luni, 10 mai 2010

Paharul cu dragoste

Daca acum ceva vreme fetitele si-au exprimat dragostea pentru tati scriindu-i din carioci pe covor cuvinte minunate de bun venit...

Ieri a sosit si randul meu, aici s-a sarbatorit "Muttertag" adica ziua mamei:) Fetitele au mesterit la gradinita cu manutele lor cate un pahar surpriza. Sara mi-a dezvaluit secretul si mi-a spus ca ele folosesc ca mami sa bea apa cu dragoste:) Ce frumos ar fi sa putem sorbi dragostea cu paharul...

Si surpriza a continuat...pentru ca ieri dimineata cand m-am trezit puiutele mele si tati nu erau acasa.Stiind ca nu pot fi departe m-am apucat sa le pregatesc micul dejun si...surpriza! Fetitele au intrat pe usa cu un buchet de lalele, culese de pe campul de flori cu manutele lor pentru ziua mea, ziua mamei.E ciudat , parca e primul an cand constientizez ca sunt sarbatorita de ziua mamei. Sunt mama de atata vreme si totusi cat de mult ma gandesc la mama mea.Cat de dor imi este de ea...
Surpriza fetitelor m-a impresionat din multe motive, nu am sa enumar decat cateva. Lalelele erau intre florile favorite ale mamei mele, si eu ii daruiam candva lalele...acum e randul meu sa le primesc. Flori frumoase care imi umplu sufletul de uloare si caldura.



Florile acestea, culese de micutele mele, nu sunt niste lalele obisnuite cum ati fi crezut, am descoperit ca sunt lalele gemene:)Ah, dar ce credeti, m-am inselat, nu sunt gemene, m-a lamurit Sara din nou. Sunt "lalele mama si puiul", pentru ca puiul creste din trupusorul mamei. O lalea erau mami cu Sara,
"Eu sunt cea micuta sunt puiul tau slabut si iubit:)" Ma emotioneaza tare mult Sara cu sensibilitatea ei. Uneori mi-e mila si teama ca va fi fragila ca mine dar apoi ma linistesc si ma gandesc ca fiecare isi are propriul drum in viata si orice as face nu am cum sa schimb lucrurile.


Cealalta lalea dubla sunt mami si Mara, evident, Mami cu puiutele ei.

Multumesc pui mici pentru toata lumina care ati adus-o in viata mea! Acum printesele picteaza in living si culmea coincidentei, Mara imi striga de dincolo, de parca ar sti despre ce scriu :"Mami, pune, te rog, melodia aia cu mama, doar mama:) Ma conformez zambind si nu imi vine sa cred ca anii au zburat si le invat sa cante melodia asta care o fredonam adesea cand eram micuta. V-o amintiti si voi, asa-i?
Va imbratisez cu drag si mai ales cu dor, Daiana

(Alte ganduri - randuri despre mama aici, aici, aici si aici)


5 comentarii:

Gabica spunea...

Daianule, ce frumos povestesti! Surpriza puiutelor tale a fost speciala, pentru o mama speciala...de la puiuti speciali...si ...La Multi Ani de ziua mamei :)
Te pup cu mult mult drag si dor

Aytana spunea...

Daianule draga pupici si de la Ariana si Bogdan cel mic.Si scrie mai des asa cum o faci numai tu cu multa dragoste si culori caci mi-e dor sa te citesc si sa imi imbucur sufletul.

andrei spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Daiana Prundurel spunea...

Gabica mea, ce bine ar fi daca as avea mereu timp si chef de povestit, asa ca pe vremuri:)Mi-e tare dor de tine si te imbratisez muult, D

Ariana Draga,
ce coincidenta ca ma gandeam aseara la tine si la Bogdanelul mic.Asta ca tot era vorba de mame si ma intrebam cum v-ati acomodat unul cu altul, cum ti se pare acum viata, etc.Ma bucur fantastic de semnul tau si realizez ca oamenii intre care exista afinitati sunt legati cu mii de fire nevazute chiar daca comunica rar:)Pupaceli, D

Harthman spunea...

Draga Daiana, foarte mult m-a impresionat aceasta povestire si gandul m-a dus departe lund-o razna. Pai au cu cine sa-ti semene mandrele dulcile!

Nu se poate sa nu ma gandesc la urmatorul fapt: ce bine si frumos este ca cineva (atat de rari sunt oamenii ca voi!), intr-un colt de lume, traieste numai pentru a-si invata pruncii sa simta, sa iubeasca, sa respecte si sa fie frumosi in toate calitatile emanate de acest cuvant. Este buna sensibilitatea tocmai pentru a avea o viata plina, a sti bunul de rau, a iubi (cum iubesti tu) si a vedea frumosul in tot ce te inconjoara, caci fara ea draga sensibilitate nu se poate simti nimic. Iar TU, daca tragi o linie si faci o socoteala rapida a vietii tale de pana acum, ai sa ajungi la concluzia mea: putini sunt oamenii atat de puternici cum esti tu. Nu ti-am spus-o, dar mereu te-am admirat si pentru fiecare reusita a ta imi salta inima de bucurie.

Multi ani au trecut de cand nu ne-am vazut, si prea putin iti scriu (si pe buna dreptate sa te superi pe mine!), dar sa stii ca te port cu sfintenie in suflet si-n gand mereu ca si cand ar fi fost ieri, cand bateam parcurile cu Gaboanta.

Asa-i frumos!

O mie de pupici, mamico!

ZeList