sâmbătă, 19 februarie 2011

Constantin Brancusi


"Eu nu creez Păsări - ci zboruri."

"Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul - ce fericire!"

"O pasăre a intrat, odată, prin fereastra Atelierului meu. Şi încerca să iasă bătând în geam şi nu găsea ieşirea - căci se lovea mereu de sticlă. S-a aşezat apoi să se odihnească. Şi a încercat din nou şi a ieşit. Sculptura este la fel: dacă găseşti acel geam (acea ieşire), te ridici înspre cer, intri în împărăţia cerurilor..."
Constantin Brancusi

Astazi se implinesc 135 de ani de la nasterea marelui



"In clipa in care am inceatat a mai fi copii, am murit."

"Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari."
Constantin Brancusi

Pe curand si cu drag...aceeasi iubitoare de zbor

miercuri, 16 februarie 2011

Inima nu trebuie sa moara !


Ma framant de multa vreme cum ar fi cel mai porivit sa scriu aceasta postare. Zilele trec si in mine simt o avalansa de sentimente si ganduri, care mai de care luptand sa prinda forma si sa fie asternute pe hartie...Zilele trec si eu tot nu ma hotarasc cu ce ar fi mai potrivit sa incep ca sa pot fi mai convingatoare, sa pot transmite cat mai expresiv ceea ce simt. Zilele trec... si ca o esenta a trairilor mele in mine pulseaza precum viata insasi ideea ca inima nu trebuie sa moara. Traiesc astazi datorita unui miracol...M-am nascut, asemeni multor alti copilasi, cu o grava malformatie congenitala. La acea vreme nu exista nici o solutie, nici o speranta pentru mine, de aceea medicii i-au sugerat mamei sa ma abandoneze in spital... ca nu are rost sa mor acasa...Nu vreau sa-mi inchipui ce a fost atunci in sufletul mamei mele...Dar m-a luat acasa si cu multa dragoste si speranta a reusit sa ma faca om.Ea s-a stins de mult dar lumina ei straluceste astazi pin ochii mei, in inima mea, in fiecare celula a mea. Ea a fost cea care m-a invatat speranta. Anii au trecut, eu eram privita de cardiologi ca un miracol. Atunci cand au considerat au tehnologia necesara si ca eu am varsta la care ar putea sa remedieze malformatia s-au pomenit ca operatia nu mai era necesara...Trupusorul meu a muncit si s-a "reparat" intr-un mod miraculos , singur:) Cred ca aveam deja 6 ani cand imi amintesc pentru prima data un doctor spunandu-i mamei ca e un adevarat miracol:) E important sa va spun ca mama nu m-a protejat niciodata, ci m-a tratat ca pe oricare copil, m-a lasat sa fac absolut tot ce le place copiilor, ba chiar mai mult am facut sport, chiar si de performanta. Anii au trecut, eu m-am simtit minunat , niciodata nu am trait cu gandul ca as avea vreo problema. La ceva vreme dupa ce am nascut gemenutele inima mea si-a cerut drepturile si a fost necesara o mica operatie pe care am suportat-o foarte bine si in urma careia traiesc ca un om normal. Si totusi, la nastere, nu mi se dadea nici o sansa...De ce lasam noi oamenii speranta sa moara?De ce uitam sa credem in miracole, in dragoste Dumnezeiasca?
Intentia mea nu a fost sa va plictisesc cu povestea mea, dorinta mea este sa va povestesc despre speranta si despre oameni de aur...

Intr-o zi imi imi scrie Nicole, Doamna Nicoleta Serban, prietena mea si imi comanda un tablou. Dar nu e corect spus imi comanda... ci ma roaga sa concep un cadou de suflet pentru un om cu totul special. Imi spune pe nerasuflate povestea nepotelului ei.
"In urma cu cateva luni am fost nevoita sa lupt pentru viata nepotelului meu diagnosticat cu malformatie cardiaca complexa, aveam nevoie de informatii ca de aer, le-am gasit singura pe internet dupa multe ore de cautare, a trebuit sa le adun ca pe un puzzle si sa iau decizii rapide, mi-ar fi fost de ajutor un site unde sa gasesc toate informatiile necesare, unde sa gasesc parinti care au trecut prin astfel de experiente."
Nepotelul ei a fost salvat in Germania de catre Directorul departamentului de chirurgie pentru malformatii cardiace congenitale de la Clinica de Chirurgie Cardiaca din Bad Oyenhausen. Acest Om care daruieste zi de zi viata nou-nascutilor cu malformatii cardiace este de origine Romana. Un Om pe care pacientii il numesc Golden Hands sau Golden Heart dar cuvinele sunt seci pentru a descrie lumina pe care o daruieste lumii. Un om caruia ii pasa si care se implica trup si suflet, un Om care stie si reuseste sa schimbe zilnic durerea si tristetea in speranta si bucurie. Acest mare om se numeste Doctorul Eugen Sandica.
Aha...pentru dansul ma ruga Nicole...Am fost coplesita si in gand am facut conexiuni inimaginabile...malformatie cardiaca infantila, viata, moarte, speranta, destin, miracol, Dumnezeu, maini de aur... inima nu trebuie sa moara! Doamne, nimic, nimic nu e intamplator pe lumea asta.Un amestec de spaima si emotie, multumire, recunostinta...Multumesc Nicole ca m-ai ales pentru un asemenea dar! Multumesc Nicole ca ai o inima atat de mare si ca ajuti atatia copii. Multumesc ca lupti ca inima sa nu moara! Multumesc pentru speranta pe care o daruiesti oamenilor si pentru ajutorul care il oferi celor in suferinta.
Nicole, Doamna Nicoleta Serban, a creat in sprijinul copiilor cu malformatii cardiace un site.
"Am creat acest site din dorinta de a ajuta !...Imi doresc sa devenim o comunitate unita si puternica pentru ai ajuta pe copii cu malformatii cardiovasculare, sa ne facem auziti, sa stie medicii din Romania ca existam si ca nu mai acceptam ca acesti copii sa moara, sa stie Ministerul Sanatatii Publice ca avem nevoie de o clinica pentru copii cu astfel de malformatii. Va astept pe Forum sa va spuneti povestea, sa ne cunoastem, sa comunicam deschis." Nicoleta Seban


Va rog sa impartasiti tuturor cunoscutilor vostri acest site. Si voi puteti ajuta. Nu se stie cand si cum sau cui ii poate fi util. Cunosc deja familiile a trei nou-nascuti care au fost operati si salvati de catre acest om. Stiu povestea a trei mamici care acum se pot bucura cu adevarat de pruncii lor.Toate astea le-am aflat inainte sa stiu povestea nepotelului Nicoletei si inainte sa aflu prea multe detalii despre Domnul Doctor... In realitate sunt zeci, sute de mamici care se bucura astazi de puiutii lor doar datorita faptului ca au avut sansa sa ajunga la acest mare OM.
Totusi...nimic nu e intamplator :)
Ar fi multe de spus, dar ca sa nu va plictisesc am sa ma opresc aici si am sa va arat ce cadou de suflet a primit acest om din partea Doamnei Nicoleta Serban:)

diptic, tehnica mixta, acrilic, creioane acuarelate,
colaj cu foita de bronz si foita de aur pe panza

Pentru ca am dorit ca tabloul sa contina si o alta surpriza, noaptea dar numai noaptea, inima din tablou poarta un halou luminos, o inima simbolica de lumina. (pictata cu vopsea fluorescenta)

Cu drag si pe curand, Daiana

"Viata este darul pe care il meritam numai atunci cand il daruim"
Rabindanath Tagore


luni, 7 februarie 2011

Pentru Andreea Bartsch

Pentru ca esarfele pictate impreuna cu fetitele mele inainte de Craciun au fost primite cu atata bucurie si drag, pentru ca micutele au capatat incredere in puterea lor s-au hotarat sa picteze singurele o esarfa. Surpriza ii era dedicata profesoarei lor de chitara pe care o indragesc atat de mult. Pentru ca matasea era dreptunghiulara, Mara si Sara au hotarat sa picteze fiecare cate o jumatate, impartita frateste:) Am fost in preajma lor si de data asta...dar ceva mai de la distanta:) Fetitele s-au descurcat minunat si au fost foarte madre de rezultat . Au stat minute intregi in fata oglinzii probandu-se cu esarfa cea noua. Nu va povestesc cat de incantata a fost Andreea. Astazi la lectia de chitara a purtat-o din nou. De altfel a purtat-o des de cand a primit-o in . E un semn clar ca ii place mult si ca le indrageste pe micute.

Sara

Mara

bucatica Sarei

detaliu din pictura Sarei

pictura Marei

detaliu din pictura Marei

esarfa Andreei:)

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa...
Pe curand, Daiana

luni, 24 ianuarie 2011

miercuri, 19 ianuarie 2011

Paul Cézanne


Am deschis internetul si am aflat ca astazi aniversam 172 de ani de la nasterea pictorului francez Paul Cézanne. Bun si internetul asta...Am revazut cu placere lucrari pe care le stiam inca din liceu. In timp ce priveam tablourile am simtit o stare ciudata. Emotie,bucurie, curiozitate, un amestec de sentimente. Unele tablouri imi pareau atat de vii, de proaspete, era ca si cum le-as fi vazut pentru intaia data. In urma starii traite am simtit nevoia sa o impartasesc cu voi, prietenii mei dragi. Am cautat imediat un documentar despre viata artistului pe care vi-l trimit cu drag....Si uite-asa m-am gandit ca poate nu ar fi rau ca de acum inainte sa postez din cand in cand cate ceva despre artisti. Imi place grozav ideea ca ne uitam impreuna la film:)


Paul Cézanne - a film by Elisabeth Kapnist (1/3)

Paul Cézanne - a film by Elisabeth Kapnist (2/3)

Paul Cézanne - a film by Elisabeth Kapnist (3/3)



Va imbratisez cu drag si pe curand, Daiana

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Printesa:)

Acum ceva timp am promis ca va spun ce s-a intamplat cu masuta printesei. Ei bine, la foarte scurt timp dupa ce am scris despre ea pe blog si-a gasit o stapana micuta si dragalasa.Evident e o printesa vesela care crede in povesti si in vise.


Masuta unicat din lemn de brad si placaj, pictata in culori acrilice si lac pe baza de apa.
Imaltime 50 cm , latime 49, 5 cm si lungime 58, 5 cm

Nu mi-a ramas decat sa adaug cu vopesa rosie numele micutei si apoi sa o trimit proprietarei:) De atunci nu mai stiu nimic despre masuta in afara de faptul ca a fost primita cu multa bucurie si si-a gasit un loc de cinste chiar in camera printesei Vivien:)

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa:)
Pupici cu drag, Daiana





luni, 10 ianuarie 2011

Magnolia



Nu, inca nu a sosit primavara, dar este foarte, foarte aproape de noi si de sufletele noastre. Ieri a fost aici o zi superba cu soare bland care ne-a mangaiat chipurile si a topit complet putina zapada ramasa.Ne-am plimbat in Munchen si ne-am bucurat de locuri si oameni noi. Cel mai surprinzator lucru a fost ca am descoperit cu uimire floricele mici si roz intr-o tufa de pe marginea drumului. Curoajoase si superbe micutele astea temerare. Mi-e teama ca vor ingheta, este abia jumatatea iernii chiar daca a iesit soarele.Trebuiau fotografiate dar din nou am lasat aparatul foto acasa. Intr-o curte...o Doamne, natura chiar se pregateste de primavara, boboci mari, incredibil de mari de magnolie. Atunci in minte mi-a fulgerat gandul ca trebuie sa va arat tablourile mele cu magnolii. Le spun"mele" pentru ca le-am pictat din suflet si simt ca sunt o bucatica din mine, sunt emotia mea. Le-am conceput pentru o familie minunata pe care o indragesc. Cuplul (prefer sa vorbesc despre ei ca despre unul sigur pentru ca se iubesc tare mult)si-a dorit sa le aduc in dormitor prospetime, senzualitate,energie, culoare si lumina...Primavara! mi-am spus atunci in gand:)Si asta pentru ca in urma cu ceva vreme am adus in baia lor vara, cu maci si fluturi albastri (aici).In camera baieteilor lor am adus un crampei de toamna(aici).Cine stie, candva poate ii vom gasi un locusor si iernii pentru ca toate anotipurile sa salasluiasca armonios in casa lor.Casa cladita cu multa dragoste, truda si efort. Asa se intampla cand oamenii se iubesc si mai au si pui mici; atunci au idealuri mari si gasesc mereu resurse fizice , psihice si materiale pentru a-si realiza visele intr-o buna zi... Indragesc nespus conceptul de casa a anotimpurilor. S-a nascut treptat, in timp ce lucram impreuna cu acest cuplu minunat si ii ajutam sa dea o forma armonioasa casutei lor.Visez la randul meu ca intr-o buna zi sa dezvolt acest concept, sa il fac mai puternic perceptibil, sa ii dau o viata si o forma noua, poate chiar in casa noastra. Visam de mult la o casa in deplina armonie cu natura...dar deocamdata este doar un vis frumos:) "Povestelnica" cum sunt ma indepartez ca de obicei de ideea initiala. Acum am sa ma opresc (cu greu) din alte povesti si am sa va arat ceea ce doream de la bun inceput: iata magnoliile! Asa am simtit eu acum primavara:)



Tehnica mixta pe panza
(acuarele, tusuri, creioane, colaj cu foita aurita)

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.
Si-am incalecat pe-o capsuna si va doresc o zi foarte, dar foarte, foarte buna!
Va imbratisez cu mult drag si va doresc sa simtiti primavara, Daiana


miercuri, 5 ianuarie 2011

Esarfa in dar


"Cu ape de rosu-n ochi,

Valuri largi de alb,
Mov si verde zboara cald
Pe chipul tau drag,
Esarfa in dar."
(versuri Mircea Baniciu)

Pictura unicat pe matase naturala, 55/55cm

M-am gandit ce cadou deosebit ar putea fetitele, cu manutele lor pentru Craciunul care tocmai a trecut, celor care se ocupa de ele cu mult drag si rabdare la scoala. Invatatoarea, profesoara de germana si doamna impreuna cu care isi fac si lectiile dupa-amiaza.Trei femei minunate. Am descoperit intamplator ca toate poarta esarfe. Aceasta a fost remarca salvatoare pentru ca de-aici s-a ivit si ideea.Am "fugit" impreuna cu fetitele la un magazin de specialitate din apropiere si ne-am intors acasa cu trei esarfe de matase, cu vopsele textile, cu pensule si cu multa insufletire. La prima esarfa am facut un trio:) Adica ne-am jucat toate trei cu culorile:)-este vorba de esarfa de sus.

Pictura unicat pe matase naturala, 55/55cm-Sara

Cea de-a doua esarfa a picat-o Sara cu putin ajutor din partea mea:) Alegerea gamei cromatice ii apartine in excusivitate. Pentru Sara a fost o mare placere si exteriorizare realizarea acestei picturi asa ca sunt hotarata sa ne mai "jucam serios" in acest fel:)


Pictura unicat pe matase naturala, 55/55cm- Mara

Mara, expansiva si dinamica, refuza de cele mai multe ori ajutorul din partea mea dar de aceasta data a cautat sprijinul meu. Si ea, asemeni Sarei si-a ales singura culorile. Sigura pe ea a pictat , a pus degetul, a udat matasea, a stropit-o, a experimentat pur si simplu dar nu m-a lasat nici o secunda sa plec de langa ea. M-a pus de cateva ori sa "repar" desi va spun sincer ca nu prea am avut ce:)
Seara pictand impreuna cu manjii mei a fost minunata.Am simtit din plin bucuria de a fi impreuna si de a ne bucura de culori. Despre reactia Doamnelor nu stiu sa va spun nimic pentru ca fetitele le-au daruit exact la terminarea orelor, in primele minute de vacanta:) Acum asteptam cu sufletul la gura reactiile.Aici scoala incepe abia saptamana viitoare.Sper ca doamnele sa aprecieze cu adevarat creatia fetitelor.
Am fost impresionta oricum de dorinta micutelor de a "mesteri" ceva cu manutele lor pentru oameni dragi. Mara si Sara deja acum in plan sa creeze o adevarata colectie de esarfe: una lui Buni, una Andreei (profesoara de chitara), una...etc. Tot scriindu-va povestea esarfelor mi-a venit in minte melodia cu ale carei versuri am aceasta postare. Asa ca in incheiere...va las cu melodia:)




Va imbratisez cu drag si pe curand, Daiana

PS.Pictura pe material textil puteti vedea si aici:)

luni, 3 ianuarie 2011

HAPPY NEW YEAR MOTHER EARTH



Cu drag, Daiana

miercuri, 29 decembrie 2010

Cristian


De doua luni am inca un mic nepotel.Sunt o matusica bogata cu doua nepotele si doi nepoti:) Astazi va povestesc despre micutul Cristian pentru ca tocmai i-am sarbatorit ziua numelui. Cristian a fost un bebelus asteptat cu multa bucurie si dragoste. Este energic, voinic si vesel. Ca mai toti bebelusii e incantat sa-si tina parintii de vorba, in special noaptea:) In rest e ocupat sa cresca si sa descopere lumea. Se bucura din plin de atentia celor mari si se rasfata gangurind la cei care se invart in jurul lui precum niste furnici. Pentru ca sunt departe si pentru ca nu sunt langa el, pentru ca am dorit sa stie mereu ca ma bucur de venirea lui pe lume, am lucrat cu mult drag un tablou care sa-i coloreze camera si sa-l invete sa viseze. Pentru Cristian, cu cele mai frumoase ganduri,


tehnica mixta-acrilice, creioane, acuarele-
panza, 80/80 cm













Cu drag si pe curand, Daiana




duminică, 26 decembrie 2010

Ce-ati vazut pastori?

sâmbătă, 25 decembrie 2010

De-a Mos Craciun

Umbla un fel de molima, pesemne,
în pragul sarbatorilor de iarna ...

Parintii, bunicii, matusile,
cu chipuri solemne,
discutau în surdina
chestiuni arzatoare :
va intra prin lucarna,
de-a busile,
sau prin horn o sa vina,
într-un iures nebun,
pe-o sanioara scînteietoare,
spulberînd sub talpice stihiile,
darnicul Mos Craciun?

(Asa-i zicea lui Gerila-nainte
sa fie numit presedinte
la Comitetul cu jucariile ...)

Cam astfel tainuiau
si, fireste,
habar n-aveau
de urechile noastre ciulite,
de ochii bolditi tîlhareste ...

Ticluiau mai apoi un ravas
catre vamile cerului,
pasamite,
si-n urma se duceau
iavas-iavas,
la rosturile lor obisnuite.

Ma gîndeam
petrecîndu-i la vale
c-un zîmbet cotcar :
trebuie sa fim ingaduitori
cu cei mari !

De-atîtea treburi si angarale
n-or fi avut
cînd sa bage de seama
ca nu numai ei au crescut
într-un an, sau în doi, sau în trei ...
Ei ne vad pururi nestiutori,
ca-n pruncie,
cînd credeam ca ghetutele pica
din nori
în bradul din coltul pridvorului,
ca Mos Jucarie
vine pe borta cuptorului,
cu placintele si scoverzele,
ca pe sor’ mea a mica
o adusesera berzele...

Nu-i nimic, îmi ziceam,
las’ sa fie asa !
O sa ne adunam impreuna
si de-asta data ;
noi, la fel, vom cînta,
vom ura,
si-or sa ne asculte
cu inima buna,
matusi si bunici si parinti,
si-or sa spuna
ca-n toti anii, la fel,
acelasi cuvinte – model,
de turta dulce si ciocolata :

« Dragii nostri,
sa fiti
silitori
si cuminti !
Conduita frumoasa
este apreciata
cu osebire – de sarbatori !
Iata,
s-ar putea sa apara îndata
mosul cu daruri
pentru bunii scolari :
parca tropaie pe acoperis ! »

- Ce copii ! murmuram,
privind cam piezis,
cu ochii foarte atenti,
spre batrînii strengari ...
Dar, ce mai încolo-încoace,
trebuie sa fim indulgenti
cu cei mari :
lasa-i si pe ei sa se joace !


De-a Mos Craciun-Dan Desliu


Am primit de la cineva drag o felicitare care mi-a adus multa bucurie. Am decis sa v-o trimit si voua in speranta ca va va face sa zambiti si sa va bucurati ca niste copii asa cum am facut si eu:)
Clik aici:)
Ganduri bune si dragi va trimit, Sa aveti parte de un Mos darnic si bun care sa va incarce sufletele cu lumina si bucurie, viata sa o umple de frumusetea acesteai lumi. Sa fiti sanatosi si fericiti alaturi de cei pe care ii iubiti. Cu drag si pe curand, Daiana


marți, 14 decembrie 2010

Calatoria


"Am aflat:
in fiecare noapte plecam in calatorie. Intai, inchidem bine usile si ferestrele. Apoi ne imbracam cu totii in camasi de noapte sau pijamale (costume de cosmonauti, obligatorii) si pornim. Inima casei incepe sa bata usor si sa umple odaile cu somn. Intai pana la fersetre, apoi pana la tavan. Dupa care, casa isi desface aripile si-si ia zborul printre stele. Ne insoteste ca un steag marul, incarcat cand de flori, cand de mere mici si rosii, rosii. Abia acum am inteles de ce in fiecare seara mama ma chema repede, repede acasa. Nu vrea sa plece fara mine."
Calatoria de Lucia Olteanu- vol.Linistea Cri

Placuta personalizata din MDF, diametrul 18 cm, pictata manual in culori acrilice si lac ecologic

Dana mi-a scris din nou:) Dorinta ei a fost sa fac o placuta personalizata (Happy family) pentru familia Marei si a lui Luca, o placuta "asortata" cu umerasele copiilor. Si uite-asa gandul mi-a zburat imediat la"Calatoria" Luciei Olteanu pe care tocmai ati citit-o la inceputul acestei postari. Impreuna cu superba poezie m-am lasat purtata de vis si am pornit si eu in calatorie:)
Va imbratisez cu drag si pe curand, Daiana


luni, 6 decembrie 2010

Cum sa faci un om de zapada


Pentru Luca(un an si jumatate) si sora lui , Mara(4 ani si 8 luni) am primit rugamintea calda de a face doua umerase pesonalizate care sa ii bucure. Despre Luca am aflat ca este un baietel care "seamana cu tatal lui, e destul de serios-pare ca stie multe, inclusiv cum sa iti zambeasca in cel mai frumos fel". Descrierea Marei suna cam asa:" Mara il iubeste foarte mult pe fratiorul ei, are mare grija de el, seamana cu mama ei, ii plac zanele si povestile, este foarte delicata dar puternica."

Dupa randurile Danei am "vazut" imediat cum trebuie sa arate cadoul micutilor:) Deja imi facusem o idee si despre ce anume i-ar placea Danei pentru ca tot ea mi-a comandat pentru botezul unei printese mici, Zanuta Apei. Am lasat vorba si m-am apucat sa astern in culori putin din sufletul meu. M-am gandit ca Mara o sa se bucure fantastic de o zanuta mica asemeni ei. O zana delicata si puternica:) Pentru Luca am hotarat ca e bine sa pictez un cosmonaut pentru ca unui baietel asa serios nu i-ar strica deloc sa fie putin cu capul printre stele, un mic visator:)
...Si iata umerasele puiutilor:)




Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa, si-am incalecat pe-o capsuna...si...m-am gandit sa le arat celor doi micuti cum sa faca un om de zapada:)



Acestea fiind spuse, ma imbrac repejor si fug sa-mi iau puiutele de la scoala ca sa ma bucur si eu impreuna cu ele de superba ninsoare de afara...Si de ce nu...poate facem si noi un om de zapada:) Pupici cu drag si pe curand, Daiana

luni, 29 noiembrie 2010

Super-eroi


Afara ninge si e frumos ca in povesti. Fetitele s-au bucurat fantastic de zapda de afara asa ca in dimineata asta am pornit pe jos la scoala.Am senzatia ca locuim undeva la munte.Totul e alb si pofos. Nu e soare, nici ger, e o temperatura extrem de placuta. Fulgii danseaza gratios in aer.Zapada depaseste cu mult gleznele noastre. Delusoarele de langa casa sunt albe si abia asteapta larma copiilor cu saniute.Seara, evident, o vom petrece la derdelus:)

Cand m-am intors de la scoala, a trebuit sa scot masina de sub mormanul de zapada asternut. Am obosit luptandu-ma jumatate de ora cu zapada :) Totusi a fost placut...Acum am urcat putin sa-mi trag sufletul si sa ma incalzesc inainte sa pornesc la treaba. M-am gandit sa scriu cateva ganduri...odihna activa:)
In timp ce descatusam masina de sub zapada grea ma jucam cu imaginatia asemeni unui copil. Ma simteam un erou pozitiv din poveste care eliberam din robie calul meu inaripat:) Dupa ce am reusit sa imi eliberez murgul m-am gandit ca daca tot m-am jucat de-a super eroul ar fi dragut sa va arat si voua ce cadou am lucrat pentru doi fratori nastrusnici. Am aflat despre cei doi micuti ca asemeni oricarui baietel de varsta lor viseaza sa salveze lumea:)

Asa s-a intamplat cu Kevin(8 ani) si Dennis(6 ani) ca au devenit de curand super-eroi ("Superhelden" in germana) intr-un mic tablouas. Ce va mai urma cu acesti baieti grozavi nu stiu, dar astept cu sufletul la gura povesti despre faptele lor de vitejie:) Daca aflu ceva am sa va povestesc si voua.
Si-am incalecat pe-o sa si voi pleca cu murgul meu asa!
Pupici cu drag si pe curand, Daiana




joi, 25 noiembrie 2010

Matilda's Sunny Room


"...mulţumesc celor care au votat pentru camera Matildei, n-o sa câştigăm dar am ajuns în semifinală şi e prima oară cănd ajunge şi România acolo..."
Ana Constantinescu

Mai multe imagini puteti vedea aici:Mailda's Sunny Room
Anuska s-a clasat pe locul doi cu designul pentru camera Matildei!

Felicitari Anuska, sunt extrem de mandra de tine!...ca de obicei:) si chiar daca sunt departe fizic. Sufleteste sunt langa tine, bataile inimii mele s-au sincronizat cu ale tale. Stiu cum e sa-ti simti respiratia intrerupta de emotie, cum pulsul o ia razna de parca timpul il goneste sa se indeparteze de fericirea sufocanta! Simt si ma bucur impreuna cu tine! Bravo, Anuska, de o mie de ori bravo!
Cu mult drag si pe curand, Daiana


luni, 22 noiembrie 2010

Matilda


Matilda...Numele acesta a vibrat in sufletul Anei pe vremea cand era doar o fetita si a citit cartea cu acelasi nume
"Matilda"( de Roald Dahl )
(Atasez trailerul filmului inspirat de aceasta poveste.)



Anii au zburat si cand a aflat ca burtica ei de viitoare mamica este locuita de o fetita, dorinta ca micuta ei sa se numeasca Matilda s-a transformat in realitate pentru Anuska mea. Primavara trecuta a venit pe lume mica noastra printesa. O bucurie de fetita. Cu mult drag Ana a amenajat camera puiutului ei.Trebuie sa va spun ca Anuska este artista si mare iubitoare de animale. De altfel va si invit sa ii vizitati blogul aici.
Revin la camera Matildei. Cand am vazut imaginile am simtit caldura si dragostea cu care Anuska a amenajat acest spatiu. O admir si o indragesc mult pe Anuska-este o femeie sensibila, delicata si care are puterea de a transmite emotiile ei celor care ii privesc lucrarile.(picturi, ilustratii de carte, design interior etc.) Acum va invit si pe voi sa va bucurati sufletul si ochii cu camera micutei ei-
Matilda's Sunny Room.
Daca va place (si cred ca e imposibil sa fie altfel) va rog sa sustineti creatia Anuskai cu un vot. Revin la micuta Matilda care mi-a inseninat cateva zile din vacanta trecuta.In semn de drag si bucurie pentru venirea ei pe lume i-am daruit o placuta personalizata. Mi-am imaginat familia ei in chip de...cum altfel decat de pisici!? V-am spus deja ca parintii Matildei sunt mari iubitori de animale si de frumos.Descrierea perfecta unor oameni buni si minunati sufleteste, asa-i? Sunt convinsa ca o sa-i transmita si micutei dragostea lor. Matilda creste deja impreuna cu doua pisicute, nu doar cu mama si tata ca in desenul meu, ci cu doua animalute in carne si oase, blanoase si alintate:)

Trebuie sa recunosc ca m-am bucurat teribil cand am descoperit in imaginile cu camera Matildei , agatata pe usa din lemn masiv, familia mea de pisici. Ma bucur ca si ele imbogatesc atmosfera magica si insorita a acestei camarute...
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus poveste-asa...
Cu drag si pe curand, Daiana


marți, 16 noiembrie 2010

Toamna

Aceasta este o plimbare imaginara prin toamna impreuna cu prietena mea draga:)



Georgi mi-a promis ca ma ia cu ea la plimbare in parcul drag de acasa. E clar distantele nu sunt reale ci sunt doar o limitare a mintilor noastre. Uite, Georgi ma ia cu ea asa in buzunarul de la piept sa ne bucuram impreuna de mirosul de sunetele si de culorile toamnei superbe. E fantastica senzatia asta. Ma bucur sa stiu ca ma poarta cu ea mereu. Asa fac cei ce se iubesc:) Si eu o port in gand si in suflet. In semn de drag si multumire am plecat impreuna cu micutele mele si cu aparatul foto. Am dorit sa-i aratam si noi Georgianei si evident ,voua, ce minunatii ne bucura ochii aici intre padurea de brazi si raul jucaus.Toamna la noi e insorita si calda. Cu soare bland si cer senin, cu nori mari si albi si pufosi, cu frunze pictate in culori diafane, cu fructe mici si rosii, cu ratuste pe rau, cu multi pui de arici langa padure si cu zeci de ciupercute. Iarba e de un verde ireal, cruda si vie de parca ar fi primavara.Padurea miroase a rasina de brad si a frunze uscate. E superb...e ca intr-un basm, cand evadez in natura ma simt ca intr-o poveste.
Am vrut sa va impartasesc toate aceste imagini ca sa va bucurati si voi alaturi de mine. Cu toate acestea aparatul foto m-a tradat intrand in hibernare desi afara nu era frig :) Am apucat totusi sa fotografiez cateva ciupercute, padurea e plina de astfel de bijuterii. I le dedic cu toata dragostea prietenei mele care m-a invatat sa vad licuricii si care mi-a intarit inca o data ideea ca lumea de basm se afla chiar aici langa noi, clipa de clipa. Important este sa vrem cu adevarat sa o vedem si ea ni se dezvaluie in toata splendoarea ei.






Va imbratisez mult, pe curand, Daiana

ZeList