Am citit acum o poveste care m-a pus pe ganduri. Este scrisa de un baietel de numai 9 ani, Ioan-Codrin Vasile. Codrin este nepotelul meu , fiul fratelui meu, scriitorul Danion Vasile
Nu doresc sa cititi povestea pentru ca este nepotelul meu , ci pentru ca povestile nu trebuie sa moara niciodata. Sunt uimita ca pana si un copil de varsta lui a perceput pericolul care e atat de aproape de noi uneori.Va las povestea AICI.
Cu drag, Daiana
PS.O melodie minunata care ma emotioneaza de cate ori o ascult.
Connie Talbot - Over the rainbow
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ZeList
Un comentariu:
Georgiana imi scria pe mesenger:
Buna Daiana.
Uite, ai reusit (tu si Codrin) sa ma faci sa uit ca nu mai sunt copil. Desi nu bunici au fost cei care m-au bucurat cu povesti, am avut noroc de parinti care desi obositi dupa ore si ore de munca aveau rabdare si pt noi si copilaria noastra.Din pacate mi-am dat seama ca acum noi nu mai reusim sa ne ridicam la nivelul lor. Asa cum spunea si Codrin am gasit roboti care sa ne faca treaba.
Trist dar poate nu prea tarziu.
Trimiteți un comentariu