
Cu drag... astept
PS. Proiectul meu poate fi sustinut prin vot aici.
O prietena draga (Anuska) , m-a sfatuit acum ceva vreme , sa pun mai multe imagini cu ceea ce lucrez si sa scriu mai putin.(Asta ca sa arate blogul mai "profi":) Am realizat ca e corect ceea ce-mi spune si am incercat sa nu mai amestec familia si viata , emotiile zilnice cu lucrul... Am incercat sa devin "profi" dar cu cat mi-am exprimat mai putin starile interioare cu atat am simtit ca m-am indepartat mai mult de blogul meu.Asa ca am fost putin derutata.M-am gandit , daca intr-o zi mi-e dor de Mama , de sa nu pot sa va spun daca simt nevoia? Sau daca ma simt copil in cate-o zi si am chef nebun sa ma bat cu perne impreuna cu fetitele mele, de ce sa nu o fac si sa nu spun?...Mai cu seama ca la mine pe blog intra in special prieteni carorastie si din "bucataria mea".Asa ca m-am decis...de azi ma veti cunoaste exact asa cum sunt. Voi scrie tot ce simt, cu riscul de a fi uneori luata in ras. Blogul meu va fi un jurnal cu tot ceea ce vreau sa spun celor din jur. ...Uite va spun sincer ca azi m-am desfatat cu povestile Domnisoarei Firicel , mi-am imbratisat Zanutele(Sara & Mara), le-am certat ca m-au suparat putin, si toata ziua sufletul mi-a fost incarcat de un dor nebun , nestapanit si nemarginit de Mama. In amintirea ei, o sa va scriu una din poeziile pe care le adora cand le spuneam in copilarie. (Ulterior, cand mama plecase-prea curand-dincolo, versurile astea reuseau sa produca siroaie de lacrimi mamicilor venite la serbarile scolare de 8 martie)
MAMA
(de Lucia Olteanu)
Am vazut-o pe mama cu ochii in lacrimi si i-am strigat: "Mama , hai , uita de necazuri. Ia-le de pe frunte si baga-le in buzunar. Si pentru ca buzunarul tau e plin cu cheile casei, cu banii potriviti pentru paine si lapte, sau cu nasturii pierduti fie de mine, fie de tata, uite, arunca-ti necazurile in buzunarul meu. Am o multime de buzunarase, Mama. Sunt cusute de tine. In ele pot sa adun supararile tuturor. Si, cand o bate vantul mai tare, eu o sa-mi scutur hainuta ca sa ia vantul cu el tot ce e rau. Hai mama, da-mi mie necazurile tale!"
Ps. Pictura este de cand aveam vreo 10 ani si mama era deja hotarata sa ma trimita la liceul de arta :) Si tot ceea ce sunt astazi, i se datoreaza in primul rand ei. Inchei aici si va trimit un filmulet care mi-a placut mult. Se armonizeaza cu melancolia care o traiesc acum. Women In Art Cu drag , Daiana