Se afișează postările cu eticheta sculptura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sculptura. Afișați toate postările

vineri, 11 iunie 2010

Asa s-a nascut Pomul vietii


La inceput a fost doar un vis, un gand. Apoi s-a transformat intr-o schita si zi de zi a inceput sa capete forma, consistenta.Visul a prins aripi si s-a intarit imbracandu-se in forma, sunet si culoare. Din samanta unui vis a incoltit Pomul vietii. Pomul isi trage seva din bucuria de a trai frumos, din puterea de a crea, de a iubi si de a visa, din speranta intr-o lume buna si luminoasa. Ca sa vedeti cum s-a dezvoltat acest vis am sa il ilustrez cu cateva imagini din momentul in care a inceput sa creasca si pana a prins radacini.

Inainte de a va arata imaginile vreau sa povestesc despre faptul ca in pomul vietii au poposit pasari cantatoare.-Andrei a atasat sculpturii un senzor de miscare pentru ca pasarile sa cante timp 20 de secunde cand cineva este in preajma lor. Nu am coloana sonora reala dar am sa pun un filmulet care sa redea un sunet similar cu cel al Pomului Vietii in timp ce veti privi imaginile. Un alt lucru despre care vreau sa va povestesc si care mie personal imi place grozav este faptul ca pasarile sunt carusel, adica se invart la fiecare adiere de vant- O sa incerc sa filmez pomul atunci cand va bate vantul ca sa vedeti cum arata in realitate.

metal

metal

metal

metal si polistiren

polistiren

primul strat de rasina

al doilea strat de rasina

Andrei in timpul lucrului

Pomul se imbraca in culoare:)

culoare

Muzicantii:)

Pasarile incep sa prinda viata:)

Incepe ansamblarea pomului


Cateva ganduri despre Pomul vietii -Andrei Prundurel


"Astazi am sadit un arbore – Pomul vietii.Acesta este mesajul lucrarii mele - gestul simbolic al sadirii, al plantarii ideii de viata. Pentru reprezentarea acestei trairi am ales unul din cele mai raspandite motive ale culturii, artei si traditiei popoarelor. Cu radacinile adanc infipte in pamant si crengile in continua ascensiune, inaltate spre cer, pomul este simblolul raporturilor stabilite intre cer si pamant avand in toate traditiile caracterul unui centru, Axis Mundi. Simbolul caracterului ciclic al evolutiei cosmosului (moarte-regenerare), pomul vietii inlesneste in acelasi timp comuniunea celor trei niveluri: subteran (radacini), suprafata pamantului(trunchi) si inaltul (ramurile).

Mesajul spiritual al lucrarii l-am imbracat cu o haina esentializata dar moderna, cu accesorii multimedia. Am urmarit in acest fel sa redau o forma de arta interactiva care sa ajunga mai usor la sufletul privitorului, care sa dea peisajului urban monoton o pata de culoare, de sunet, emotie si speranta.

Inchei cu ganduri de multumire tuturor celor care m-au ajutat si impreuna cu care am sadit acest pom."


visul prinde radacini:)

Multumim inca o data lui Cata (sculptorul Catalin Mihai) sprijinul de nadejde a lui Andrei in realizarea fizica a acestei lucrari.

Pupici si pe curand, Daiana


joi, 3 iunie 2010

Locul potrivit sau introducere catre vis



Cand am ascultat prima data melodia celor de la Guess Who am resimtit o emotie puternica (mi-a venit sa plang).Era un amestec de bucurie si tristete, de trecut si prezent, de vis si realitate, nostalgie...Mi-e necaz ca sunt asa sensibila. De atunci mi-am pus frecvent intrebarea daca m-am nascut sau nu in locul potrivit. Imi iubesc radacinile si sunt mandra de valorile neamului in care m-am nascut chiar daca nu am nici un merit pentru aspectele bune si nici o vina pentru cele rele din tara mea natala. Cu toate acestea spun cu tarie ca aici departe de casa, am invatat sa cantaresc si apreciez altfel valorile neamului meu, oamenii de calitate si prietenii adevarati. Aici in tara in care nu mi-am dorit niciodata sa ajung si de care nu am fost legata prin nici un vis , am ajuns sa-mi gasesc linistea interioara si sa invat din nou speranta.In tara in care am ajuns aproape dintr-o intamplare am invatat sa ma bucur de normalitate, de lucruri care acasa imi pareau doar vise utopice. Acasa, am simtit ani de zile durerea de a fi Don Quijote luptand cu morile de vant. Stiti cu totii foarte bine trairea despre care vorbesc nu are rost sa va plictisesc sau sa va intristez. Astazi am sa va vorbesc cu si despre speranta. Am suferit groaznic cand o fosta clienta m-a acuzat candva ca plec in loc sa "lupt" pentru a schimba ce nu-mi place acasa.Nu am de ce sa ma scuz sau sa ma justific pentru alegerea mea. Acum sunt pe deplin convinsa ca am facut pasul corect.
Suntem aici, Andrei cu mine si fetitele noastre de aproape sapte luni. (Andrei are doar patru luni si jumatate vechime:) Inceputul greu m-a facut sa fiu multe ori slaba, de cateva ori am fost aproape sa renunt mai ales in perioada cat Andrei lucra in tara iar eu cu fetitele eram aici. Am fost motivata sa raman in primul rand pentru sanatatea fetitelor (care stiti deja ca nu au mai avut deloc probleme cu astmul) si de bucuria de a fi atat de aproape de natura.Acum locuim in Garching bei München, Bavaria, Germania-in vecinatatea padurii.Va reamintesc ca am venit aici fara sa cunoastem limba si fara sa avem nimic sigur. Am plecat doar cu multe vise si sperante. Ne propusesem sa stam trei luni, perioada de proba, sa vedem daca ne adaptam.Dupa prima luna am decis ca trebuie sa ramanem aici mai mult timp. Am locuit la inceput la prietenii nostri (familia Corneanu Gabi si Manu cu cele patru fetite minunate ale lor.Prietenii acestia minunati ne-au sustinut cum au putut ei mai bine sufleteste si financiar. Nu am cuvinte de multumire pentru prietenia de care au dat dovada.Acum stiu ca exista ingeri si ca in viata noastra au venit sub chipul acestor prieteni dragi.
Revin la plecare noastra. Acasa "n-am primit, am facut totul din nimic", am invatat ca trebuie sa ne zbatem pentru orice lucru asa cum o faceti si voi zi de zi. Speranta a fost cea care ne-a dat putere sa vedem mai departe si sa credem ca vom putea oferi fetitelor noastre o viata civilizata. Cand am obosit de atata lupta inutila acasa, am decis sa plecam. Viata e prea scurta sa ne batem joc de ea. Adesea cand m-am gandit sa plec am sperat ca departe de casa sa ajung intr-un punct, intr-o pozitie, in care sa pot sa spun cu mandrie ca sunt romanca. Stiu ca poate zambiti, ca pare o copilarie, dar asa am simtit. Andrei a avut o intuitie buna alegand acest loc, a fost mai mult alegerea lui sa "testam" Germania. A crezut cu adevarat si a reusit intr-un timp atat de scurt sa faca ceva important aici. Luni va avea loc vernisajul primei lui sculpturi monumentale.Lucrarea a fost amplasata ieri in Piata Primariei, in centrul orasului in care locuim.Prin el am ocazia sa spun tuturor celor de aici cat de mandri suntem ca suntem romani. Sunt fericita ca a fost ales criterii valorice sa realizeze aceasta sculptura monumentala. De asemenea pe criterii valorice a fost ales sa lucreze ca sculptor pentru Teatrul de Stat din München. Limba o vom invata cu timpul:) In Romania nu ne-am intalnit cu situatii de genul asta:) Suntem ajutati sa ne afirmam valoarea. De aceea spun ca aici am invatat din nou speranta. Maine am sa postez cele doua articole aparute in ziar despre Andrei. Am sa scriu despre "Pomul vietii" si despre cum a realizat acest proiect. Daca aveti curiozitati sau intrebari , va rog sa mi le puneti ca sa scriu despre ce va intereseaza:) Va imbratisez mult pe toti cei care ati fost mereu alaturi de noi, realizarea asta va apartine si voua intr-un fel. Acum stiu ca ne-am nascut in locul potrivit.Suntem romani, deci razbatatori:)
Pe maine cu drag, Daiana

joi, 14 mai 2009

"La obiect" sau despre avantajele crizei


In aceasta seara la ora 19, 30 va avea loc vernisajul primei expozitii de design de obiect din Romania"La obiect".



Evenimentul va avea loc in showroomul Spazio Studio din strada Smardan, nr.27- intrarea libera:) Expozitia va dura intre 13-26mai 2009. Desi am fost invitata sa expun si eu datorita faptului ca nu m-am simtit bine in ultima vreme am decis sa nu particip.Cu toate acestea simt nevoia sa va impartasez bucuria si admiratia mea vis a vis de faptul ca Andreiul meu(Andrei Prundurel-sculptror) si Cata (Catalin Mihai- sculptor)bunul nostru prieten vor participa cu o lucrare comuna:)

Cata si Andrei la Balcik

Aceasta lucrare pot sa spun ca este din puctul meu de vedere unul din realizarile fericite datorate asa zisei crize financiare de carea aproape toata lumea se sperie...

Canapeaua in faza de lucru

De ce spun ca se datoreaza crizei va fi lesne de inteles.Baietii care fac o echipa grozava impreuna si care de cativa ani de zile lucreaza decoruri pentru filme si reclame, amenajari interioare si alte activitati legate de volum nu mai aveau deloc ragaz sa se ocupe si de lucrari "de suflet"cum imi place mie sa le numesc.

Spatiu de joaca Tomis mall- Constanta(colaborare Trust Team)

Criza le-a oferit o relaxare a comenzilor si au castigat un timp liber pe care s-au decis sa-l investeasca in creatie si incantare pentru sufletul lor.

decor reclama lansare Audi Q5- colaborare Trust Team

decor lansare revista" Diva"-colaborare Trust Team

Asa ca inarmati cu multa insufletire, gazduiti si sustinuti de prietenul lor artistul-fotograf Cosmin Gogu, au inceput sa lucreze in atelierul acestuia prima lucrare dintr-o viitoare serie de sculpturi-obiect.

decor lansare revista" Diva"-colaborare Trust Team

Intamplarea fericita a fost ca atunci cand primul obiect(o canapea) a fost finalizat, au fost invitati sa participe la aceasta expozitie:) la care va asteptam si pe voi cu drag. Pentru ca eu cred mult in talentul lor m-am hotarat ca in curand sa deschid un blog pentru Andreiul meu, ca sa va convingeti ca nu doar din dragoste sunt atat de mandra de el:)

Andrei

Catalin in atelier

Cred si sper din tot sufletul ca acest eveniment va reprezenta pentru Andrei si Cata un nou inceput, momentul in care sa se intoarca la dragostea initiala (sculptura) si care sa le ofere destule resurse incat sa nu o mai abandoneze in favoarea comenzilor cotidiene...Cam asta e visul oricarui artist, nu?

Canapeaua in atelier aproape de fianalizare:)

Cata si Andrei mi-au vorbit despre lucrarea lor doar in doua cuvinte pentru ca erau preocupati sa termine finisarea:)
"Sculptura ergonomica - Nu se vrea a fi un concept, mai degraba un exercitiu , o schita tridimensionala, incercarea nu a unui corp de mobilier ci a unei sculpturi." In seara aceast o sa incerc sa fac cateva fotografii la expozitie ca sa vedeti cum arata in final creatia lor si lucrarile celorlati artisti participanti. Va imbratisez si pe curand, Daiana

Daiana magazin virtual


ZeList