Langa noi

Am tras chiulul cam mult, asa-i? Am avut o perioada incarcata cu multe evenimente si peripetii. Nu am sa va povestesc prea multe.Important e ca s-au intamplat lucruri bune si mai putin bune, dar mai multe bune:)
Daca cineva m-ar intreba de ce nu am scris...raspunsul este ca nu am simtit nevoia sa ma exprim ca de obicei. Am avut si ale perioade incarcate de-a lungul timpului si totusi atunci cand am simtit nevoia, am gasit ragaz pentru doua randuri...Cu toate acestea mi-am propus sa nu scriu dacat in zilele cand am chef si placere. Se pare ca azi e una din acele zile:)

Vernisajul lucrarii lui Andrei a adus cu sine, intr-un mod miraculos, vremea frumoasa- la propriu si la figurat. Ploile au disparut fara urma, soarele a navalit in viata noastra cu toata lumina si caldura. Ca sa ne bucuram de vremea superba, ne-am cumparat biciclete si am hoinarit aproape in fiecare dupa-amiaza.Patru Prundurici, doi mari si doua mici, am colindat melegurile insorite din apropierea Munchenului. Bicicletele fermecate ne-au purtat pe campurile si prin padurile de-aici, am fost la lacuri si la rau, ne-am bucurat cer senin, de apusuri cu cantec de greieri, de grau, de maci si alte flori de camp, de miros de fan cosit, de pini si de racoarea padurii, de fluturi si gaze, pasarele, de iepurasi, vulpi si caprioare. Nu va mai povestesc despre apusuri scaldate in lumina orange, de cer instelat si o multime de licurici:) E absolut uimitor sa descopar in imediata vecinatate a unui oras atat de mare, natura in toata splendoarea ei. Fiecare dupa amiaza cu bicicletele mi s-a parut o vacanta. Iubesc nespus imprejurimile astea si ma bucur grozav ca suntem aici, in locul acesta pe care il indragesc din ce in ce mai mult pe masura ce il descopar:)

Am stat si m-am gandit adesea in plimbarile noastre, oare cati oameni stiu cata frumusete si liniste este aici, chiar langa noi?

Pe curand, cu drag, Daiana