Oglinda Hello Kitty...din nou:)

Iata ca din nou cineva mi-a comandat pentru o micuta o oglinda Hello Kitty. Am senzatia ca fetitele sunt pur si simplu innebunite dupa aceasta pisicuta:)...Voi ce parere aveti?

Rama din MDF pictat manual in culori acrilice si lac pe ecologic

Mai jos puteti vedea  linkurile celorlalte doua oglinzi realizate de mine cu aceasta pisicuta:

Cadou de botez

Oglinjoara cu dragoste

Pupici si pe curand, Daiana

Dumbrava Minunata

O fetita...Eva-Mathilde! O bucurie, o raza de soare, un bulgaras de aur si speranta pentru  familie. A venit pe lume aducand cu sine multa fericire, vise, optimism. Placuta cu numele micutei trebuie fara indoiala sa fie cu flori...si sa fie vesela si proaspata! Zis si facut...Iata cum arata placuta personalizata a Evei:) 

MDF pictat manual in culori acrilice 

si lac ecologic (R=18 cm)

In timp ce pictam florile ma gandeam ce i-as spune micutei daca ar fi sa o intalnesc.Mi-au trecut muulte, multe lucruri prin cap. O sumedenie de traznai...ganduri serioase si ganduri poznase. Toate imi treceau prin minte ca un stol de vrabiute galagioase dar nici una din ele nu vroia sa poposeasca putin ca sa o simt si sa o aprofundez. Apoi, dintr-o data intr-o scurta clipa de liniste...Ah! o melodie dintr-un film superb al copilariei mele. Da, asta e, i-as canta Evei cantecul acela de leagan care ma face sa ma emotionez cu fiecare celula.
"...Dormi cu mama puisor, 
Dormi usor, usor,usor
Ca mama te-o legana
Si cantece ti-o canta, 
Nani, nani...."
Am rascolit internetul vreo doua ore fara sa-l gasesc...Nu ma las batuta...Am sa fac altfel. O prietena buna imi spunea ca povestile pe care le spunem suntem chiar noi cu toate trairile si visele noastre...Nu am gasit cantecul dar ma gandeam ca as putea sa-i spun micutei si voua celor care aveti inca suflete de copii, povestea mea. Astazi eu sunt Lizuca si vreau sa adorm in Dumbrava minunata leganata de Mama, Zana cea buna care sa ma mangaie si-mi cante cantecul meu de leagan...





Draga Eva, priveste acest film cu ochii curati ai copilariei tale si invata sa te bucuri de tot cei frumos si bun. Fii luminoasa, cu sufletul cald si iubeste din toata inima! Dar mai ales, mai ales Eva, nu lasa Dumbrava minunata si povestile sa moara!
Cu drag, Lizuca

Flori de nu-ma-uita si un mac pentru dragoste!

O noua oglinda cu drag pentru o mireasa...ca aducere aminte. Cu flori cu fluturi si multe ganduri bune. Frumos si simplu...oamenii se iubesc si doresc sa-si lege destinele! Nimic mai pretios ca dragostea pe lumea asta! Oamenii doresc din ce in ce mai des oglinzi  unicat pentru mirese unice...Aici deja intervin eu cu sufletul deschis si cu bucuria ca sunt un mesager al unor sentimente atat de minunate. Despre oglinda "Nu-ma-uita" nu cred ca trebuie sa povestesc prea mult pentru ca  dragostea si mesajul cu care a fost daruita sunt evidente:)

 

 Pupici cu drag si  "nu- ma- uita", Daiana

O inima si un inger de dragoste

Candva, un baiat iubea o fata. Intr-o zi el a trebui sa plece pentru un timp de langa ea. M-a rugat sa ii fac iubitei, din partea lui, un inger care sa o ocroteasca. M-a rugat ca pe inger sa scriu "Am trimis un inger sa aiba grija de tine!".M-am simtit  minunat sa fiu mesagerul unui mesaj de dragoste atat de puternic, de curat, de sensibil. 
Au trecut anii si povestea ingerului de dragoste mi-a revenit de nenumarate ori in suflet si in gand."Am trimis un inger sa aiba grija de tine!". Ciudat, a venit vremea sa am  nevoie sa primesc si eu un inger...si l-am primit de la o prietena  de departe, dintr-o tara cu parfum de portocali. Mi-am dat seama atunci seama  cat de puternici si de-ajutor sunt acesti ingeri de dragoste:)...Asa e viata...uneori esti mesager, uneori primesti iar alteori, evident, daruiesti:)A venit randul sa daruiesc si eu fetei din tara florilor de portocal un inger. Era bolnava si de cate ori mergea la doctor simtea ca ii este frig si frica. Ingerul care i l-am facut i-a dus cu sine si o inima "vie". Inima, de dimensiunea unei palme, se infierbanta de cate ori doresti - rolul ei fiind sa-ti incalzeasca buzunarele in care tii mainile inghetate iarna. Inimioara trebuie sa-i aduca aminte fetei din tara portocalilor ca este iubita mult, mult si sa o incalzeasca de-a dreptul cand merge la doctor. Ingerul care i-a dus inima fierbinte, trebuie sa aiba grija de ea, sa ii alunge fricile si sa ii  vindece "teama".Sa parcurga impreuna cu ea drumul vindecarii cu dragoste.Cred si sper ca ingerul meu a fost primit cu bucurie si si-a luat in serios rolul de vindecator.

Ingerii de dragoste aduc multa bucurie in lume. Daca nu ma credeti incercati si voi sa daruiti celor pe care ii iubiti  ingeri de dragoste. Daca o faceti va rog sa impartasiti neaparat si celorlati bucuria si speranta adusa de ei in lume.Va imbratisez mult si pe curand, Daiana

Despre speranta

Nu am mai intrat de foarte mult timp pe blog. Desi am avut o perioada de tacere nu simt nevoia acum sa vorbesc despre ea. Am deschis blogul cu gandul sa va arat ce am mai lucrat in aceste luni. Am prelucrat cateva imagini si inainte sa-mi astern gandurile am simtit nevoia sa citesc ultimele comentarii, asa simt mai puternic legatura cu voi:) Normal ca lumea nu-mi mai scrie daca eu nu postez!?Si totusi...cineva mi-a scris. Cu sufletul plin de nadejde si de speranta mi-a scris tulburator.Stiu ca exista multa tristete pe lume si ca suntem bombardati zilnic de astfel de mesaje.Cu toate astea azi vreau sa vorbesc despre SPERANTA! Astazi vreau sa va ganditi ca adesea binele nostru depinde doar de o singura persoana iar alteori binele unei persoane depinde doar de noi.Gabriela mi-a scris asa:

"Buna ziua,
Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava. Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .
Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.
dumitru_gabriela31@yahoo.com

27 martie 2012, 15:27

 "
Poate nu as fi vibrat in acest fel puternic la mesajul Gabrielei daca nu as fi fost in copilaria mea la un pas de a vedea doar intunericul. Poate nu as fi vibrat in acest fel daca nu as fi mamica. Poate nu as fi vibrat in acest fel daca nu as fi om. Totusi sunt si vibrez si v-am impartasit  povestea ei tocmai pentru ca e plina de speranta. Mi-a cerut ajutorul. Astazi, asa cum v-am spus vreau sa vorbesc doar despre speranta! Dragilor, toti cei care imi cititi blogul, ganditi-va ca Gabriela poate fi  iubita, mama, sora sau chiar copilul vostru. Azi binele ei depinde foarte mult de noi.Nu vreau sa va intristez ci vreau sa va simtiti minunat pentru ca puteti ajuta. Daca puteti ca astazi sa ii redati Gabrielei speranta chiar si printr-un gest cat de mic va rog nu ezitati sa o faceti.Va imbratisez cu drag si va rog ca azi sa fiti optimisti si sa ajutati cu speranta ca si voi veti fi ajutati candva, ca veti trece peste orice incercare pentru ca nu suntem singuri!

Cu mult drag, Daiana

Cadou de botez - Hanna

Micuta Hanna s-a nascut de curand. Cineva drag mi-a trimis o poza cu fetia dormind si m-a rugat sa ii fac o placuta personalizata. Uite-asa a aparut ingerasul Hannei pe care l-am pictat cu gandul ca trebuie sa o ocroteasca mereu...

MDF pictat manual in culori acrilice si lac pe baza de apa, diametrul 17 cm.

Pe curand, cu drag, Daiana

Cadou de botez

Acum cateva luni am avut o comanda pentru o frumoasa bebelusa. Botezul micutei a avut tema Hello Kitty. Pentru ca micuta sa-si aminteasca mereu de acest eveniment o prietena buna si draga familiei a avut ideea sa ii daruiasca fetitei aceasta oglinda personalizata :)

MDF pictat manual in culori acrilice, lac pe baza de apa

Pupici si pe curand, Daiana

Cu drag pentru micuta Clara

Acesta este un cadou pentru micuta Clara. Nu stiu exact cu ce ocazie ii va fi daruit de catre parintii ei dar am aflat precis ca micuta o adora pur si simplu pe printesa Aurora, frumoasa adormita:)

Mamica ei m-a rugat sa ii lucrez o oglinda personalizata, potrivita pentru o mica printesa care iubeste culoarea roz, rochiile pretioase si povestile nemuritoare:)

Micuta Clara, iti doresc din suflet ca acest cadou daruit de mamica ta sa iti umple sufletul de bucurie. Sa fii o fetita buna si cuminte, desteapta, sensibila si sa mostenesti talentul mamei tale. Am aflat ca mamica ta canta minunat la pian. Daca te intrebi de unde stiu acest secret sa stii ca l-am aflat de la o vrabiuta vesela care canta adesea in fata ferestrei mele:)

Cu drag si pe curand, Daiana

Iubeste, Traieste, Zambeste, Iarta ! - Oglinda mireasa

...Stiu, stiu ca nu am mai scris de tare multa vreme! Sper sa intelegeti ca pur si simplu nu am avut starea necesara:) Nu pot scrie doar de dragul de a umple niste spatii goale. Blogul este pentru mine un fel de jurnal de calatorie, calatoria mea prin viata. Uneori sunt lucruri importante de consemnat iar uneori...nimic deosebit. Se intampla sa am cateodata un chef nebun sa scriu despre lucruri marunte si sunt momente cand despre intamplari importante nu simt nevoia sa scriu nimic. Vad cum mi se aduna o multime de lucrari despre care nu am spus nici un cuvintel si pe care nu vi le-am aratat si totusi...nu am intotdeauan chef de povesti...Dar astazi, astazi e o zi speciala cu soare bland de toamna si miros de fructe coapte si frunze uscate. Astazi chiar vreau sa va impartasesc o poveste. Este poveste unei oglinzi de mireasa...

NICOLE! ah, Nicole, de ce mi-ai scris asa frumos si direct, de ce m-ai rugat sa pictez trandafiri!?

Am fost tulburata cateva zile pentru ca mailul Nicolei suna ca o dorinta puternica, ca o rugaminte delicata, oglinda pentru mireasa ei trebuia sa fie cu trandafiri rosii...Cum sa ii explic ca nu pot sufleteste sa pictez trandafiri!?Cateva zile am fost tulburata. Sa ii scriu Nicolei ce simt sau sa ma lupt cu demonul meu!?Si parca nu vreau sa o dezamagesc pe Nicole refuzandu-i rugamintea.Mi-am propus sa imi dau un timp ca sa pot alege in liniste. Dar timpul meu era scurt si nunta se apropia iar eu...am ales sa caut in adancul meu de unde vine tulburarea... De ce nu imi plac trandafirii? In fond sunt niste fori atat de delicate...Si stiu doar din povestea micului Print ca au tepi doar ca sa se apere pentru ca sunt atat de fragile...Intr-o dimineata am plans, am plans pentru ca tot scormonind in noianul de amintiri am realizat de ce refuz emotional trandafirii. Florile acestea minunate sunt asociate in mintea mea cu o intamplare trista din copilarie. Si din acest punt mai departe aproape ca am refuzat sa le vad frumusetea. Nedreapta alegere am facut! Nu vreau sa va povestesc intamplarea pe care mi-o amintesc trandafirii pentru ca e prea trista.Ranile trebuie sa se vindece!Mi-am luat inima in dinti si am iesit afara si m-am plimbat. M-am oprit in padurea de langa raul meu la o tufa de trandafiri salbatici. Mici si frumosi, cu petale carnoase dar foarte delicate in acelasi timp. Trandafirasi cu tulpinite pline de tepi mici ca spatele aricilor. Uite si florile se apara de raul lumii!:) Si am incercat sa uit intamplarea trista din viata mea si sa ii descopar asa frumosi si proaspeti si plini de personalitate! Sunt minunati!

In acel moment am stiut: nu ii voi scrie Nicolei ca nu ii voi picta trandafirii. Nu o voi dezamagi. Intai voi invata sa ii cunosc asa cum sunt si sa nu ii las pedepsiti pe nedrept. Am facut pace cu trandafirii:) I-am mangaiat, i-am mirosit, i-am desenat...acum sunt pregatita sa-i pictez cu dragoste. Asa am simtit atunci cand i-am trimis schita Nicolei. Numai pictand cu dragoste lucrurile ies cu trebuie.Un cadou unicat pentru o mireasa poate fi pictat numai si numai cu dragoste. Si asa va fi!...

M-am apucat de pictat cu rabdare si drag. Primul sem de pace cu trandafirii a fost ca i-am pictat fara tepti. Eu am inlaturat tristetea si am inlocuit-o cu bucuria.Trandafirii pentru Nicole au renunat la tepi si i-au inlocuit cu vite crude si delicate, semn de fragilitate si blandete.

Iubeste, Traieste, Zambeste, Iarta! Acesta era mesajul Nicolei pentru mireasa ei. Acesta era mesajul Nicolei pentru mine. Acesta era mesajul ei pentru trandafiri si pentru lumea mare! Am indeplinit tot ce m-a indemnat Nicole. Alegand sa pictez trandafirii am ales de fapt sa iubesc, sa traiesc, sa zambesc si sa iert. Trandafirii, m-au iertat oare:)?

Am pictat senina si bucuroasa. Am simtit ca oglinda asta va aduce multa fericire unei mirese frumoase pentru care trandafirii simbolizeaza dragoste si bucurie. La sfarsit cand setul pentru mireasa a fost gata am simtit ca am trecut un prag. Povestea copilariei tot ma mai intristeaza dar abia acum pot vedea din nou frumusetea ascunsa a trandafirilor! Am castigat ceva! Cel mai important este ca am putut sa pictez cu drag si cu bucurie. Lucrul acesta sigur se observa atunci cand priviti pictura!

NICOLE, multumesc pentru confruntarea prin care m-ai facut sa trec si pentru mesajul tau de suflet! De acum trandafirii sunt legati pentru mine de aceste cuvinte minunate si de forta lor de a bucura o fata in cea mai frumoasa zi a vietii ei. IUBESTE, TRAIESTE, ZAMBESTE, IARTA! Asta am sa incerc si eu zi de zi sa fac cu adevarat!

Fie ca mireasa ta sa fie cea mai fericita mireasa din lume iar tu sa poti impartasi fericirea impreuna cu ea!

Multumesc, dragii mei, pentru rabdarea voastra, a celor care sunteti mereu langa mine.Va doresc sa traiti si voi din plin aceste cuvinte pline de dragoste!Va imbratisez cu mult drag si pe curand, Daiana

Codrin-Jurnal de calatorie

Am promis ca va scriu despre Codrin (12 ani) nepotelul meu cel talentat:) As putea sa va povestesc cat este de special, de inteligent, de bun si de frumos si cum i-a dat Dumnezeu talent cu carul...Mi-am dat seama ca ar fi inutil pentru ca sunt precum cioara care spune ca puiul ei e cel mai grozav. M-am gandit ca ar fi mai de impact sa va las sa savurati unul din ultimele lui texte cu care a participat si a si castigat locul intai la concursul Tinere Condeie (faza pe Bucuresti)

Pentru a citi frumoasa poveste dati clik pe:

JURNAL DE CALATORIE

Calatorie placuta si pe curand, Daiana

Palatul Povestilor

S-a scurs tare multa vreme de cand nu am mai scris nimic.Nu vreau sa ma scuz sau sa ma justific insa simt nevoia sa va spun cele doua mari motive. Primul motiv este ca adesea nu am avut suficient timp dar cel mai important motiv este ca nu am avut puterea sa imi infrunt frica...Mi-am dorit nespus sa pot ca pe pagina in Romana sa postez in paralel traducerea in germana. Nu am avut curaj, sunt incepatoare la germana, nu sunt in stare nici pe departe sa traduc textul iar daca pot nu are nicidecum valoarea emotionala a celui scris in limba mea materna. Si uite-asa am tot amanat de la o zi la atla, am adunat povesti si lucrari care abia asteapta sa fie postate ...Toate cu gandul ca intr-o zi o sa am vremea si curajul sa scriu bilingv...Ce aiureala...M-am ingrozit cand am realizat ca a trecut un anotimp iar blogul meu a ramas pustiu si gol ca o frunza-n vant...Mi-a parut rau pentru cei care au asteptat povestile mele, care mi-au scris randuri si ganduri frumoase si care ma rugau sa le arat ce am mai lucrat. Imi cer iertare daca v-am dezamagit dar sunt sigura ca intelegeti lupta mea. Astazi sunt calma si impacata. Accept situatia si ma gandesc ca nu sunt inca pregatita pentru blogul in germana dar sunt sigura ca blogul meu de suflet romanesc trebuie sa mearga mai departe. Asta este limba in care imi cant bucuriile si dragostea, in care imi jelesc tristetea in care imi strig visele si sperantele. Blogul in romana trebuie sa continue si va multumesc tuturor celor care imi scrieti cu caldura, care imi cereti povesti pentru suflet, care nu lasati sperantele sa moara. Inca nu ma simt pregatita sa postez lucrari desi s-au adunat destul de multe.O voi face abia din toamna, asemeni copiilor care incep scoala. Acum sunt in vacanta:)Totusi, pana la toamna am sa va spun povesti, povesti de suflet din viata de zi cu zi si asta pentru ca va iubesc si sunt fericita ca sunteti langa mine.Va multumesc din suflet si va imbratisez .

In ideea ca acasa in Romania copiii mari si mici au inceput vacanta si pentru ca avem nevoie de povesti care sa ne lumineze si sa dezvolte frumos mintile si sufletele m-am gandit sa va recomand o carte minunata pentru copii mari si mici:)

Este o carte scrisa de fratele meu, Danion Vasile. Povestea principala "Palatul Povestilor frumoase" este scrisa de nepotelul meu Codrin pe vremea cand avea doar opt ani si un tilu pentru cartea pe care visa sa o scrie"Cand povestile dispar". Fratele meu a adaptat povestea asfel incat sa se se lege de celelalte povesti scrise de el in acest volum. Cartea contine povesti si ilustratiile absolut superbe ale Rodicai Vieru. 10 din motivele autorului pentru a darui copiilor o asemenea carte de povesti le puteti gasi aici.

Imagini si povesti din acest volum puteti gasi si la adresa http://www.palatulpovestilor.blogspot.com/.

Doar atat pentru astazi, va imbratisez cu mult drag si pe curand,

Daiana

E primăvară, iarăşi primăvară!!!

Oglinda poveste

Doina haiducului am ascultat-o din nou si din nou...Melodia asta are o forta fantastica si reuseste sa ma poarte intr-un mod miraculos pe plaiurile mele dragi...acasa..."Si cum imi place sa dorm, Noaptea-n padure la foc, Stam impreuna cu toti, Visul langa izvor..."



(Inca de la inceput imi cer scuze pentru calitatea fotografiilor, am avut din nou un accident cu aparatul foto)

M-a cautat nu de mult pentru o comanda noua, Doamna mea cu catelul. Admir din tot sufletul dragostea cu care concepe si alege cadouri unice, pline de incarcatura emotionala pentru oamenii dragi. Admir cum stie sa-si exprime si sa-si daruiasca dragostea celor din jur. Pune atat de mult suflet in darurile ei, incat si un capatai de ata poate deveni un fir de aur fermecat. Cred ca deja este evident pentru voi ca Doamna mea cu catelul este o femeie cu un suflet mare cat lumea si bun precum painea calda...si pe deasupra mai are si ochii albastri ca cerul:) Stiu, simt ca adesea face eforturi financiare ca sa ii bucure pe oamenii pe care ii considera speciali...si asta nu e putin lucru...dar rezultatul e cel mai important:) Oglinda despre care va voi povesti astazi este pentru o buna prietena de-a ei (Ileana) care locuieste aici, in Germania, departe de locurile dragi de unde isi trage radacinile.

MDF traforat, pictat manual in culori acrilice, lac pe baza de apa.

L -100 cm/ l- 80 cm

Despre Ileana am aflat ca are un chip desprins parca din povestile orientale, ca iubeste nespus caii, ca ii place sa poarte ie si ca s-a nascut in Romania, in Dobrogea.

Ne-am gandit impreuna, Doamana cu catelul si eu, si am ajuns la concluzia ca nimic nu ar fi mai potrivit pentru ziua Ilenei decat o "Oglinda poveste" care sa-i aduca mereu aminte Ilenei de lucruri dragi de acasa. Ileana noastra calare pe un cal alergand prin viata. In mod simbolic am ornamentat rama cu motive populare romanesti. Multe flori, pasari pentru zbor, trifoi pentru noroc, inimi pentru dragoste, pomul vietii incarcat de roade...cat mai multe simboluri pentru implinirea unei vieti minunate.

Oglinda poveste a fost pentru mine o comanda extrem de draga care mi-a purtat sufletul acasa din momentul in care am gandit-o si pana am finalizat-o. A fost o comanda care mi-a lasat liberatea de a fi copil-bucurandu-ma, povestitor si in acelasi timp ursitoare de viata frumosa:)

O lucrare care m-a provocat sa ascult muzica romaneasca pentru rezona mai bine cu atmosfera pe care am dorit sa o redau. O lucrare la care am experimentat o tehnica noua (albul ramei este craclurat) si in care mi-am amprentat bucuria de a lucra.

Am trecut si prin cateva situatii nepalcute dar m-am scuturat rapid de ele si am lasat doar lumina si bucuria sa incarce acest dar.

Cred si sper ca Ileana este o femeie fantastica si o prietena buna. Sper sa o bucure cu adevarat si sa inteleaga profunzimea emotionala si dragostea ascunse in acest cadou. Sper ca odata cu Oglinda Poveste sa intre in casa ei tot binele si frumosul din lume:)

Alina (Doamna mea cu catelul) iti multumesc inca o data pentru increderea ta in mine, pentru libertatea de creatie care mi-o lasi, pentru incarcatura emotionala pe care mi-o transmiti atat de bine, pentru faptul ca ma faci sa ma simt speciala. Cand lucram la oglinda poveste am simtit exact ca in Doina haiducului "liber e sufletul meu, libera inima mea..."

Va imbratisez cu drag, Daiana

Mai jos puteti vedea alte comenzi specialae ale Doamnei cu catelul:
-Doamna cu catelul
-Unicat
-Oglinda pentru Nora
-Placute personalizate pentru Sara si Riana
-Imblanzitoarea de cai
-Tablou pentru Rune

Constantin Brancusi

"Eu nu creez Păsări - ci zboruri."

"Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul - ce fericire!"

"O pasăre a intrat, odată, prin fereastra Atelierului meu. Şi încerca să iasă bătând în geam şi nu găsea ieşirea - căci se lovea mereu de sticlă. S-a aşezat apoi să se odihnească. Şi a încercat din nou şi a ieşit. Sculptura este la fel: dacă găseşti acel geam (acea ieşire), te ridici înspre cer, intri în împărăţia cerurilor..."

Constantin Brancusi

Astazi se implinesc 135 de ani de la nasterea marelui

Constantin Brancusi.

"In clipa in care am inceatat a mai fi copii, am murit."

"Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari."

Constantin Brancusi

Pe curand si cu drag...aceeasi iubitoare de zbor

Inima nu trebuie sa moara !

Ma framant de multa vreme cum ar fi cel mai porivit sa scriu aceasta postare. Zilele trec si in mine simt o avalansa de sentimente si ganduri, care mai de care luptand sa prinda forma si sa fie asternute pe hartie...Zilele trec si eu tot nu ma hotarasc cu ce ar fi mai potrivit sa incep ca sa pot fi mai convingatoare, sa pot transmite cat mai expresiv ceea ce simt. Zilele trec... si ca o esenta a trairilor mele in mine pulseaza precum viata insasi ideea ca inima nu trebuie sa moara. Traiesc astazi datorita unui miracol...M-am nascut, asemeni multor alti copilasi, cu o grava malformatie congenitala. La acea vreme nu exista nici o solutie, nici o speranta pentru mine, de aceea medicii i-au sugerat mamei sa ma abandoneze in spital... ca nu are rost sa mor acasa...Nu vreau sa-mi inchipui ce a fost atunci in sufletul mamei mele...Dar m-a luat acasa si cu multa dragoste si speranta a reusit sa ma faca om.Ea s-a stins de mult dar lumina ei straluceste astazi pin ochii mei, in inima mea, in fiecare celula a mea. Ea a fost cea care m-a invatat speranta. Anii au trecut, eu eram privita de cardiologi ca un miracol. Atunci cand au considerat au tehnologia necesara si ca eu am varsta la care ar putea sa remedieze malformatia s-au pomenit ca operatia nu mai era necesara...Trupusorul meu a muncit si s-a "reparat" intr-un mod miraculos , singur:) Cred ca aveam deja 6 ani cand imi amintesc pentru prima data un doctor spunandu-i mamei ca e un adevarat miracol:) E important sa va spun ca mama nu m-a protejat niciodata, ci m-a tratat ca pe oricare copil, m-a lasat sa fac absolut tot ce le place copiilor, ba chiar mai mult am facut sport, chiar si de performanta. Anii au trecut, eu m-am simtit minunat , niciodata nu am trait cu gandul ca as avea vreo problema. La ceva vreme dupa ce am nascut gemenutele inima mea si-a cerut drepturile si a fost necesara o mica operatie pe care am suportat-o foarte bine si in urma careia traiesc ca un om normal. Si totusi, la nastere, nu mi se dadea nici o sansa...De ce lasam noi oamenii speranta sa moara?De ce uitam sa credem in miracole, in dragoste Dumnezeiasca?

Intentia mea nu a fost sa va plictisesc cu povestea mea, dorinta mea este sa va povestesc despre speranta si despre oameni de aur...

Intr-o zi imi imi scrie Nicole, Doamna Nicoleta Serban, prietena mea si imi comanda un tablou. Dar nu e corect spus imi comanda... ci ma roaga sa concep un cadou de suflet pentru un om cu totul special. Imi spune pe nerasuflate povestea nepotelului ei.

"In urma cu cateva luni am fost nevoita sa lupt pentru viata nepotelului meu diagnosticat cu malformatie cardiaca complexa, aveam nevoie de informatii ca de aer, le-am gasit singura pe internet dupa multe ore de cautare, a trebuit sa le adun ca pe un puzzle si sa iau decizii rapide, mi-ar fi fost de ajutor un site unde sa gasesc toate informatiile necesare, unde sa gasesc parinti care au trecut prin astfel de experiente."

Nepotelul ei a fost salvat in Germania de catre Directorul departamentului de chirurgie pentru malformatii cardiace congenitale de la Clinica de Chirurgie Cardiaca din Bad Oyenhausen. Acest Om care daruieste zi de zi viata nou-nascutilor cu malformatii cardiace este de origine Romana. Un Om pe care pacientii il numesc Golden Hands sau Golden Heart dar cuvinele sunt seci pentru a descrie lumina pe care o daruieste lumii. Un om caruia ii pasa si care se implica trup si suflet, un Om care stie si reuseste sa schimbe zilnic durerea si tristetea in speranta si bucurie. Acest mare om se numeste Doctorul Eugen Sandica.

Aha...pentru dansul ma ruga Nicole...Am fost coplesita si in gand am facut conexiuni inimaginabile...malformatie cardiaca infantila, viata, moarte, speranta, destin, miracol, Dumnezeu, maini de aur... inima nu trebuie sa moara! Doamne, nimic, nimic nu e intamplator pe lumea asta.Un amestec de spaima si emotie, multumire, recunostinta...Multumesc Nicole ca m-ai ales pentru un asemenea dar! Multumesc Nicole ca ai o inima atat de mare si ca ajuti atatia copii. Multumesc ca lupti ca inima sa nu moara! Multumesc pentru speranta pe care o daruiesti oamenilor si pentru ajutorul care il oferi celor in suferinta.

Nicole, Doamna Nicoleta Serban, a creat in sprijinul copiilor cu malformatii cardiace un site.

"Am creat acest site din dorinta de a ajuta !...Imi doresc sa devenim o comunitate unita si puternica pentru ai ajuta pe copii cu malformatii cardiovasculare, sa ne facem auziti, sa stie medicii din Romania ca existam si ca nu mai acceptam ca acesti copii sa moara, sa stie Ministerul Sanatatii Publice ca avem nevoie de o clinica pentru copii cu astfel de malformatii. Va astept pe Forum sa va spuneti povestea, sa ne cunoastem, sa comunicam deschis." Nicoleta Seban

www.malformatiicardiace.ro

Va rog sa impartasiti tuturor cunoscutilor vostri acest site. Si voi puteti ajuta. Nu se stie cand si cum sau cui ii poate fi util. Cunosc deja familiile a trei nou-nascuti care au fost operati si salvati de catre acest om. Stiu povestea a trei mamici care acum se pot bucura cu adevarat de pruncii lor.Toate astea le-am aflat inainte sa stiu povestea nepotelului Nicoletei si inainte sa aflu prea multe detalii despre Domnul Doctor... In realitate sunt zeci, sute de mamici care se bucura astazi de puiutii lor doar datorita faptului ca au avut sansa sa ajunga la acest mare OM.

Totusi...nimic nu e intamplator :)

Ar fi multe de spus, dar ca sa nu va plictisesc am sa ma opresc aici si am sa va arat ce cadou de suflet a primit acest om din partea Doamnei Nicoleta Serban:)

diptic, tehnica mixta, acrilic, creioane acuarelate,

colaj cu foita de bronz si foita de aur pe panza

Pentru ca am dorit ca tabloul sa contina si o alta surpriza, noaptea dar numai noaptea, inima din tablou poarta un halou luminos, o inima simbolica de lumina. (pictata cu vopsea fluorescenta)

Cu drag si pe curand, Daiana

"Viata este darul pe care il meritam numai atunci cand il daruim"

Rabindanath Tagore

Pentru Andreea Bartsch

Pentru ca esarfele pictate impreuna cu fetitele mele inainte de Craciun au fost primite cu atata bucurie si drag, pentru ca micutele au capatat incredere in puterea lor s-au hotarat sa picteze singurele o esarfa. Surpriza ii era dedicata profesoarei lor de chitara pe care o indragesc atat de mult. Pentru ca matasea era dreptunghiulara, Mara si Sara au hotarat sa picteze fiecare cate o jumatate, impartita frateste:) Am fost in preajma lor si de data asta...dar ceva mai de la distanta:) Fetitele s-au descurcat minunat si au fost foarte madre de rezultat . Au stat minute intregi in fata oglinzii probandu-se cu esarfa cea noua. Nu va povestesc cat de incantata a fost Andreea. Astazi la lectia de chitara a purtat-o din nou. De altfel a purtat-o des de cand a primit-o in . E un semn clar ca ii place mult si ca le indrageste pe micute.

Sara

Mara

bucatica Sarei

detaliu din pictura Sarei

pictura Marei

detaliu din pictura Marei

esarfa Andreei:)

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa...
Pe curand, Daiana