luni, 4 august 2008

"Papusa"- de Lucia Olteanu


Povestioara asta o scriu in special pentru Lola si fabrica ei de vise dar si pentru toti cei care au ramas in suflet copii.

Papusa
de Lucia Olteanu

Astazi, bunica a facut curatenie in pod. Si, pentru ca mama e bolnava, am ajutata-o eu. Cu ocazia asta m-am intalnit si cu un porumbel care este un fel de chirias in podul nostru. Are cuib chiar in pod. Chiria? E sumpa. Nu un gangurit, doua pe luna, ci sute de cantecele. Iar pentru mine, asa suplimentar, isi da drumul prin aer ca pe un topogan.
Dupa ce am stat putin de vorba cu chiriasul, m-am oferit sa fac ordine intr-o lada veche plina cu lucruri ale mamei.
Dorli, n-ai sa ghicesti ce am gasit: o papusa, papusa mamei.
Intelegi, mama n-a fost intotdeauna mama! inseamna ca odata a fost si ea o fetita mica.
I-am lipit papusii parul si incetisor am asezat-o pe parna langa mama si am fugit. Asta ca sa fie iar fetita si sa se joace cu papusile.
Stau acum si ma gaandesc, unde or hoinari jocurile mamei?
La noapte am sa las fereastra deschisa ca ele sa se intoarca si sa sara in camera ei, unul cate unul, si s-o aud razand si razand. :)


Ps. Am ilustrat aceasta postare cu o pictura inceputa (si neteminata...) din anii de liceu.E vorba de papusa mamei pe care o tineam in brate...iar, eu stateam in bratele fratelui meu, Danion:) ... asa vedeam eu copilaria atunci cand mama plecase de ceva vreme de langa noi. Iar papusa!? Chiar azi ma gandeam ce am facut oare cu papusa mamei, unde am ratacit-o in ani si amintiri?
Nu mai stiu , imi pare sincer rau...mi-ar placea sa o regasesc ... Ultima data imi mi-o amintesc cu rochita rupta, cheala,cu fata zambitoare de potrelan- in casa bunicilor dragi, plecati si ei de langa noi acum multi, multi ani...

... Completez totul cu un cantecel din vremea copilariei , cand citeam povestea asta cu papusa , iar "Noi in anul 2000" imi parea ceva fantastic, foarte departe in viitor, de domeniul Sf-ului ... Si astazi suntem totusi in anul 2008, avem la randul nostru copii care ne umplu sufletele de bucurie si lumina.
Ce minunata e viata!
  • S-o ajutam pe Ana-Alesia sa vina acasa!Puteti sa daruiti in continuare obiecte, sa donati bani, sau sa cumparati obiecte din Bazar.
O zi minunata, Daiana


2 comentarii:

lola spunea...

Multumesc din suflet Daiana. N-am primit de mult timp un dar atat de frumos.

Daiana Prundurel spunea...

Cu mult drag, Lola.

ZeList