Astazi in sfarsit...Rochita Dorisei:)
Doamne cat de mult am muncit la rochita Dorisei...
Mii de secunde, minute, zeci de ore, zile...cateva zile lumina plus destul de multe ore fara lumina naturala, uneori pana noaptea tarziu... Mii de flori violet pictate cu drag si atentie pe rochia prietenei mele.Inarmata cu multa rabdare, pensule, culori textile si cu un fier de calcat (pentru a putea fixa culoarea dupa ce se usuca pictura),cu metri de hartie absorbanta(pentru ca materialul textil difuza vopselele destul de mult si erau destul de dificil de controlat)...uite-asa am pornit in marea mea aventura. Prima pictura pe o rochie de mireasa...si sper din suflet sa nu fie ultima.Nu ma plang ca a fost greu pentru ca mi-a placut mult sa o lucrez, vreau doar sa va fac sa intelegeti ce volum urias de munca se depune pentru realizarea unei asemenea picturi migaloase...Nu mai vorbesc de partea a doua, dupa fixarea picturii pe material au urmat ore cu sute de impunsaturi de ac pentru ca fiecare piatra de ametist si cristal au fost cusute atent, pentru a conferi rochiei mai multa pretiozitate. O femeie speciala ca Doris trebuia sa aiba o rochie cu totul si cu totul aparte, unica. Cred ca asa a fost, in primul rand pentru ca am incarcat-o cu multa emotie si energie pozitiva atunci cand am pictat-o:)Sper din tot sufletul sa va placa si voua asa cum le-a placut si nuntasilor.Puteti vedea in aceste imagini bratara de la bratul drept, colierul de ametiste, florile din par, zecile de cristale si ametiste de pe rochie, miile de flori si miliardele de batai de inima datorate emotiilor, lumina , iubirea si speranta din ochii unor tineri frumosi, legamantul iubirii...
Acum va las sa visati...Va imbratisez cu mult drag, pe curand, Daiana
PS.Daca doriti sa vedeti fotografiile mai mari (pentru detalii:)puteti da clik pe ele.Pupici