Aminteste-ti sa fii copil - 5

Sunt atat de emotionata incat nici nu am cuvinte:) Vroiam sa postez imagini cu ceasurile-acadele si oglinzile fermecate... dar cand am deschis blogul...Surpriza fara margini!!!Sa va povestesc despre ce este vorba: Cand am postat imaginile cu cani, ma gandeam sa o rog pe AJNANINA sa imi scrie cateva randulete , in asa fel incat sa pun o imagine cu o cana si cateva randuri scrise cu pana maiastra. Nu am indraznit, nu stiu de ce...poate pentru ca nu ne cunosteam de prea multa vreme, cine mai stie motivul... Cert este ca ea , a aflat despre visul meu si ce credeti ??? Mi-a daruit o surpriza minunata! Mi-a scris 10 povestioare , pentru cele 10 cani. (Imi pare rau ca nu am putut trimite povestioarele impreuna cu canile celor care le-au castigat.) Postez cateva din ele asa cum mi-am imaginat ca ar fi trebuit sa fie:) "Cana albastră ca marea vine chiar de la mare.

O are din ultimul an de copilărie, când ar fi vrut ca vacanța să nu se mai sfârșească. Și să ia marea cu el oriunde s-ar duce. Ar fi luat un ghioc, dar urechea lui de tânăr uriaș e prea mare pentru așa ceva. Așa că a luat cana, ea i s-a părut cea mai potrivită, incape foaaaarte multă mare în ea. Și dacă amestecă bine cu lingurița,apar și valuri."

----------------------------

"Ți-aduci aminte de piticul atât de mic căruia îi ajungea un ibric să facă o baie? Ei bine, deși nu se știa asta până acum, află că și piticii cresc. Acesta de care vorbim nu mai încăpea de la o vreme în ibric și era foarte trist că nu mai putea face o baie ca lumea... în farfurie nu putea pune destulă apă, iar în lighean era să se înece de câteva ori... mai profita de dușuri reci când cineva uda florile în grădină, dar nu îndrăznea să-și scoată în văzul lumii hăinuțele lui de pitic. A încercat cu ghivecele pentru flori, dar acestea păstrau mereu urme de pământ, iar uneori florile nu voiau să se mai întoarcă în ele o dată ce abia le convinsese să iasă... așa că avea nevoie de un vas nou în care să facă baie.


Și a văzut cănile! Ochii lui frumoși s-au luminat și abia așteaptă să primească una... se întreabă doar dacă după baie în cana frumos colorată n-o să rămână și el colorat..." ----------------------


"Vrăjitoarea cea mică avea nevoie de un ceaun nou pentru fiert ierburile pentru cantece și descântece. Dar nu-i placeau cele negre pe care le foloseau vrăjitoarele bătrâne. I se părea că un ceaun colorat ar face vrăjile mult mai ușoare și mai frumoase... și, spre deosebire de vrăjitoarele bătrâne nu avea de gând să fiarbă în el cine știe ce buruieni sau codițe de șoricei sau mustăți de gândaci.. nuuu, vrăjile ei au în ele lapte, bomboane, biscuiți, ciocolată..."
------------------

Va las sa va desfatati mai departe cu povesile minunate aici. Sunt fericita, motiv pentru care , in semn de multumire , ii voi darui Ajnaninei o cana uriasa in care voi inghesui tot curcubeul :) Pentru ca am mult de lucru si la noapte voi pleca la control la Timisoara, o sa o rog sa mai astepte putin:) Multumesc pentru bucuria facuta!!!
------------------------

Acum revin la cadourile Tchibo.:)
Doua dintre acestea sunt niste oglinzi de printese, oglinzi de mana , evident supradimensionate, dar poate ca nici nu mai era necesar sa va aduc aminte...Totusi ,pentru cei care nu stiu despre ce e vorba , puteti citi cateva randuri despre concept aici.

In timpul lucrului (imaginea de mai sus) am asezat langa oglinda o portocala de dimensiune obisnuita ca sa va faceti o imagine despre cat de mari sunt oglinzile.(lungimea lor este 63 cm)




-----------------------

Ideea ceasurilor (patru la numar) mi-a venit dupa ce am vazut o imagine cu o spirala...
M-am gandit ca poate fi o spirala ce ne poate ajuta sa calatorim in timp dar la fel de bine m-a dus cu gandul la imaginea unei acadele gustoase. Deh, nostalgia copilariei:)
Asa s-a nascut ideea ceasurilor-acadea. Timpul dulce din vremurile minunate...

Orele lor se scurg in sens invers (12, 11, 10,etc.), si vor sa ne poarte macar cu gandul inapoi spre copilarie:)

Si cum stim cu totii ca acadelele sunt ambalate in celofan nu am indraznit sa ma abat de la lucrurile bine stiute de pe vremea cand eram doar un copil:)


Iar cand toate cadourile au fost gata ambalate frumos, acadelelele, canile, cutiile muzicale si oglinzile au pornit in noua lor aventura sprecastigatori.
Astept cu drag , reactii , pareri si comentarii de la ei si de la voi, toti cei dragi pe care va am si va simt mereu alaturi de mine. Fara voi toti , eu nu ma "puteam juca de-a vacanta" si nu va puteam ajuta sa va amintiti sa fiti din cand in cand copii. Va multumesc cu mult drag si va las in compania unei melodii pe care cu totii v-o amintiti cu drag...
"Ce mica-i vacanta mare"- Corina Chiriac
Pe curand, Daiana

Aminteste-ti sa fii copil ! - 4

Urmatoarele cadouri supradimensionate au fost ambalate asemeni canilor - niste bomboane imense, e drept ca ceva mai mari ca primele si asta pentru ca sub ambalajul lor se ascund patru cutii muzicale:)
Intotdeauna m-au fascinat cutiile muzicale.Mereu mi-am dorint sa am si eu... In final am nu una, ci mai multe. Mici, mari, patrate , rotunde...Din pacate nu sunt muzicale, sunt doar cutii, simple.Ascund in ele farame din bucuriile trecute, sunt mici conserve pentru amintiri mari si asta e cel mai important.
Cutiile pentru castigatori spun eu ca sunt aproape complete. Au muzica, evident...ramane doar sa fie umplute cu amintiri frumoase.
Mecanismul este foarte simplu...Se actioneaza manual , invartind la ...manivela:) Melodia o puteti asculta aici.


Melodia imi aminteste de vremea cand improvizam rochite din orice carpa gasita prin casa. Dadeam adevarate spectacole de balet in fata parintilor, in special sambata dupa-amiaza:). Aveam vreo 5 anisori cand am fost cu mama sa vad "Lacul lebedelor" si brusc am stiut ce vreu sa devin. Am facut ceva cursuri dar am reusit sa o exasperez curand pe "tovarasa Portocala", o balerina la varsta pensionarii care se hotarase sa dea lectii fetitelor de gradinita. Eram foarte insufletita si pe langa asta primisem niste balerini superbi, o raritate la vremea aceea. Erau din panza rosie cu talpa de piele.Va imaginati cum, la serbarea fulgilor nea eam toate fetitele imbracate in rochite albe, vaporoase.Totul alb...mai putin balerinii mei:), balerini ,ce atrageau privirile ca un magnet. Partea proasta era ca "tovarasa Portocala" ajunsese in pragul disperarii (de fiecare data la repetitii imi spunea ," Fetit-o mai cu gratie , ai mainile alea ca niste scanduri". Eu nu o auzeam (refuzam sa ascult tipetele ei ragusite), dansam mai departe cum ma pricepeam si ma simteam cea mai grozava lebada din lume:) la fel si la serbare...O vedeam cum imi facea agitata semne in aer dar mie putin imi pasa... Ce bine ca cei mici nu au simtul ridicolului...Pana la urma "tovarasa" i-a sus mamei ca ar fi bine sa ma retraga de la cursuri, ca nu am nici un viitor pe scena...Si uite-asa s-a irosit un talent si s-a pierdut o mare balerina:)
PS.Cutiile, asa cum vedeti, ascund inauntrul lor mici surprize, pentru ca bucuria si surpriza sa fie deplina:)





...Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea...stati putin! Of, cum de era sa uit??? Luminita , a postat acum cateva zile ceva ce se potriveste de minune. Daca va sunt dragi amintirile si sunteti curiosi...Lumi aici:)
Data viitoare, urmeza sa va spun povestea ceasurilor acadea si a oglinzilor fermecate:) Pe curand, Daiana

Aminteste-ti sa fii copil ! - partea3

Mi se parea trista ideea de a face cadou niste cani goale, chiar daca acestea sunt supradimensionate si personalizate... Asa ca...


"Mmm ce buni ar fi niste biscuiti cu vanilie , cu aschii de ciocolata sau cu crema...Biscuiti imensi, desigur , pe masura canilor... :)"



...Si pentru ca totul sa fie complet am amblat canile incarcate de bunatati sub forma unor bomboane enorme :) Cred ca nu mai e necesar sa va spun ca ambalajul e asortat canii pe care o contine.Acum astept, plina de emotie, sa vad daca mi-am atins telul, daca vre-unul din castigatori si-a amintit senzatii si gusturi de mult uitate intr-un colt de suflet. Daca , tinand in maini cana enorma s-a simtit, fie si pentru o fractiune de secunda din nou copil:) Ce mult m-as bucura:)


Va imbratisez cu mult drag si curand o sa va arat imagini cu celelalte 10 cadouri.
O zi frumoasa, Daiana

Aminteste-ti sa fii copil ! - partea2

...Aici cana era inca in faza de aplicare a glazurii la rece.... Dupa ce am terminat de colorat toate vasele, le-am lasat sa se usuce bine timp de trei zile , dupa care le-am bagat la cuptor , la foc bun :) ca sa fixez pigmentii.

Aceeasi cana de mai sus , arata astfel dupa ardere :) De acum farfurioarele si canile pot fi folosite la fel ca oricare alt vas :) Sper sa va placa cum arata.














Pe castigatorii acestor cani imense care trebuie sa le trezeasca stari si senzatii de pe vremea cand erau copii:)ii mai aspteapta o surpriza...dar despre asta va povestesc data viitoare.
Va imbratisez cu drag, Daiana

Aminteste-ti sa fii copil ! - partea1

Povestea cadourilor Tchibo (Interiorul tau) sau "Aminteste-ti sa fii copil!"
M-am framantat mult sa gasesc o varianta in asa fel incat obiectele supradimensioante care urma sa le realizez sa poata "locui" in casele castigatorilor fara sa ii incomnodeze cu dimensiunea lor. Am fost incurajata,(avand in vedere ca timpul era scurt si volumul de munca enorm) sa nu fac 20 de obiecte diferite, ci sa gasesc trei patru mai apropiate de sufletul meu si sa le multiplic.Totusi, imi doream ca intre cele 20 de obiecte sa fie si un calut -balansoar si un scaun supradimensionat.Asa imi imaginam eu "Interiorul tau".Pe scaun trebuia sa escaladam cu greu si sa ne putem balansa in voie picioarele atarnand in aer:) ...Asemeni unui copil mic pe un scaun obisnuit:) Aceste doua obiecte nu am reusit sa le ralizez pana la urma pentru ca am intampinat cateva probleme tehnice.(Nu mai vorbesc de timpul scurt si starea de sanatate care nu m-au ajutat deloc...) Aceasta poveste face parte din dezamagirea mea traita vis-a-vis de proiect. In fine, daca e necesar sa va amintiti despre concept puteti gasi mai multe detalii aici.

Cand eram fetita aveam in casa bunicilor o cescuta fermecata. Era mica,rosie cu buline albe.O indrageam enorm pentru ca in fiecare dimineata Bunica Ica imi punea in ea cafeaua pe care o savuram impreuna...ca fetele:) A trecut multa vreme pana am aflat de ce cafeaua din cesca bunicii era amaruie si a mea era asa de gustoasa. (Bunica imi facea o falsa cafeluta - cu cicoare si lapte proaspat de vacuta , in care punea zahar vaniilat. Ce bunatate...si acum dupa multi , multi ani , ii simt aroma si parfumul dulceag.Credeam ca toata savoarea i se datoreaza cescutei mele fermecate care...era totusi o cescuta rosie cu buline albe, nu era ca o cesca de rand la vremea aceea, nu? Pe langa cafea , Icuta mea imi punea o farfurioara cu biscuti de casa facuti de mainile eu bune si harnice, biscuiti cu miere(un fel de turta dulce) , cu vanilie si cacao...adevarate minuni pentru desfatarea simturilor. Toate ca toate cu cescuta mea... dar cum intotdeauna gaina vecinului e mai grasa si mai frumosa , trebuia "musai" sa beau o gurita amara si din nechezolul bunicii.(Atunci se gasea cu greu cafea...daca va mai amintiti:) )Ceasca bunicii era obisnuita dar mie mi se parea mare si grea si groasa cand puneam buzele sa sorb licoarea amaruie. Manutele mici imi tremurau, mereu mi-era teama sa nu vars cafeaua fierbinte pe mine. Icuta mea ma ajuta zilnic sa-mi fac ritualul si ma mangaia pe cap, ma strangea in brate si ma saruta zgomotos pe obraz . Bunica mirosea intotdeauna cel mai frumos din lume-adica a vanilie:) Era vesela mereu si fredona romante...Ce vremuri linistite si minunate!Si ..."Ce mica-i vacanta mare, si ce dor mi-a fost de ea..." Mereu mi se parea ca stam prea putin la bunici...
Din aceste amintiri placute si dragi sufletului meu "s-au nascut" primele obiecte cadou, canile si farfuriile supradimensionate:)
Am modelat din plastelina un mic prototip, inspirat ca forma din canile anti-scurgere moderne. Cana urma sa aibe trei laturi ce sugerau cele trei varste ale omului.





Ma gandeam ca pe ele sa fac un gen de pictura infantila, asemanatoare desenelor facute de fetitele mele pe pereti:)


Asa ca am facut o impreuna cu ele un experiment si am pictat bancuta noastra din hol. Eu am fost foarte incantata de modul cum a iesit bancuta. Mi s-a parut insa dificil sa desenez si sa pictez liber si spontan ca Mara si Sara . Mi-am dat seama ca studiul si lucrurile invatate la scoala mi-au rapit mult din spontaneitate si din prospetime.



Desi doream ca obiectele care urma sa le ralizez sa poarte pe ele acest gen de pictura , m-am razgandit in urma micului si placutului experiment cu fetitele. (1-0 pentru Mara si Sara in fata lui mami Daiana) Am simtit ca obiectele ar fi imbracate intr-o hainuta falsa , acest gen de pictura ar fi fost perfect daca eram intr-adevar copil...Totusi chestiunea cu pictura obiectelor a ramas pe plan secundar momentan , pentru ca doream sa ajung la olarul care urma sa ma ajute sa dau viata lutului. Asa ca impreuna cu Andrei, am plecat din Bucuresti cu schite si cu sufletul plin de emotie. Ajunsa acolo, am inceput sa-i povestesc omului ce si cum trebuie sa plamadim pe roata lui. Si dintr-o data am simtit ca varstele omului le pot reprezenta mai bine facand canilor trei toarte, nu doua cum gandisem initial. Toarta imi parea ceva mult mai sugestiv si mai evident simbolic decat forma usor triunghiulara care o gandisem initial.Am stat langa el pana am convenit asupra formei, grosimii si dimensiunii.Lucrurile fiind spuse, simtite si hotarate, olarul mi-a facut canile si farfuriile. Le-a glazurat pe interior ca sa poata sa tina lichide in ele, le-a trecut prin foc de doua ori in cuptorul lui cel mare si...iata-ma din nou la masa de lucru slefuind lutul ars.



Mi-a fost foarte drag sa lucrez aceste cani. Pentru a va da seama de proportia reala, canita alba este o ceasca normala de cafea. Am pus-o special ca sa vedeti ca am lucrat la scara mare:)

Dupa finisare m-am inceput sa le imbrac in glazuri "la rece"...Dar cum sunt canile in final am sa va arat abia maine.
Va imbratisez cu drag , Daiana

Stiri de ultima ora:)

Am trecut printr-o perioada incarcata de evenimente mai mult sau mai putin bune. Nu mai povestesc nimic din ce a fost neplacut.Important e ca am un chef nebun sa lucrez . Am terminat cele 20 de obiecte unicat - cadourile Tchibo. Le-am predat pe data de 15 ianuarie. Curand am sa va pun fotografii sa le vedeti si voi. Am lucrat cu mult drag si suflet, si imi pare rau ca din cauza sanatatii nu am putut realiza toate obiectele la care visam.Au fost momente de entuziasm si uneori de cumpana si dezamagire, a fost o "lupta frumoasa".Am abordat tehnici noi asa ca am intampinat probleme tehnice...:) Pana la urma am finalizat cu bine si sunt foarte incantata de modul in care arata cadourile.
Acum urmeaza sa onorez comenzile noi, care de care mai provocatoare si mai frumoase. Azi am inceput lucrul la o oglinda de hol cu o rama fantezie ("Doamna cu Catelul") Pana voi posta imagini cu obiectele Tchibo, va las sa aruncati un ochi pe ultimele publicatii in care apar cateva randuri despre mine.Va imbratisez cu drag , Daiana



Initial propusesem ca pe obiectele supradimensionate sa fac un gen de pictura infantila. In timpul lucrului, inainte sa ma apuc de partea de pictura, am decis ca obiectele sa fie decorative si sa arate foarte vii si colorate...asa sunt in final.Vesele si jucause.Vi le arat curand...:)

Referiror la articolul din Casa Lux, camera lui Radu, am lucrat-o anul trecut , in luna ianuarie. Sungurul lucru pe care doresc sa il mentionez este faptul ca prima fotografie, cea cu patul eatajat, nu reprezinta realitatea pentru ca pozele au fost facute cand camera nu era gata complet.Ceea ce lipseste din imagine, este o biblioteca orange al carei spate colorat umple spatiul gol dintre picioarele patului si dulapiorul-scara. Spatiul de sub pat e mult mai colorat si util:) In orice caz , daca vreti sa va faceti o imagine mai completa despre cum "s-a nascut" camera lui Radu puteti vedea detalii aici.
Imi pare rau ca nu am o imagine finala a camerei dar...in curand...cine stie :)



O seara frumoasa, Daiana