Se afișează postările cu eticheta ceramica pictata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ceramica pictata. Afișați toate postările

miercuri, 22 aprilie 2009

Lola dream factory


Acesta este micul meu cadou pentru un om special...Fara nici o ocazie speciala.Pur si simplu asa am simtit:)



Cate ceva despre cine este si ce face Lola, puteti vedea
aici:)

Putini oameni m-au facut sa zbor si sa cred in visul meu.- Lola e aripa spre visare:)

Putini oameni m-au cucerit iremediabil si m-au invatat sa-mi daruiesc dragostea - Lola e bucuria si dragostea din noi:)

Putini oameni m-au facut sa simt ca trebuie sa imi hranesc zilnic sufletul cu frumos.-Lola e apa vie pentru suflete:)

Trebuie sa-i faceti Lolei o vizita in fabrica de vise- e cu totul speciala:)Sa-mi povestiti cum vi se pare:)
Maine o sa va spun o poveste despre oglinda fermecata a unei femei frumoase.
Cu mult drag si pe curand, Daiana


Daiana magazin virtual



vineri, 27 martie 2009

Gargarite si fluturi albastri sau gresie si fainta



M-am aplecat
peste galeata cu apa
si m-am vazut bine:
Eram un baietel de apa.
Mi-am ridicat ochii
spre cer
si eram randunica.
Zburam.
Pe o frunza
ma incalzeam la soare si eram gargarita
cu multe buline.
in cate oglinzi te poti privi!
Care dintre ele
o fi mai adevarata?
Linistea Cri - Oglinzi de Lucia Olteanu



Fieacare placa verde are povestea ei care am imaginat-o gandindu-ma la familia calda si deosebita pentru care lucrez.De exemplu, chiar placuta de deasupra, il reprezinta pe Matei(puiutul vijelios al acestei familii) in fata copiilor de la gradinita, povestindu-le despre gargaritele care vor locui acasa la el:)In spatele lui sunt tati, mami si Bogdan(mezinul familiei)
Pe placa cu fluturasul albastru ne puteti observa in stanga jos pe noi, cei patru Prundurici- doi mari si doua mici- mergand in vizita la faceasta familie simpatica.Urmeaza sa sarbatorim impreuna bunici, parinti si puiuti, finalizarea amenajarii casutei noi:)Sara e mai slabuta iar Mara mai plinuta, asa cum bine stiti cei care ne cunoasteti deja:)...cum va spuneam fiecare peticel are o poveste a lui:).



Ceea ce vedeti sunt placile de gresie si faianta care vor da viata unei camere de baie. Doream, in joaca mea copilareasca, dar serioasa si responsabila in acelasi timp, sa aduc campul cu maci inauntru, in casa, mai aproape de suflet.Asa ca gresia e verde ca iarba iar florile... sunt franturi de vara calda cu flutturi albastri si cantec de greieri.Aici sunt doar cateva detalii migalite cu drag.Nu v-am aratat chiar tot pentru ca vreau sa fotografiez baia atunci cand va fi gata. Despre placerea cu care am pictat faianta si gresiile cred ca nu mai este cazul sa va spun. A fost o bucurie, o incantare a simturilor iar asta cu siguranta observati si voi:)
...In incheiere , ca o picanterie haiasa, va spun ca pe placutele de gresie alearga deocamdata 360 de picioruse mici si grabite de gargarite.


Va imbratisez cu drag si astept cu placere parerile voastre, intotdeauna foarte importante pentru mine:)
Pe curand, Daiana

marți, 3 martie 2009

"Mami, te iubim!"

Cana aceasta este facuta la rugamintea unui tatic iubitor pentru sotia lui minunata.

Desenul, culorile si simbolurile sunt alese la rugamintea lui :)

Acest gen de comenzi sunt cele care imi aduc cea mai mare bucurie. Cadourile din dragoste, pentru dragoste:)

Personajele mi-au fost inspirate evident din viziunea Sarei mele mici care ne deseneaza mereu pe toti patru impreuna."Familia unita" cum ii place ei sa spuna:). Deasupra noastra vegheaza permanent "soarele zambitor".

Nu am sa scriu mai mult pentru ca imi doresc sa simtiti si percepeti cat mai personal totul.
Cu mult drag, Daiana


PS.Daca va face placere sa ma votati la Roblogfest sectiunea creatie/design o puteti face aici :) sau dand clik pe iconul din stanga.Multumesc, Daiana

joi, 26 februarie 2009

Trei cani cu trei toarte:)

Prima cana este pentru Ajnanina - O cana de urias:), Uriasul din poveste, desigur. Multumesc inca o data pentru povestile frumoase care mi le-ai daruit:)
(comment pentru cana uriasului)

Ce-a de-a doua este pentru ziua de nastere a lui Romulus care a indragit din prima clipa cana asemanatoare din colectia pentru concursul "Inspira prin gestul tau".


Ultima cana, este un martisor pentru Alina (viitoarea mea cumnata) - pentru felul in care stie sa se faca indragita de toata lumea:)



Noapte buna si vise minunate,
Cu drag, Daiana

PS.Daca va face placere sa ma votati la Roblogfest sectiunea creatie/design o puteti face aici :) sau dand clik pe iconul din stanga.Multumesc, Daiana

luni, 26 ianuarie 2009

Aminteste-ti sa fii copil - 5


Sunt atat de emotionata incat nici nu am cuvinte:) Vroiam sa postez imagini cu ceasurile-acadele si oglinzile fermecate... dar cand am deschis blogul...Surpriza fara margini!!!Sa va povestesc despre ce este vorba:
Cand am postat imaginile cu cani, ma gandeam sa o rog pe AJNANINA sa imi scrie cateva randulete , in asa fel incat sa pun o imagine cu o cana si cateva randuri scrise cu pana maiastra. Nu am indraznit, nu stiu de ce...poate pentru ca nu ne cunosteam de prea multa vreme, cine mai stie motivul... Cert este ca ea , a aflat despre visul meu si ce credeti ??? Mi-a daruit o surpriza minunata! Mi-a scris 10 povestioare , pentru cele 10 cani. (Imi pare rau ca nu am putut trimite povestioarele impreuna cu canile celor care le-au castigat.) Postez cateva din ele asa cum mi-am imaginat ca ar fi trebuit sa fie:) "Cana albastră ca marea vine chiar de la mare.


O are din ultimul an de copilărie, când ar fi vrut ca vacanța să nu se mai sfârșească. Și să ia marea cu el oriunde s-ar duce. Ar fi luat un ghioc, dar urechea lui de tânăr uriaș e prea mare pentru așa ceva. Așa că a luat cana, ea i s-a părut cea mai potrivită, incape foaaaarte multă mare în ea. Și dacă amestecă bine cu lingurița,apar și valuri."
----------------------------

"Ți-aduci aminte de piticul atât de mic căruia îi ajungea un ibric să facă o baie? Ei bine, deși nu se știa asta până acum, află că și piticii cresc. Acesta de care vorbim nu mai încăpea de la o vreme în ibric și era foarte trist că nu mai putea face o baie ca lumea... în farfurie nu putea pune destulă apă, iar în lighean era să se înece de câteva ori... mai profita de dușuri reci când cineva uda florile în grădină, dar nu îndrăznea să-și scoată în văzul lumii hăinuțele lui de pitic. A încercat cu ghivecele pentru flori, dar acestea păstrau mereu urme de pământ, iar uneori florile nu voiau să se mai întoarcă în ele o dată ce abia le convinsese să iasă... așa că avea nevoie de un vas nou în care să facă baie.


Și a văzut cănile! Ochii lui frumoși s-au luminat și abia așteaptă să primească una... se întreabă doar dacă după baie în cana frumos colorată n-o să rămână și el colorat..." ----------------------


"Vrăjitoarea cea mică avea nevoie de un ceaun nou pentru fiert ierburile pentru cantece și descântece. Dar nu-i placeau cele negre pe care le foloseau vrăjitoarele bătrâne. I se părea că un ceaun colorat ar face vrăjile mult mai ușoare și mai frumoase... și, spre deosebire de vrăjitoarele bătrâne nu avea de gând să fiarbă în el cine știe ce buruieni sau codițe de șoricei sau mustăți de gândaci.. nuuu, vrăjile ei au în ele lapte, bomboane, biscuiți, ciocolată..."
------------------

Va las sa va desfatati mai departe cu povesile minunate aici. Sunt fericita, motiv pentru care , in semn de multumire , ii voi darui Ajnaninei o cana uriasa in care voi inghesui tot curcubeul :) Pentru ca am mult de lucru si la noapte voi pleca la control la Timisoara, o sa o rog sa mai astepte putin:) Multumesc pentru bucuria facuta!!!
------------------------

Acum revin la cadourile Tchibo.:)
Doua dintre acestea sunt niste oglinzi de printese, oglinzi de mana , evident supradimensionate, dar poate ca nici nu mai era necesar sa va aduc aminte...Totusi ,pentru cei care nu stiu despre ce e vorba , puteti citi cateva randuri despre concept aici.

In timpul lucrului (imaginea de mai sus) am asezat langa oglinda o portocala de dimensiune obisnuita ca sa va faceti o imagine despre cat de mari sunt oglinzile.(lungimea lor este 63 cm)




-----------------------

Ideea ceasurilor (patru la numar) mi-a venit dupa ce am vazut o imagine cu o spirala...
M-am gandit ca poate fi o spirala ce ne poate ajuta sa calatorim in timp dar la fel de bine m-a dus cu gandul la imaginea unei acadele gustoase. Deh, nostalgia copilariei:)
Asa s-a nascut ideea ceasurilor-acadea. Timpul dulce din vremurile minunate...

Orele lor se scurg in sens invers (12, 11, 10,etc.), si vor sa ne poarte macar cu gandul inapoi spre copilarie:)

Si cum stim cu totii ca acadelele sunt ambalate in celofan nu am indraznit sa ma abat de la lucrurile bine stiute de pe vremea cand eram doar un copil:)


Iar cand toate cadourile au fost gata ambalate frumos, acadelelele, canile, cutiile muzicale si oglinzile au pornit in noua lor aventura sprecastigatori.
Astept cu drag , reactii , pareri si comentarii de la ei si de la voi, toti cei dragi pe care va am si va simt mereu alaturi de mine. Fara voi toti , eu nu ma "puteam juca de-a vacanta" si nu va puteam ajuta sa va amintiti sa fiti din cand in cand copii. Va multumesc cu mult drag si va las in compania unei melodii pe care cu totii v-o amintiti cu drag...
"Ce mica-i vacanta mare"- Corina Chiriac
Pe curand, Daiana



miercuri, 21 ianuarie 2009

Aminteste-ti sa fii copil ! - partea1


Povestea cadourilor Tchibo (Interiorul tau) sau "Aminteste-ti sa fii copil!"

M-am framantat mult sa gasesc o varianta in asa fel incat obiectele supradimensioante care urma sa le realizez sa poata "locui" in casele castigatorilor fara sa ii incomnodeze cu dimensiunea lor. Am fost incurajata,(avand in vedere ca timpul era scurt si volumul de munca enorm) sa nu fac 20 de obiecte diferite, ci sa gasesc trei patru mai apropiate de sufletul meu si sa le multiplic.Totusi, imi doream ca intre cele 20 de obiecte sa fie si un calut -balansoar si un scaun supradimensionat.Asa imi imaginam eu "Interiorul tau".Pe scaun trebuia sa escaladam cu greu si sa ne putem balansa in voie picioarele atarnand in aer:) ...Asemeni unui copil mic pe un scaun obisnuit:) Aceste doua obiecte nu am reusit sa le ralizez pana la urma pentru ca am intampinat cateva probleme tehnice.(Nu mai vorbesc de timpul scurt si starea de sanatate care nu m-au ajutat deloc...) Aceasta poveste face parte din dezamagirea mea traita vis-a-vis de proiect. In fine, daca e necesar sa va amintiti despre concept puteti gasi mai multe detalii aici.

Cand eram fetita aveam in casa bunicilor o cescuta fermecata. Era mica,rosie cu buline albe.O indrageam enorm pentru ca in fiecare dimineata Bunica Ica imi punea in ea cafeaua pe care o savuram impreuna...ca fetele:) A trecut multa vreme pana am aflat de ce cafeaua din cesca bunicii era amaruie si a mea era asa de gustoasa. (Bunica imi facea o falsa cafeluta - cu cicoare si lapte proaspat de vacuta , in care punea zahar vaniilat. Ce bunatate...si acum dupa multi , multi ani , ii simt aroma si parfumul dulceag.Credeam ca toata savoarea i se datoreaza cescutei mele fermecate care...era totusi o cescuta rosie cu buline albe, nu era ca o cesca de rand la vremea aceea, nu? Pe langa cafea , Icuta mea imi punea o farfurioara cu biscuti de casa facuti de mainile eu bune si harnice, biscuiti cu miere(un fel de turta dulce) , cu vanilie si cacao...adevarate minuni pentru desfatarea simturilor. Toate ca toate cu cescuta mea... dar cum intotdeauna gaina vecinului e mai grasa si mai frumosa , trebuia "musai" sa beau o gurita amara si din nechezolul bunicii.(Atunci se gasea cu greu cafea...daca va mai amintiti:) )Ceasca bunicii era obisnuita dar mie mi se parea mare si grea si groasa cand puneam buzele sa sorb licoarea amaruie. Manutele mici imi tremurau, mereu mi-era teama sa nu vars cafeaua fierbinte pe mine. Icuta mea ma ajuta zilnic sa-mi fac ritualul si ma mangaia pe cap, ma strangea in brate si ma saruta zgomotos pe obraz . Bunica mirosea intotdeauna cel mai frumos din lume-adica a vanilie:) Era vesela mereu si fredona romante...Ce vremuri linistite si minunate!Si ..."Ce mica-i vacanta mare, si ce dor mi-a fost de ea..." Mereu mi se parea ca stam prea putin la bunici...
Din aceste amintiri placute si dragi sufletului meu
"s-au nascut" primele obiecte cadou, canile si farfuriile supradimensionate:)
Am modelat din plastelina un mic prototip, inspirat ca forma din canile anti-scurgere moderne. Cana urma sa aibe trei laturi ce sugerau cele trei varste ale omului.






Ma gandeam ca pe ele sa fac un gen de pictura infantila, asemanatoare desenelor facute de fetitele mele pe pereti:)


Asa ca am facut o impreuna cu ele un experiment si am pictat bancuta noastra din hol. Eu am fost foarte incantata de modul cum a iesit bancuta. Mi s-a parut insa dificil sa desenez si sa pictez liber si spontan ca Mara si Sara . Mi-am dat seama ca studiul si lucrurile invatate la scoala mi-au rapit mult din spontaneitate si din prospetime.




Desi doream ca obiectele care urma sa le ralizez sa poarte pe ele acest gen de pictura , m-am razgandit in urma micului si placutului experiment cu fetitele. (1-0 pentru Mara si Sara in fata lui mami Daiana) Am simtit ca obiectele ar fi imbracate intr-o hainuta falsa , acest gen de pictura ar fi fost perfect daca eram intr-adevar copil...Totusi chestiunea cu pictura obiectelor a ramas pe plan secundar momentan , pentru ca doream sa ajung la olarul care urma sa ma ajute sa dau viata lutului. Asa ca impreuna cu Andrei, am plecat din Bucuresti cu schite si cu sufletul plin de emotie. Ajunsa acolo, am inceput sa-i povestesc omului ce si cum trebuie sa plamadim pe roata lui. Si dintr-o data am simtit ca varstele omului le pot reprezenta mai bine facand canilor trei toarte, nu doua cum gandisem initial. Toarta imi parea ceva mult mai sugestiv si mai evident simbolic decat forma usor triunghiulara care o gandisem initial.Am stat langa el pana am convenit asupra formei, grosimii si dimensiunii.Lucrurile fiind spuse, simtite si hotarate, olarul mi-a facut canile si farfuriile. Le-a glazurat pe interior ca sa poata sa tina lichide in ele, le-a trecut prin foc de doua ori in cuptorul lui cel mare si...iata-ma din nou la masa de lucru slefuind lutul ars.



Mi-a fost foarte drag sa lucrez aceste cani. Pentru a va da seama de proportia reala, canita alba este o ceasca normala de cafea. Am pus-o special ca sa vedeti ca am lucrat la scara mare:)

Dupa finisare m-am inceput sa le imbrac in glazuri "la rece"...Dar cum sunt canile in final am sa va arat abia maine.
Va imbratisez cu drag , Daiana

miercuri, 24 septembrie 2008

Vase ceramice pictate Restaurantul Rodizio-partea a doua


... De aceasta data este vorba de curtea Restaurantului Rodizio si despre vasele de luta ars , pictate:) La realizarea patinei am avut un ajutor, prietena mea , Luciana Constantinescu careia ii multumesc pentru toata implicarea si munca ei.
Pentru ca sunt destul de obosita am sa las imaginile sa va spuna singurele povestea lor.






















Va imbratisez cu drag, Daiana

ZeList