luni, 26 ianuarie 2009

Aminteste-ti sa fii copil ! - 4


Urmatoarele cadouri supradimensionate au fost ambalate asemeni canilor - niste bomboane imense, e drept ca ceva mai mari ca primele si asta pentru ca sub ambalajul lor se ascund patru cutii muzicale:)
Intotdeauna m-au fascinat cutiile muzicale.Mereu mi-am dorint sa am si eu... In final am nu una, ci mai multe. Mici, mari, patrate , rotunde...Din pacate nu sunt muzicale, sunt doar cutii, simple.Ascund in ele farame din bucuriile trecute, sunt mici conserve pentru amintiri mari si asta e cel mai important.
Cutiile pentru castigatori spun eu ca sunt aproape complete. Au muzica, evident...ramane doar sa fie umplute cu amintiri frumoase.

Mecanismul este foarte simplu...Se actioneaza manual , invartind la ...manivela:) Melodia o puteti asculta aici.


Melodia imi aminteste de vremea cand improvizam rochite din orice carpa gasita prin casa. Dadeam adevarate spectacole de balet in fata parintilor, in special sambata dupa-amiaza:). Aveam vreo 5 anisori cand am fost cu mama sa vad "Lacul lebedelor" si brusc am stiut ce vreu sa devin. Am facut ceva cursuri dar am reusit sa o exasperez curand pe "tovarasa Portocala", o balerina la varsta pensionarii care se hotarase sa dea lectii fetitelor de gradinita. Eram foarte insufletita si pe langa asta primisem niste balerini superbi, o raritate la vremea aceea. Erau din panza rosie cu talpa de piele.Va imaginati cum, la serbarea fulgilor nea eam toate fetitele imbracate in rochite albe, vaporoase.Totul alb...mai putin balerinii mei:), balerini ,ce atrageau privirile ca un magnet. Partea proasta era ca "tovarasa Portocala" ajunsese in pragul disperarii (de fiecare data la repetitii imi spunea ," Fetit-o mai cu gratie , ai mainile alea ca niste scanduri". Eu nu o auzeam (refuzam sa ascult tipetele ei ragusite), dansam mai departe cum ma pricepeam si ma simteam cea mai grozava lebada din lume:) la fel si la serbare...O vedeam cum imi facea agitata semne in aer dar mie putin imi pasa... Ce bine ca cei mici nu au simtul ridicolului...Pana la urma "tovarasa" i-a sus mamei ca ar fi bine sa ma retraga de la cursuri, ca nu am nici un viitor pe scena...Si uite-asa s-a irosit un talent si s-a pierdut o mare balerina:)
PS.
Cutiile, asa cum vedeti, ascund inauntrul lor mici surprize, pentru ca bucuria si surpriza sa fie deplina:)





...Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea...stati putin! Of, cum de era sa uit??? Luminita , a postat acum cateva zile ceva ce se potriveste de minune. Daca va sunt dragi amintirile si sunteti curiosi...Lumi aici:)
Data viitoare, urmeza sa va spun povestea ceasurilor acadea si a oglinzilor fermecate:) Pe curand, Daiana

2 comentarii:

luminitza spunea...

@daiana:merci mult de link-ul facut si mult succes in continuare!am introdus si eu linkul in articolul meu.

ajnanina spunea...

am pus si eu la mine zece idei de poveste pentru cele zece cani ale tale... daca vrei ti le trimit si pe mail...
cu cutiile muzicale m-ai lasat deoacamdata cu gura cascata... de placere...

ZeList