Se afișează postările cu eticheta cutii muzicale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cutii muzicale. Afișați toate postările

luni, 26 ianuarie 2009

Aminteste-ti sa fii copil ! - 4


Urmatoarele cadouri supradimensionate au fost ambalate asemeni canilor - niste bomboane imense, e drept ca ceva mai mari ca primele si asta pentru ca sub ambalajul lor se ascund patru cutii muzicale:)
Intotdeauna m-au fascinat cutiile muzicale.Mereu mi-am dorint sa am si eu... In final am nu una, ci mai multe. Mici, mari, patrate , rotunde...Din pacate nu sunt muzicale, sunt doar cutii, simple.Ascund in ele farame din bucuriile trecute, sunt mici conserve pentru amintiri mari si asta e cel mai important.
Cutiile pentru castigatori spun eu ca sunt aproape complete. Au muzica, evident...ramane doar sa fie umplute cu amintiri frumoase.

Mecanismul este foarte simplu...Se actioneaza manual , invartind la ...manivela:) Melodia o puteti asculta aici.


Melodia imi aminteste de vremea cand improvizam rochite din orice carpa gasita prin casa. Dadeam adevarate spectacole de balet in fata parintilor, in special sambata dupa-amiaza:). Aveam vreo 5 anisori cand am fost cu mama sa vad "Lacul lebedelor" si brusc am stiut ce vreu sa devin. Am facut ceva cursuri dar am reusit sa o exasperez curand pe "tovarasa Portocala", o balerina la varsta pensionarii care se hotarase sa dea lectii fetitelor de gradinita. Eram foarte insufletita si pe langa asta primisem niste balerini superbi, o raritate la vremea aceea. Erau din panza rosie cu talpa de piele.Va imaginati cum, la serbarea fulgilor nea eam toate fetitele imbracate in rochite albe, vaporoase.Totul alb...mai putin balerinii mei:), balerini ,ce atrageau privirile ca un magnet. Partea proasta era ca "tovarasa Portocala" ajunsese in pragul disperarii (de fiecare data la repetitii imi spunea ," Fetit-o mai cu gratie , ai mainile alea ca niste scanduri". Eu nu o auzeam (refuzam sa ascult tipetele ei ragusite), dansam mai departe cum ma pricepeam si ma simteam cea mai grozava lebada din lume:) la fel si la serbare...O vedeam cum imi facea agitata semne in aer dar mie putin imi pasa... Ce bine ca cei mici nu au simtul ridicolului...Pana la urma "tovarasa" i-a sus mamei ca ar fi bine sa ma retraga de la cursuri, ca nu am nici un viitor pe scena...Si uite-asa s-a irosit un talent si s-a pierdut o mare balerina:)
PS.
Cutiile, asa cum vedeti, ascund inauntrul lor mici surprize, pentru ca bucuria si surpriza sa fie deplina:)





...Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea...stati putin! Of, cum de era sa uit??? Luminita , a postat acum cateva zile ceva ce se potriveste de minune. Daca va sunt dragi amintirile si sunteti curiosi...Lumi aici:)
Data viitoare, urmeza sa va spun povestea ceasurilor acadea si a oglinzilor fermecate:) Pe curand, Daiana

ZeList