luni, 29 noiembrie 2010

Super-eroi


Afara ninge si e frumos ca in povesti. Fetitele s-au bucurat fantastic de zapda de afara asa ca in dimineata asta am pornit pe jos la scoala.Am senzatia ca locuim undeva la munte.Totul e alb si pofos. Nu e soare, nici ger, e o temperatura extrem de placuta. Fulgii danseaza gratios in aer.Zapada depaseste cu mult gleznele noastre. Delusoarele de langa casa sunt albe si abia asteapta larma copiilor cu saniute.Seara, evident, o vom petrece la derdelus:)

Cand m-am intors de la scoala, a trebuit sa scot masina de sub mormanul de zapada asternut. Am obosit luptandu-ma jumatate de ora cu zapada :) Totusi a fost placut...Acum am urcat putin sa-mi trag sufletul si sa ma incalzesc inainte sa pornesc la treaba. M-am gandit sa scriu cateva ganduri...odihna activa:)
In timp ce descatusam masina de sub zapada grea ma jucam cu imaginatia asemeni unui copil. Ma simteam un erou pozitiv din poveste care eliberam din robie calul meu inaripat:) Dupa ce am reusit sa imi eliberez murgul m-am gandit ca daca tot m-am jucat de-a super eroul ar fi dragut sa va arat si voua ce cadou am lucrat pentru doi fratori nastrusnici. Am aflat despre cei doi micuti ca asemeni oricarui baietel de varsta lor viseaza sa salveze lumea:)

Asa s-a intamplat cu Kevin(8 ani) si Dennis(6 ani) ca au devenit de curand super-eroi ("Superhelden" in germana) intr-un mic tablouas. Ce va mai urma cu acesti baieti grozavi nu stiu, dar astept cu sufletul la gura povesti despre faptele lor de vitejie:) Daca aflu ceva am sa va povestesc si voua.
Si-am incalecat pe-o sa si voi pleca cu murgul meu asa!
Pupici cu drag si pe curand, Daiana




joi, 25 noiembrie 2010

Matilda's Sunny Room


"...mulţumesc celor care au votat pentru camera Matildei, n-o sa câştigăm dar am ajuns în semifinală şi e prima oară cănd ajunge şi România acolo..."
Ana Constantinescu

Mai multe imagini puteti vedea aici:Mailda's Sunny Room
Anuska s-a clasat pe locul doi cu designul pentru camera Matildei!

Felicitari Anuska, sunt extrem de mandra de tine!...ca de obicei:) si chiar daca sunt departe fizic. Sufleteste sunt langa tine, bataile inimii mele s-au sincronizat cu ale tale. Stiu cum e sa-ti simti respiratia intrerupta de emotie, cum pulsul o ia razna de parca timpul il goneste sa se indeparteze de fericirea sufocanta! Simt si ma bucur impreuna cu tine! Bravo, Anuska, de o mie de ori bravo!
Cu mult drag si pe curand, Daiana


luni, 22 noiembrie 2010

Matilda


Matilda...Numele acesta a vibrat in sufletul Anei pe vremea cand era doar o fetita si a citit cartea cu acelasi nume
"Matilda"( de Roald Dahl )
(Atasez trailerul filmului inspirat de aceasta poveste.)



Anii au zburat si cand a aflat ca burtica ei de viitoare mamica este locuita de o fetita, dorinta ca micuta ei sa se numeasca Matilda s-a transformat in realitate pentru Anuska mea. Primavara trecuta a venit pe lume mica noastra printesa. O bucurie de fetita. Cu mult drag Ana a amenajat camera puiutului ei.Trebuie sa va spun ca Anuska este artista si mare iubitoare de animale. De altfel va si invit sa ii vizitati blogul aici.
Revin la camera Matildei. Cand am vazut imaginile am simtit caldura si dragostea cu care Anuska a amenajat acest spatiu. O admir si o indragesc mult pe Anuska-este o femeie sensibila, delicata si care are puterea de a transmite emotiile ei celor care ii privesc lucrarile.(picturi, ilustratii de carte, design interior etc.) Acum va invit si pe voi sa va bucurati sufletul si ochii cu camera micutei ei-
Matilda's Sunny Room.
Daca va place (si cred ca e imposibil sa fie altfel) va rog sa sustineti creatia Anuskai cu un vot. Revin la micuta Matilda care mi-a inseninat cateva zile din vacanta trecuta.In semn de drag si bucurie pentru venirea ei pe lume i-am daruit o placuta personalizata. Mi-am imaginat familia ei in chip de...cum altfel decat de pisici!? V-am spus deja ca parintii Matildei sunt mari iubitori de animale si de frumos.Descrierea perfecta unor oameni buni si minunati sufleteste, asa-i? Sunt convinsa ca o sa-i transmita si micutei dragostea lor. Matilda creste deja impreuna cu doua pisicute, nu doar cu mama si tata ca in desenul meu, ci cu doua animalute in carne si oase, blanoase si alintate:)

Trebuie sa recunosc ca m-am bucurat teribil cand am descoperit in imaginile cu camera Matildei , agatata pe usa din lemn masiv, familia mea de pisici. Ma bucur ca si ele imbogatesc atmosfera magica si insorita a acestei camarute...
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus poveste-asa...
Cu drag si pe curand, Daiana


marți, 16 noiembrie 2010

Toamna

Aceasta este o plimbare imaginara prin toamna impreuna cu prietena mea draga:)



Georgi mi-a promis ca ma ia cu ea la plimbare in parcul drag de acasa. E clar distantele nu sunt reale ci sunt doar o limitare a mintilor noastre. Uite, Georgi ma ia cu ea asa in buzunarul de la piept sa ne bucuram impreuna de mirosul de sunetele si de culorile toamnei superbe. E fantastica senzatia asta. Ma bucur sa stiu ca ma poarta cu ea mereu. Asa fac cei ce se iubesc:) Si eu o port in gand si in suflet. In semn de drag si multumire am plecat impreuna cu micutele mele si cu aparatul foto. Am dorit sa-i aratam si noi Georgianei si evident ,voua, ce minunatii ne bucura ochii aici intre padurea de brazi si raul jucaus.Toamna la noi e insorita si calda. Cu soare bland si cer senin, cu nori mari si albi si pufosi, cu frunze pictate in culori diafane, cu fructe mici si rosii, cu ratuste pe rau, cu multi pui de arici langa padure si cu zeci de ciupercute. Iarba e de un verde ireal, cruda si vie de parca ar fi primavara.Padurea miroase a rasina de brad si a frunze uscate. E superb...e ca intr-un basm, cand evadez in natura ma simt ca intr-o poveste.
Am vrut sa va impartasesc toate aceste imagini ca sa va bucurati si voi alaturi de mine. Cu toate acestea aparatul foto m-a tradat intrand in hibernare desi afara nu era frig :) Am apucat totusi sa fotografiez cateva ciupercute, padurea e plina de astfel de bijuterii. I le dedic cu toata dragostea prietenei mele care m-a invatat sa vad licuricii si care mi-a intarit inca o data ideea ca lumea de basm se afla chiar aici langa noi, clipa de clipa. Important este sa vrem cu adevarat sa o vedem si ea ni se dezvaluie in toata splendoarea ei.






Va imbratisez mult, pe curand, Daiana

vineri, 5 noiembrie 2010

marți, 27 iulie 2010

Minnie...Alissya

Despre Alissya nu am stiut decat ca o adora pe Minnie Mouse si ca isi doreste ca sa ia parte la ziua ei cand va sufla in tortul cu patru lumanarele. Nici mai mult nici mai putin, fara sa stau pe ganduri, am imbracat costumul minunatului personaj (inchiriat special de mama fetitei pentru aceasta ocazie) si pe o caldura insuportabila am fost sa ii urez micutei Alissya o viata fericita si "La multi ani!". Bucuria si uimirea au fost pe masura:) Intre alte cadouri micuta a primit de la Mara si Sara si o placuta personalizata care sa ii aminteasca de aceasta vizita neasteptata a personajului favorit. Aceasta este scurta poveste a placutei cu Minnie-Alissya:) Si-am incalecat pe-o sa si-am mancat tot tortu-asa(a fost foarte gustos) Si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata...nu, nu e minciuna, iata dovada!


Cu drag si pe curand, Daiana

PS. Peste aproximativ zece zile vin in vacanta acasa unde voi sta o luna. Pentru cei care doresc sa comande in acest interval lucrari va rog sa imi scrieti pe adresa e-mail.Cu drag, D

joi, 22 iulie 2010

Gatitul miresei

Am primit de curand o comanda draga sufletului meu!O viitoare nasa m-a rugat sa fac pentru ritualul ei ceva unic:)Violet, cu flori de levantica si fluturi albi - pentru o mireasa delicata si romantica. O oglinda si o perie de par fermecate care sa-i aduca aminte peste ani miresei sa fie pururea frumoasa sufleteste. Exact ca in ziua nuntii!




Florile si fluturii s-au asternut parca singure din pensula mea pe rama oglinzii. Existau acolo undeva, in sufletul meu, in camaruta cu daruirea emotiei si dragostei, a frumusetii si a bucuriei. Abia asteptau sa-si ia zborul in lume si acum iata-i la drum! Au pornit spre mireasa delicata si sper sa-i poarte noroc si sa-i aduca fericire si zambet pe buze.



Pertecere frumoasa nasilor si nuntasilor! Multa dragoste, fericire, impliniri si copii frumosi mirilor!
Cu drag, Daiana

PS. O imbratisez pe nasa minunata :)O cunosc personal, este o fata extraordinara -"de pus la rana" cum se spune in popor:) Sper ca si mireasa este o femeie fel de speciala asemeni nasei pe care si-a ales-o!

miercuri, 21 iulie 2010

Langa noi

Am tras chiulul cam mult, asa-i? Am avut o perioada incarcata cu multe evenimente si peripetii. Nu am sa va povestesc prea multe.Important e ca s-au intamplat lucruri bune si mai putin bune, dar mai multe bune:)
Daca cineva m-ar intreba de ce nu am scris...raspunsul este ca nu am simtit nevoia sa ma exprim ca de obicei. Am avut si ale perioade incarcate de-a lungul timpului si totusi atunci cand am simtit nevoia, am gasit ragaz pentru doua randuri...Cu toate acestea mi-am propus sa nu scriu dacat in zilele cand am chef si placere. Se pare ca azi e una din acele zile:)

Vernisajul lucrarii lui Andrei a adus cu sine, intr-un mod miraculos, vremea frumoasa- la propriu si la figurat. Ploile au disparut fara urma, soarele a navalit in viata noastra cu toata lumina si caldura. Ca sa ne bucuram de vremea superba, ne-am cumparat biciclete si am hoinarit aproape in fiecare dupa-amiaza.Patru Prundurici, doi mari si doua mici, am colindat melegurile insorite din apropierea Munchenului. Bicicletele fermecate ne-au purtat pe campurile si prin padurile de-aici, am fost la lacuri si la rau, ne-am bucurat cer senin, de apusuri cu cantec de greieri, de grau, de maci si alte flori de camp, de miros de fan cosit, de pini si de racoarea padurii, de fluturi si gaze, pasarele, de iepurasi, vulpi si caprioare. Nu va mai povestesc despre apusuri scaldate in lumina orange, de cer instelat si o multime de licurici:) E absolut uimitor sa descopar in imediata vecinatate a unui oras atat de mare, natura in toata splendoarea ei. Fiecare dupa amiaza cu bicicletele mi s-a parut o vacanta. Iubesc nespus imprejurimile astea si ma bucur grozav ca suntem aici, in locul acesta pe care il indragesc din ce in ce mai mult pe masura ce il descopar:)

Am stat si m-am gandit adesea in plimbarile noastre, oare cati oameni stiu cata frumusete si liniste este aici, chiar langa noi?

Pe curand, cu drag, Daiana

vineri, 11 iunie 2010

Asa s-a nascut Pomul vietii


La inceput a fost doar un vis, un gand. Apoi s-a transformat intr-o schita si zi de zi a inceput sa capete forma, consistenta.Visul a prins aripi si s-a intarit imbracandu-se in forma, sunet si culoare. Din samanta unui vis a incoltit Pomul vietii. Pomul isi trage seva din bucuria de a trai frumos, din puterea de a crea, de a iubi si de a visa, din speranta intr-o lume buna si luminoasa. Ca sa vedeti cum s-a dezvoltat acest vis am sa il ilustrez cu cateva imagini din momentul in care a inceput sa creasca si pana a prins radacini.

Inainte de a va arata imaginile vreau sa povestesc despre faptul ca in pomul vietii au poposit pasari cantatoare.-Andrei a atasat sculpturii un senzor de miscare pentru ca pasarile sa cante timp 20 de secunde cand cineva este in preajma lor. Nu am coloana sonora reala dar am sa pun un filmulet care sa redea un sunet similar cu cel al Pomului Vietii in timp ce veti privi imaginile. Un alt lucru despre care vreau sa va povestesc si care mie personal imi place grozav este faptul ca pasarile sunt carusel, adica se invart la fiecare adiere de vant- O sa incerc sa filmez pomul atunci cand va bate vantul ca sa vedeti cum arata in realitate.

metal

metal

metal

metal si polistiren

polistiren

primul strat de rasina

al doilea strat de rasina

Andrei in timpul lucrului

Pomul se imbraca in culoare:)

culoare

Muzicantii:)

Pasarile incep sa prinda viata:)

Incepe ansamblarea pomului


Cateva ganduri despre Pomul vietii -Andrei Prundurel


"Astazi am sadit un arbore – Pomul vietii.Acesta este mesajul lucrarii mele - gestul simbolic al sadirii, al plantarii ideii de viata. Pentru reprezentarea acestei trairi am ales unul din cele mai raspandite motive ale culturii, artei si traditiei popoarelor. Cu radacinile adanc infipte in pamant si crengile in continua ascensiune, inaltate spre cer, pomul este simblolul raporturilor stabilite intre cer si pamant avand in toate traditiile caracterul unui centru, Axis Mundi. Simbolul caracterului ciclic al evolutiei cosmosului (moarte-regenerare), pomul vietii inlesneste in acelasi timp comuniunea celor trei niveluri: subteran (radacini), suprafata pamantului(trunchi) si inaltul (ramurile).

Mesajul spiritual al lucrarii l-am imbracat cu o haina esentializata dar moderna, cu accesorii multimedia. Am urmarit in acest fel sa redau o forma de arta interactiva care sa ajunga mai usor la sufletul privitorului, care sa dea peisajului urban monoton o pata de culoare, de sunet, emotie si speranta.

Inchei cu ganduri de multumire tuturor celor care m-au ajutat si impreuna cu care am sadit acest pom."


visul prinde radacini:)

Multumim inca o data lui Cata (sculptorul Catalin Mihai) sprijinul de nadejde a lui Andrei in realizarea fizica a acestei lucrari.

Pupici si pe curand, Daiana


joi, 10 iunie 2010

Despre Pomul Vietii

Am avut laptopul virusat motiv pentru care nu am avut posibilitatea sa postez articolele promise. O fac acum cu cateva ore inaintea vernisajului.
In realizarea proiectului au fost implicati multi oameni sufletisti si desi stiu ca acest lucru in general e neglijat la final, eu vreau sa amintesc si sa multumesc in mod special tuturor celor care ne-au fost alaturi. La Pomul vietii s-a muncit din greu fizic si s-a depus multa energie emotionala. Munca fizica a durat timp de doua luni dar inainte de asta au fost multe saptamani alocate conceptului.Multumim Domnului Wolfgang Windisch, omului care a avut incredere in potentialul lui Andrei si i-a lasat mana libera sa creeze ceva pentru a infrumuseta piata primariei din Garching. O multime de ganduri bune si multumiri prietenelor noastre Manuela Corneanu si Ioana Mingea, tranzlatorele si managerele nadejde, mereu langa noi cu multa rabdare, dilpomatie si buna vointa. Ajutorulde baza in realizare fizica a lucrarii a fost bunul prieten si coleg, sculptorul Catalin Mihai care timp de o luna a trait si a lucrat trup si suflet aici cu Andrei.Un alt ajutor de nadejde a fost Tataia-81 ani, strabunicul fetitelor (tataia Balalaia cum ii spun ele), bunicul lui Andrei:) care poate nu intamplator a sudat exact baza pomului.


Strabunicul si Andrei

Bine-nteles ca la partea de culoare fetitele si cu mine ne-am implicat cu bucurie. Imi pare tare rau ca nu am avut aparat foto sa vedeti ce impresionant a fost faptul ca trei generatii lucrau la acest pom al vietii.(strabunicul, nepotul si stranepoatele:)
Astazi voi incheia aici dar promit ca maine, dupa vernisaj am sa vin cu povesti si imagini noi.

invitatie
Pe curand, Cu drag, Daiana

PS. Atasez articolele aparute in ziar:

Landkreis Munchen

Suddeutsche Zeitung

Forum Garching

PS. Va rog sa imi lasati un semn daca postarea aceasta se deschide, am inteles ca pana azi nu ati putut sa o accesati. Am ceva probleme cu computerul, scuze:)Pupici, D

joi, 3 iunie 2010

Locul potrivit sau introducere catre vis



Cand am ascultat prima data melodia celor de la Guess Who am resimtit o emotie puternica (mi-a venit sa plang).Era un amestec de bucurie si tristete, de trecut si prezent, de vis si realitate, nostalgie...Mi-e necaz ca sunt asa sensibila. De atunci mi-am pus frecvent intrebarea daca m-am nascut sau nu in locul potrivit. Imi iubesc radacinile si sunt mandra de valorile neamului in care m-am nascut chiar daca nu am nici un merit pentru aspectele bune si nici o vina pentru cele rele din tara mea natala. Cu toate acestea spun cu tarie ca aici departe de casa, am invatat sa cantaresc si apreciez altfel valorile neamului meu, oamenii de calitate si prietenii adevarati. Aici in tara in care nu mi-am dorit niciodata sa ajung si de care nu am fost legata prin nici un vis , am ajuns sa-mi gasesc linistea interioara si sa invat din nou speranta.In tara in care am ajuns aproape dintr-o intamplare am invatat sa ma bucur de normalitate, de lucruri care acasa imi pareau doar vise utopice. Acasa, am simtit ani de zile durerea de a fi Don Quijote luptand cu morile de vant. Stiti cu totii foarte bine trairea despre care vorbesc nu are rost sa va plictisesc sau sa va intristez. Astazi am sa va vorbesc cu si despre speranta. Am suferit groaznic cand o fosta clienta m-a acuzat candva ca plec in loc sa "lupt" pentru a schimba ce nu-mi place acasa.Nu am de ce sa ma scuz sau sa ma justific pentru alegerea mea. Acum sunt pe deplin convinsa ca am facut pasul corect.
Suntem aici, Andrei cu mine si fetitele noastre de aproape sapte luni. (Andrei are doar patru luni si jumatate vechime:) Inceputul greu m-a facut sa fiu multe ori slaba, de cateva ori am fost aproape sa renunt mai ales in perioada cat Andrei lucra in tara iar eu cu fetitele eram aici. Am fost motivata sa raman in primul rand pentru sanatatea fetitelor (care stiti deja ca nu au mai avut deloc probleme cu astmul) si de bucuria de a fi atat de aproape de natura.Acum locuim in Garching bei München, Bavaria, Germania-in vecinatatea padurii.Va reamintesc ca am venit aici fara sa cunoastem limba si fara sa avem nimic sigur. Am plecat doar cu multe vise si sperante. Ne propusesem sa stam trei luni, perioada de proba, sa vedem daca ne adaptam.Dupa prima luna am decis ca trebuie sa ramanem aici mai mult timp. Am locuit la inceput la prietenii nostri (familia Corneanu Gabi si Manu cu cele patru fetite minunate ale lor.Prietenii acestia minunati ne-au sustinut cum au putut ei mai bine sufleteste si financiar. Nu am cuvinte de multumire pentru prietenia de care au dat dovada.Acum stiu ca exista ingeri si ca in viata noastra au venit sub chipul acestor prieteni dragi.
Revin la plecare noastra. Acasa "n-am primit, am facut totul din nimic", am invatat ca trebuie sa ne zbatem pentru orice lucru asa cum o faceti si voi zi de zi. Speranta a fost cea care ne-a dat putere sa vedem mai departe si sa credem ca vom putea oferi fetitelor noastre o viata civilizata. Cand am obosit de atata lupta inutila acasa, am decis sa plecam. Viata e prea scurta sa ne batem joc de ea. Adesea cand m-am gandit sa plec am sperat ca departe de casa sa ajung intr-un punct, intr-o pozitie, in care sa pot sa spun cu mandrie ca sunt romanca. Stiu ca poate zambiti, ca pare o copilarie, dar asa am simtit. Andrei a avut o intuitie buna alegand acest loc, a fost mai mult alegerea lui sa "testam" Germania. A crezut cu adevarat si a reusit intr-un timp atat de scurt sa faca ceva important aici. Luni va avea loc vernisajul primei lui sculpturi monumentale.Lucrarea a fost amplasata ieri in Piata Primariei, in centrul orasului in care locuim.Prin el am ocazia sa spun tuturor celor de aici cat de mandri suntem ca suntem romani. Sunt fericita ca a fost ales criterii valorice sa realizeze aceasta sculptura monumentala. De asemenea pe criterii valorice a fost ales sa lucreze ca sculptor pentru Teatrul de Stat din München. Limba o vom invata cu timpul:) In Romania nu ne-am intalnit cu situatii de genul asta:) Suntem ajutati sa ne afirmam valoarea. De aceea spun ca aici am invatat din nou speranta. Maine am sa postez cele doua articole aparute in ziar despre Andrei. Am sa scriu despre "Pomul vietii" si despre cum a realizat acest proiect. Daca aveti curiozitati sau intrebari , va rog sa mi le puneti ca sa scriu despre ce va intereseaza:) Va imbratisez mult pe toti cei care ati fost mereu alaturi de noi, realizarea asta va apartine si voua intr-un fel. Acum stiu ca ne-am nascut in locul potrivit.Suntem romani, deci razbatatori:)
Pe maine cu drag, Daiana

luni, 24 mai 2010

Covorul fermecat


Desi astmul nu le-a mai necajit deloc pe Mara si Sara de cand suntem aici (in mod incredibil de aproape 7 luni nici o criza de astm) am hotarat sa respectam in continuare sfatul doctorului. Nu punem in camera fetitelor covoare sau mochete clasice-in care se aduna rapid praful. Am cumparat un covor de bambus usor de intretinut dar cu un aspect pe care nu l-am agreat deloc. Asa ca intr-o zi le-am dat fetitelor vopsele acrilice si dupa ce s-au inarmat cu trafaleti si pensule s-au jucat cu culorile asa cum au simtit.


Sunt foarte mandre si arata creatia lor tuturor celor care ne pasesc pragul. Nici nu ma mir, covorul asta fermecat le poarta ca vantul si ca gandul acolo unde isi doresc, atunci cand isi doresc:)



Sa va spun un secret:)Pentru ca am contribuit si eu putin la finisaj sunt uneori poftita alaturi de ele in cate o excursie zburatoare...Va spun, e ceva absolut fantastic!... Fetitele mi-au explicat ca orice covor obisnuit poate deveni magic. Important e sa-ti doresti cu adevarat sa zboare! E grozav sa fii copil, stii exact cum sa iti asculti si sa iti urmezi inima!
Va imbratisez cu drag , Daiana

vineri, 21 mai 2010

Sunt o printesa

Imi doresc o carte...Printese date uitarii sau necunoscute. Nu stiu de ce dar am senzatia ca aceasta carte se adreseaza fetitelor de toate varstele... chiar si celor de 80 de ani:) Am sa o cumpar si am sa va povestesc despre ea. Pana atunci va arat masuta unei printese. Inca nu ii cunosc proprietara dar stiu sa va spun sigur ca este o printesa adevarata care crede in povesti si in vise:)




Masuta unicat din lemn de brad si placaj, pictata in culori acrilice si lac pe baza de apa.
Imaltime 50 cm , latime 49, 5 cm si lungime 58, 5 cm .

Va imbratisez si pe curand, Daiana


marți, 11 mai 2010

Desene sau cum se fac copiii


"Mama are mâinile ca de pâine, par fără putere, dar ele pot fi pernă pentru prunci ori prag de piatră sub talpa casei. Are mers de pasăre, părul ei îmi apare ca plantele plutitoare, împovărate de plânsul petalelor, ochii ei sunt pace adâncă… Prin degetele ei picură fluturi pâlpâitori…"Nichita Stanescu


Pentru ca fetitele aveau o multime de curiozitati m-am hotarat sa imprumut o carte de la biblioteca si sa le lamuresc.
Dupa ce am citit impreuna carticica despre cum vin copii pe lume Sara si Mara au fost foarte impresionate.Mi-au pus o suta de mii de intrebari care mai de care mai directe si mai stanjenitoare la care am facut fata cu brio...cel putin asa sper.Cartea era dedicata copiilor intre 6 si 9 ani, ilustrata cu desene clare si explicite. A doua zi Mara m-a surprins cu desenul ei. Vazandu-l am incurajat-o si pe Sara sa faca ulnul si apoi le-am lipit pe usa de la camera lor. Am scris aceasta postare cu gandul ca trebuie neaparat sa va arat si voua cum arata mamele in viziunea puiutelor mele:)

desen Mara

desen Sara


Si ca totul sa fie complet am primit de la Georgi prietena mea draga, un mail haios cu
parerile unor copii de clasa a doua despre...mame. Il pun pe blog pentru ca stiu ca o sa zambiti si voi si asta ma bucura teribil:)

De ce a facut Dumnezeu mame?

1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.

2). Mai mult ca sa curete casa.

3). Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.

Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?

1). El a folosit pamant, cum ne-a facut si pe noi.

2). Magie, plus putere suprema, si a amestecat mult.

3). Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine ... Numai ca el a folosit piese mai mari...

Din ce ingrediente au fost facute mamele?

1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.

2). Ele trebuie sa aiba startul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.

De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu la altei mame?

1). Pentru ca noi sintem neamuri.

2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.

Ce fel de fetita a fost mama ta?

1). Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.

2). Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.

3). Altii imi spun ca ea era buna candva.

Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?

1). Numele lui de familie.

2). Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?

3). Daca face cel putin $800 pe an, daca el a spus ’nu’ la droguri si ’da’ la treburile casei?

De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?

1). Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Si mama mea mananca mult.

2). Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic fara el.

3). Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gindirii pe cap cand s-a maritat cu tata.

Cine-i boss la voi in casa?

1). Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e pampalau.

2). Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.

3). Eu cred ca mama e, numai pentru ca ea are mai multe de facut decat tatal meu.

Care-i diferenta dintre mama si tata?
1). Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa, iar tata lucreaza numai la lucru.

2). Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie.

3). Tatii sint inalti si puternici, dar mama are puterea reala, pentru ca ea este cea pe care o intrebi cind vrei sa perteci o noapte acasa la prieteni...

4). Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara doctor.

Ce face mama ta in timpul liber?

1). Mamele nu au timp liber.

2). O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.

Ce ar trebui sa schimbe mama ta, ca sa fie perfecta?

1). In interior ea e déjà perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.

2).Dieta.

Daca ai putea sa schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?

1). Ea ma obliga tot timpul sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea.

2). As face-o mai desteapta. Atunci ea ar sti ca sora mea e cea care a facut prostii, si nu eu.

3). Eu as dori ca ea sa scape de ochii invizibili de la spatele capului.

Pupici si pe curand, Daiana


luni, 10 mai 2010

Paharul cu dragoste

Daca acum ceva vreme fetitele si-au exprimat dragostea pentru tati scriindu-i din carioci pe covor cuvinte minunate de bun venit...

Ieri a sosit si randul meu, aici s-a sarbatorit "Muttertag" adica ziua mamei:) Fetitele au mesterit la gradinita cu manutele lor cate un pahar surpriza. Sara mi-a dezvaluit secretul si mi-a spus ca ele folosesc ca mami sa bea apa cu dragoste:) Ce frumos ar fi sa putem sorbi dragostea cu paharul...

Si surpriza a continuat...pentru ca ieri dimineata cand m-am trezit puiutele mele si tati nu erau acasa.Stiind ca nu pot fi departe m-am apucat sa le pregatesc micul dejun si...surpriza! Fetitele au intrat pe usa cu un buchet de lalele, culese de pe campul de flori cu manutele lor pentru ziua mea, ziua mamei.E ciudat , parca e primul an cand constientizez ca sunt sarbatorita de ziua mamei. Sunt mama de atata vreme si totusi cat de mult ma gandesc la mama mea.Cat de dor imi este de ea...
Surpriza fetitelor m-a impresionat din multe motive, nu am sa enumar decat cateva. Lalelele erau intre florile favorite ale mamei mele, si eu ii daruiam candva lalele...acum e randul meu sa le primesc. Flori frumoase care imi umplu sufletul de uloare si caldura.



Florile acestea, culese de micutele mele, nu sunt niste lalele obisnuite cum ati fi crezut, am descoperit ca sunt lalele gemene:)Ah, dar ce credeti, m-am inselat, nu sunt gemene, m-a lamurit Sara din nou. Sunt "lalele mama si puiul", pentru ca puiul creste din trupusorul mamei. O lalea erau mami cu Sara,
"Eu sunt cea micuta sunt puiul tau slabut si iubit:)" Ma emotioneaza tare mult Sara cu sensibilitatea ei. Uneori mi-e mila si teama ca va fi fragila ca mine dar apoi ma linistesc si ma gandesc ca fiecare isi are propriul drum in viata si orice as face nu am cum sa schimb lucrurile.


Cealalta lalea dubla sunt mami si Mara, evident, Mami cu puiutele ei.

Multumesc pui mici pentru toata lumina care ati adus-o in viata mea! Acum printesele picteaza in living si culmea coincidentei, Mara imi striga de dincolo, de parca ar sti despre ce scriu :"Mami, pune, te rog, melodia aia cu mama, doar mama:) Ma conformez zambind si nu imi vine sa cred ca anii au zburat si le invat sa cante melodia asta care o fredonam adesea cand eram micuta. V-o amintiti si voi, asa-i?
Va imbratisez cu drag si mai ales cu dor, Daiana

(Alte ganduri - randuri despre mama aici, aici, aici si aici)


ZeList