joi, 3 iunie 2010

Locul potrivit sau introducere catre vis



Cand am ascultat prima data melodia celor de la Guess Who am resimtit o emotie puternica (mi-a venit sa plang).Era un amestec de bucurie si tristete, de trecut si prezent, de vis si realitate, nostalgie...Mi-e necaz ca sunt asa sensibila. De atunci mi-am pus frecvent intrebarea daca m-am nascut sau nu in locul potrivit. Imi iubesc radacinile si sunt mandra de valorile neamului in care m-am nascut chiar daca nu am nici un merit pentru aspectele bune si nici o vina pentru cele rele din tara mea natala. Cu toate acestea spun cu tarie ca aici departe de casa, am invatat sa cantaresc si apreciez altfel valorile neamului meu, oamenii de calitate si prietenii adevarati. Aici in tara in care nu mi-am dorit niciodata sa ajung si de care nu am fost legata prin nici un vis , am ajuns sa-mi gasesc linistea interioara si sa invat din nou speranta.In tara in care am ajuns aproape dintr-o intamplare am invatat sa ma bucur de normalitate, de lucruri care acasa imi pareau doar vise utopice. Acasa, am simtit ani de zile durerea de a fi Don Quijote luptand cu morile de vant. Stiti cu totii foarte bine trairea despre care vorbesc nu are rost sa va plictisesc sau sa va intristez. Astazi am sa va vorbesc cu si despre speranta. Am suferit groaznic cand o fosta clienta m-a acuzat candva ca plec in loc sa "lupt" pentru a schimba ce nu-mi place acasa.Nu am de ce sa ma scuz sau sa ma justific pentru alegerea mea. Acum sunt pe deplin convinsa ca am facut pasul corect.
Suntem aici, Andrei cu mine si fetitele noastre de aproape sapte luni. (Andrei are doar patru luni si jumatate vechime:) Inceputul greu m-a facut sa fiu multe ori slaba, de cateva ori am fost aproape sa renunt mai ales in perioada cat Andrei lucra in tara iar eu cu fetitele eram aici. Am fost motivata sa raman in primul rand pentru sanatatea fetitelor (care stiti deja ca nu au mai avut deloc probleme cu astmul) si de bucuria de a fi atat de aproape de natura.Acum locuim in Garching bei München, Bavaria, Germania-in vecinatatea padurii.Va reamintesc ca am venit aici fara sa cunoastem limba si fara sa avem nimic sigur. Am plecat doar cu multe vise si sperante. Ne propusesem sa stam trei luni, perioada de proba, sa vedem daca ne adaptam.Dupa prima luna am decis ca trebuie sa ramanem aici mai mult timp. Am locuit la inceput la prietenii nostri (familia Corneanu Gabi si Manu cu cele patru fetite minunate ale lor.Prietenii acestia minunati ne-au sustinut cum au putut ei mai bine sufleteste si financiar. Nu am cuvinte de multumire pentru prietenia de care au dat dovada.Acum stiu ca exista ingeri si ca in viata noastra au venit sub chipul acestor prieteni dragi.
Revin la plecare noastra. Acasa "n-am primit, am facut totul din nimic", am invatat ca trebuie sa ne zbatem pentru orice lucru asa cum o faceti si voi zi de zi. Speranta a fost cea care ne-a dat putere sa vedem mai departe si sa credem ca vom putea oferi fetitelor noastre o viata civilizata. Cand am obosit de atata lupta inutila acasa, am decis sa plecam. Viata e prea scurta sa ne batem joc de ea. Adesea cand m-am gandit sa plec am sperat ca departe de casa sa ajung intr-un punct, intr-o pozitie, in care sa pot sa spun cu mandrie ca sunt romanca. Stiu ca poate zambiti, ca pare o copilarie, dar asa am simtit. Andrei a avut o intuitie buna alegand acest loc, a fost mai mult alegerea lui sa "testam" Germania. A crezut cu adevarat si a reusit intr-un timp atat de scurt sa faca ceva important aici. Luni va avea loc vernisajul primei lui sculpturi monumentale.Lucrarea a fost amplasata ieri in Piata Primariei, in centrul orasului in care locuim.Prin el am ocazia sa spun tuturor celor de aici cat de mandri suntem ca suntem romani. Sunt fericita ca a fost ales criterii valorice sa realizeze aceasta sculptura monumentala. De asemenea pe criterii valorice a fost ales sa lucreze ca sculptor pentru Teatrul de Stat din München. Limba o vom invata cu timpul:) In Romania nu ne-am intalnit cu situatii de genul asta:) Suntem ajutati sa ne afirmam valoarea. De aceea spun ca aici am invatat din nou speranta. Maine am sa postez cele doua articole aparute in ziar despre Andrei. Am sa scriu despre "Pomul vietii" si despre cum a realizat acest proiect. Daca aveti curiozitati sau intrebari , va rog sa mi le puneti ca sa scriu despre ce va intereseaza:) Va imbratisez mult pe toti cei care ati fost mereu alaturi de noi, realizarea asta va apartine si voua intr-un fel. Acum stiu ca ne-am nascut in locul potrivit.Suntem romani, deci razbatatori:)
Pe maine cu drag, Daiana

13 comentarii:

Vis in Dungi spunea...

Bravo!!!! Felictari amandurora, ma bucur nespus!
BB

Alina Villanova spunea...

M-a emotionat postarea ta si ma regasesc un pic in cele scrise de tine..
Sa va tina Dumnezeu sanatosi!
Te imbratisez!

Harthman spunea...

Felicitari, dragilor dragi; cat imi sunteti de dragi si cat va admir!
Binecuvantati sa fiti!
Pupici!

Anonim spunea...

FELICITARI, ANDREI! Bravo, Daiana!
As vrea sa vad lucrarea lui Andrei Pomul Vietii, daca se poate!
La cat mai multe succese de acum incolo! Asteptam vesti in continuare despre voi si suntem mandri de cat de bine ne reprezentati, ca romani!
Liviana

Anonim spunea...

Bravo dragilor!!! Am fost convinsa inca din primul moment in care am aflat de plecarea voastra ca va fi bine,ca acolo veti putea pune in aplicare tot ce aici ati visat.
Ma bucur din suflet pentru voi,va imbratisez cu drag pe toti 4 si astept cu nerabdare momentul in care ne vom revedea.

Mama Albastrelului

Gabica spunea...

Daianule, ce ma bucur sa stiu ca ti-ai gasit linistea si ca esti convinsa ca te afli in momentul potrivit in locul portivit. Iti da incredere si putere sa mergi mai departe..:) Frumos povestesti..mi-e dor de tine si o sa mai vorbim curand...sper.
Te pup cu mult, mult drag
Gabica

Daiana Prundurel spunea...

BB, multumiri, felicitarile i se cuvin lui Andrei, eu nu am nici un merit.Pupici,D

Alina, e trist ca doar departe de casa resuim sa ne simtim normali. Ganduri bune si tie si tot ce-ti doresti.Pupici!

Harthman, sentimentele sunt reciproce:)Imbratisri multe si cu drag.

Liv, te pup, si iti multumesc , stiu ca tu mereu au crezut in noi. O sa postez lucrarea luni seara dupa vernisaj.Pana atunci o sa vezi bucati din ea in pozele din ziar.Pupici multi.

Mamica mea draga de Albastrel, esti minunata asa cum ai fost mereu.Te imbratisez si ma gandesc cu drag la voi:)Pup

Gabica mea draga, abia astept sa ma mai suni cand vei avea timp si chef. Mi-e dor sa stam de povesti ca pe vremuri:)

Aytana spunea...

Daianule ma bucur din suflet pentru voi.Asa bine iti suna bucuria in cuvintele asternute aici.
Ma gandeam zilele trecute la tine,la Lola...asa minunat e ca v-am intalnit si ca ma simt parte din lumea asta a oamenilor cu bucurie in suflet!Ii spuneam zilele trecute si Lolei intr-un mail ca imi pare rau ca nu v-am intalnit mai devreme pentru ca viata mea si incredrea mea in mine ar fi putut fi alta dar...cred ca undeva aolo sus a facut sa fie intalnirea asta la timpul potrivit.
Te imbratisez cu drag si merci inca odata pentru frumosul pe care mi-l aduci in suflet.

Daiana Prundurel spunea...

Mella Antoni mi-a scris pe mess: Am citit cu sufletul la gura ce ai scris. ati avut o stea norocoasa pe care ati stiut sa o urmati la timpul potrivit.Ma bucur nespus ca esti impacata sufleteste si daca vreodata voi trece prin Germania, mi-ar placea sa aud de celebrul cuplu Prundurel. Te imbratisez cu drag si toate stelele si muzele norocoase sa fie cu voi."

Draga Mella ,iti multumesc din suflet si daca vei veni vreodata in Germania sa stii ca esti invitata de onoare la "celebrul cuplu Prundurel":)

Daiana Prundurel spunea...

Ariana, tot ce vreau sa iti spun e ca iti multumescfaci parte din oamenii dragi sufletului meu. Te imbratisez muult,D

Michi spunea...

M-am bucurat sa citesc postul tau.
N-am mai auzit de mult astfel de lucruri. Credeam ca nici nu exista asa ceva...

Anonim spunea...

Draga Daiana,
Sunt mama lui Robert, cel pe care fetele tale il adorau in gradinita din RO. Ma bucur tare mult ca sunteti bine si mai ales ca fetele tale nu mai au probl de sanatate din tara. Stiu cat de greu iti era aici si sincer sunt fericita pt voi ca familie. Felicitari pt Andrei! Vreau sa aud curand ca i-ai dovedit si tu, ca doar talent ai cu carul, doar sa deschida si aia ochii mai bine ;-)
Robert mai intreaba uneori de fete si le cautam prin parc; nu a mai gasit asa strengarite sa-l accepte cu nazbatiile lui precum fetitele tale. Va dorim numai bine!
Angi

Anonim spunea...

Daiana.condoleante...fi puternica.fetitele tale au nevoie acum de tine..Dumnezeu sa il odihneasca pe sotul tau..si sa aiba grija de voi de acolo de unde a plecat.
Luminita

ZeList