Aceasta este micuta Annie Widow (2 ani).O fetita cuminte si foarte dragalasa care zambeste tot timpul:)
Pentru ea am facut aceasta fetita-iepuras, sa-i poarte mult noroc:)
Pe bebelusa Otilia nu o cunosc dar pot sa va spun ca am fost incantata cand mi s-a cerut sa fac ceva pe fond verde (nu rosu sau roz cum prefera parintii de fetite:) Si pentru ca celei care mi-a comandat micutul cadou pentru botez i-a placut mult placuta personalizata pentru Sara, m-a rugat sa o fac cam in acelasi gen. Micuta "Oti" a primit intre multele cadouri si placuta de mai jos:)
In incheiere va las sa vedeti un filmulet haios. Pupici cu mult drag, Daiana Lumina pentru Alexandra
"Pana astazi v-as fi spus „Buna ziua!” cu un zambet larg pe buze, azi insa va salut cu lacrimi in ochi. Incerc sa ma bucur de ziua de astazi, pentru ca deocamdata vad, pot sa privesc in ochii copiilor mei si sa ma bucur de zambetul lor, pot sa ma mai bucur la vederea chipului sotului meu si sa mai comunicam din priviri, asa cum facem de o viata.Peste cateva luni, aceste bucurii pot ramane o simpla amintire, minuni de care am avut parte odata, intr-un vis frumos si colorat care se poate spulbera oricand. Medicii ma avertizeaza ca voi orbi cat de curand. Sansa mea de a mai vedea lumea, de a ma mai bucura de culori si de chipurile celor dragi este o operatie la Hanovra care insa costa cca 30000 de euro, bani pe care nu ii am, dar pe care visez sa-i strang cu ajutorul oamenilor cu suflet mare..."
Pana nu demult povestea mea putea sa aiba un curs asemanator cu povestea Alexandrei, pentru ca despre ea este vorba.Din fericire viata a fost cu mine mult mai blanda si ma pot bucura de culori si lumina, de chipurile celor dragi.Cei care ma cunoasteti bine stiti povestea ochilor mei:) Ceea ce scriu la aceasta ora este doar un strigat puternic pentru cei care imi citesc blogul.Un strigat de ajutor in sprijinul Alexandrei, o mamica si sotie tanara, o femeie frumoasa cu inclinatii artistice, pulsand de viata , de dragoste si speranta.Alexandra are nevoie de sprijinul nostru pana cel tarziu pe 9 septembrie. Stiu ca blogul meu e urmarit de voi, oameni cu suflete mari, oameni calzi si minunati care din putinul vostru puteti schimba lumea.Stiu ca impreuna suflet langa suflet o putem sprijini pe Alexandra sa vada din nou Lumina.
Noapte buna, tuturor celor care-mi sunteti alaturi.Cu drag, Daiana
Acum cateva zile, vroiam sa simtiti bucuria care m-a cuprins in ajunul plecarii noastre in vacanta... imi doream sa va las aceasta melodie inainte de plecare:)
Were all going on a summer holiday.
No more working for a week or two. Fun and laughter on a summer holiday. No more worries for me and you. For a week or two.
Were going where the sun shines brightly. Were going where the sea is blue. Weve seen it in the movies. Now lets see if its true.
Everybody has a summer holiday Doing things they always wanted to. So were going on a summer holiday To make our dreams come true For me and you.
In entuziasmul si graba plecarii in vacanta organizata de Andriusa al meu impreuna cu Andreea si Cata, nu am mai avut ragaz sa va scriu.Incerc sa recuperez putin acum...
Ieri eram inca in Anglia.O vacanta de o intesnitate emotionala greu de descris in cuvinte. Pentru cateva zile am avut senzatia ca traiesc in rai. Totusi nu despre o vacanta obisnuita vacanta vreau sa va scriu, ci despre o vacanta care nu a fost pur si simplu o intamplare. Cel putin asa simt acum, dupa intoarcerea acasa. O vacanta care m-a eliberat din multe puncte de vedere.Ieri, 13 iulie, s-au implinit 21 de ani de cand mama s-a stins.Desi au trecut atat de multi ani ma simt doar un copil mic si necajit atunci imi amintesc de mama. A fost pentru prima data in viata cand m-am gandit la ea atat de intens dar fara sa plang sau sa sufar, cu bucurie, cu dor si drag.Am simtit-o pe mama ca o lumina puternica, o lumina ce mi-a inseninat sufletul. Fiecare lucru si fiecare cuvant care l-am auzit in ultimele 5 zile m-a facut sa simt ca prin ochii mei, visul mamei de a ajunge in Anglia a prins viata. Este primul an de cand ea a plecat de langa mine si cand am reusit sa ii implinesc dorinta de a ma gandi la ea cu seninatate si bucurie, nu cu amaraciune si lacrimi. M-am eliberat!?:) (Mama mea, Dana-Liana, era o femeie vesela, altruista si optimista, o mama cum si-ar dori toti copii. Langa ea, nimeni, absolut nimeni, nu se putea sa nu zambeasca. Avea o buna dispozitie molipsitoare, era, cum ar spune Ariana, omul care alunga norii:)Mama era profesoara de engleza iar copiii... de fapt toti cei din jur o adorau.Mama s-a stins din viata foarte tanara(38) datorita unei boli necrutatoare la acea vreme- cancer de col si de san. In memoria mamei si a altor femei minunate care s-au stins timpuriu m-am decis sa atasez linkul marsului Sister in arms, care l-ati vazut atata vreme la sfarsitul postarilor mele. ) Revin la povestea initiala, la faptul ca am fost intr-o vacanta fantastica, o vacanta care m-a facut...ciudat...sa ma simt aproape de mama intr-un mod ne lumesc.Nu am indraznit pana acum sa voebesc despre sentimentul care l-am trait zilele astea. Am reusit acum. Am facut cateva poze cu gandul la mama, pentru mama...Am dorit ca o imagine sa fie "lumina" pe care o aprind simbolic in acest an pentru mama. Imaginea care m-a facut sa iubescBroadstairsdefinitiv. Daca ea ar fi vazut vreodata acest loc, aici si-ar fi dorit sa traiasa, iar vantul de pe malul marii unde i-am risipit cenusa ultimei ei dorinte, probabil ca acesta trebuia sa fie.
Iar imaginea...nu ar fi completa daca nu as insoti-o cu o melodie dintr-un film de suflet al mamei mele"Sound of music"
Multumesc familiei Widow fara caror gazduire, prietenie si caldura amintirile mele nu ar fi putut fii atat de vii , iar vacanta noastra nu ar mai fi fost atat de frumosa.
Am avut mult de lucru in ultima vreme iar pentru blog nu am mai avut momente in care sa pot scrie... Nu am uitat nici ca am ramas restanta cu o "lectie de zbor" si nici ca voi, cei care ma urmariti si care imi sunteti mereu aproape, va bucurati de poastari noi. Imi pare rau ca nu am reusit sa scriu desi mi-as fi dorit mult, mai cu seama ca m-am gandit adesea la voi. O sa incerc sa recuperez perioada de absenta dupa intoarcerea mea din vacanta in lumea mare:)
S-au strans o multime de lucrari intre timp:) Pana la urmatoarea postare va las in compania inimioarelor personalizate:) Este vorba despre un cadou realizat la dorinta "Doamnei cu catelul" pentru botezul unei micute ce se va numi Sara.
Bebelina, are si o surioara de patru ani si ca sa nu fie suparare, va primi si ea o inimioara cu aceeasi ocazie.
Sarbatoare si bucurie mare in familia fetitelor:) Bun venit in lumea mare, micuta Sara! Sa ai parte de sanatate , noroc si mai ales multa dragoste!
Inimioarele personalizate se inscriu intr-un cerc cu diametru le 25 cm, sunt realizate din Mdf pictat manual,culori acrilice si lac ecologic.
Nu cunosc personal nici famila si nici pe micuta Sara , dar vestea venirii pe lume a unui puiut imi provoaca mereu emotie si bucurie. Simt nevoia sa-mi exprim emotia si bucuria dedicand tuturor puiutilor mici (azi in mod special Sarei) un cantec de leagan:)
Ileana care mi-a incantat multe zile cu postarile ei superbe, mi-a trimis de curand, in urma unui comment al meu o surpriza delicata.Un mail care continea imagini superbe cu fluturi.(din pacate nu m-am descurcat sa atasez imaginile:)
Oglinda cu fluturi, detalii
M-am bucurat nespus si pentru ca majoritatea cunoasteti slabiciunea mea pentru fluturi m-am gandit ca ar fi placut sa va impartasesc si voua commentul in urma caruia Ileana mi-a daruit fluturii.
Oglinda cu fluturi-Unicat (Diametrul ramei-75 cm)
Rama din Mdf pictata in culori acrilice si lac ecologic
Suna cam asa…”Ce frumos, e o combinatie care ma poarta intr-o lume de vis: Ador, cum stii deja, fluturii, dar in asociere cu levantica…hmmm… sunt de poveste! Toata adolescenta mi-am dorit sa dorm o noapte cu sacul de dormit, sub cerul liber, in micul camp de levantica din parcul Herastrau.Nu am gasit pe nimeni temerar care sa ma insoteasca in visul meu:)
Oglinda cu fluturi, detalii
Iar cand m-am indragostit de Andriusa…Hmm… ce vremuri minunate, imi doream sa pot sa-i umplu intr-o dimineata camera cu fluturi albi…asa ca m-am pus pe vegheat sa vad cum se “nasteau” fluturii.
Oglinda cu fluturi- Fluturi ce vor fi amplasati pe perete,
zburand de pe rama oglinzii spre fereasta
Prindeau viata primavara, dimineata, in niste zarzari si duzi din Baneasa… Era un loc de vis, cand fluturii se faceau crisalide iar pomii pareau din vata de zahar, imbracati in fire sclipitoare si subtiri ca panza de paianjen. Frunzele, devorate de omizi, erau ca niste fantome transparente…Nu am reusit niciodata sa-i umplu camera de fluturi albi dar sper ca am reusit sa-i umplu viata cu dragoste si glasuri de copii:)…”
Oglinda cu fluturi, detaliu
Asa visam acum treisprezece ani- sa pot umple camera dragului meu cu fluturi.Va dati seama ce betie a simturilor…fluturi albi pe soba veche din terracota albastra, fluturi la fereasta, in par si in suflet. M-am lasat purtata de amintiri si o data cu zambetul mi-a rasunat in minte melodia”Butterflies are free” din filmul cu acelasi nume…Ce asocieri minunate se nasc daca lasam mintea si sufletul sa zboare libere:)
Imaginile care le veti vedea in continuare sunt crampeie din scurta noastra vacanta (trei zile) de la Vama Veche.
As putea sa-i spun povestea cu ”sarea simarea” dar in realitatae esteo franturadin povestea despre Sara si Mara.Fetitele asteacare mi-au intors viata cu susu-n jos (a se citi ca mi-au inaltat sufeltul la nori) s-au nascut din dragoste, din foarte multa drgoste, fapt pentru care nu pot sa ma abtinsa nu scriu si despre ele.
Partea 1. despre tati Andrei si Sara
Sara, una din cele doua minuni ale lumii mele, este delicata, altruista,vistoare, fragila, ii dar in acelasi timp temerara si deschisa noului.Noi parintii, credem ca o sa ajunga artist plastic sau ceva apropiat, pentru ca ii place la nebunie sa deseneze pe tot ce prinde in cale si cu orice prinde in mana:).
Instructorul de zbor nu este altul decat dragul ei tatic(“Maci “cum il alintam noi celetrei fete ale lui.Andriusa este cald, iubitor,vesel, indraznet, ferm si foarte jucaus, fiind mereu dispus sa experimenteze ceva nou sau sa incerce cine stie ce trasnaie. Este un om puternic si a descoperit de mult libertatea care ti-o poate darui zborul.Andriusa incearca sa transmita aceasta traire mai departe puilor…
Zanelor noastre le place sa ”zboare” inca de cand erau mici.Maicu seama ca zborul implica faptul ca suntem ”familia unita”(cum spuneSara),in vacanta. Asta implica toate condimentele de rigoare:dragoste , veselie , relaxare etc.
Iata cum incepe lectia...intai la sol apoi...
Dupa ce ati vazut cum stau lucrurile cu lectia de zbor , trebuie sa stiti ca fiecare lectie se termina cu tot felul de rugaminti de genul:
“Maci, mai vreau, vreau sa zbor!...Te rugam , inca o data, doar o data!”
Nu-i putin lucru sa sustii lectii de zbor cu doua fete cucuiete:)
In general…o lasam pe alta data-pentru ca evitam ca domnul instructor sa se epuizeze de dragul nostru:)
Azi am vrut sa va povestesc despre lectia de zbor, dar am sa aman pana maine pentru ca vreau sa-i fac placerea lui Andrei si sa aleg imaginile impreuna cu el. Asa ca astazi o sa va povestesc despre doi prieteni buni si dragi care dupa 11 ani de dragoste au hotarat in al12-lea ceas sa-si uneasca destinele:) Motiv de mare bucurie pentru noi toti ce din jur si pretext sa le fac invitatia de nunta- cadou:)Doris, absolventa de regie de film, teatru si televiziune, cu master si studii post universitare in regie de teatru si opera prin Europa, visa ca invitatia lor sa aiba aerul unui afis de spectacol din perioada Art Nouveau. Doris a conceput textul invitatiei pornind de la mottoul "Daca viata e ca teatrul si teatrul e ca viata..." "Alexandru si Dorothea" sau Cum am invatat sa dansam impreuna (Am omis sa va spun dar ei s-au cunoscut intr-o superba zi de primavara, acum 11 ani, cu ocazia ultimului vals ce urma sa incheie seara unei petreceri deosebite.De atunci...au invatat si continua sa danseze impreuna. Sa va spun un secret - danseza armonios... Nu sunt ei in filmulet dar mi-a placut melodia:) ...cum va spuneam: Unica reprezentatie, sambata,...august.... unde suntem asteptati si noi, cei patru Prundurici, doi mari si doua mici. Alex si Doris au fost incantati de invitatia lor asa ca...iat-o:
...si verso:
Si ca sa va port cat mai bine in lumea de basm in care sunt acum mirii simt nevoia sa invhei cu un poem al iubirii- Poem de Nichita Stanescu:
"Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea, de teamă să nu-mi striveşti sărutul?..."
Am primit acum ceva vreme cateva mailuri de la R., o persoana speciala pe care cu timpul am inceput sa o indragesc nu numai pentru modul "colorat" de a vedea si a-mi descie lumea din jurul ei. Astern aici spicuiri din randurile ei:
"Sunt unul din oamenii mari care refuza obstinent sa se desparta definitiv de vremea acadelelor, a povestilor si a culorilor. Si pentru ca blogul tau le contine pe toate si munca ta le da consistenta realului, am vrut sa-ti scriu. Sa-ti scriu si sa-ti cer... sa te rog...A. e prietena mea cea mai buna. E vesela, colorata, obraznica si indragostita de 'Veronica'.S-a mutat de curand in casa noua.Asta poate fi ocazia cu care sa-i daruiesc ceva. Sau pretextul...Cu riscul de a deveni nesuferita, iti spun ce mi s-a nazarit. Uite care cred ca ar fi imaginea perfecta pentru A.: unul din cuvintele ei preferate este "necajit" ; punand totul cap la cap, ar fi fantasic daca, iesind pe usa dimineata- nu foarte devreme - ca sa mearga la serviciu, ar arunca o ultima privire, maraind nemultumita de nedreapta oranduire a lumii (care cere sa te trezesti dimineata), in oglinda de pe hol: o floarea-soarelui, necajita...somnoroasa...Asta e imaginea 'oglinda'..."
Din aceste randuri-dorinte s-a nascut "Soarea Posaca" .Am incercat sa-i dau o expresie mai mult amuzanta decat trista ca sa poata aduce o stare de bine:)Sper sa fie primita cu bucurie pentru ca R. s-a implicat mult sufleteste in cadoul-surpriza.Sper sa fie pe masura asteptarilor lui R si sa aduca bucurie proprietarei:)
Ma impresioneaza mult cand vad ca oamenii se iubesc,ca se gandesc unii la altii , ca stiu sa-si faca bucurii:)Pe R. o admir pentru modul minunat in care stie sa vorbeasca despre prieteni si pentru felul in care le arata ca tine la ei.Intre timp R., nu-mi mai scrie asa des...si stiti ce? Mi-e dor de mailurile ei scurte si vesele ca ploile de vara, care-mi umpleau intr-un fel aparte diminetile cu bucurie:) Oare?... dar mai bine sa nu devin ingandurata:) Va imbratisez cu drag si maine o sa va povestesc veritabila lectie de zbor:) Daiana
Nu am stat mult pe ganduri si am decis sa trimit premiul meu primit ieri de la Oana. Il daruiesc mai departe conform traditiei:)Diploma o trimit Lolei, pe care o admir si o indragesc nespus. Cei care ii urmariti blogul stiti exact despre ce vorbesc:)Pentru ca fabrica de vise merita sa primeasca la fel de multa originalitate cum ne daruieste, mi s-a parut firesc sa fac o modificare. In locul diplomei obisnuitecare se transmite de la un blog spre altul m-am gandit ca diploma Lolei trebuie sa fie aparte. Diploma mea pentru cel mai grozav blog arata in felul aceasta:
"Troita"
grafica, tehnica mixta, 70/70 cm
(Este o lucrare de-a mea la care tin mult, inspirata din arta populara romaneasca.Asta pentru ca respecta, admira si apreciaza arta traditionala si rafinamentul ei:)
Lola draga, sper ca premiul sa iti placa si sa iti aduca o raza de bucurie...si ca totul sa fie complet insotesc diploma cu o melodie speciala :) "Cantec despre Bucovina"- Grigore Lese Cu drag, Daiana
Astazi am primit de laOana primul meu premiu virtual:)
Multumesc, Oana, pentru aprecieri.Maine voi darui premiul mai departe:)... Sa se bucure si alti oameni minunati! Pana atunci intru intr-un joc de relaxare de laAytana si va povestesc ce-as fi daca ...
Daca eram o luna imi vine in minte luna de pe cer dar pentru ca e intangibila pentru cei mai multi as prefera sa fiu ceva ce se poate trai din plin cum e luna martie cand infloresc zarzarii si natura prinde viata devenind caldura si lumina. Daca eram o zi a saptamanii ai fost orice zi doar ca neaparat una de vacanta.In timpul anului indragesc sambata:) Daca eram o parte a zilei as fi fost dimineata devreme cand ziua alunga noaptea. Daca eram un animal marin as fi fost probabail un calut de mare dintr-o gradina de corali. Daca eram o direcţie as fi fost sus - spre cer pentru ca imi place zborul. Daca eram o virtute as fi fost dragostea. Mi-ar fi placut sa fiu si speranta...e greu sa ma decid:) Daca eram o planeta as fi fost Planeta albastra :) Daca eram un lichid as fi fost apa vie- Apa Daca eram o piatra as fi fost Piatra filosofala dar nu ca sa pot transforma mercurul sau plumbul in aur, ci pentru a putea sa vindec rapid orice boala. Daca eram o pasare primul lucru in vine in minte e Phoenix cu puterea ei de renastre.Totusi ma intristeaza prea mult singuratatea ei asa ca mai degraba as fi o pasare mica, muritoare cum sunt Colibri, sa nu fiu singura si sa ne hranim din flori:) Daca eram o planta as fi fost o floare de camp la malul marii...poate...o floare de mac(opium). Daca eram un tip de vreme as fi vremea culesului- bogata, vesela, luminoasa, insorita si gustoasa:) Daca eram un instrument muzical as fi fost naiul lui Gheorghe Zamfir. Daca eram o emotie as fi fost bucurie...Mi-ar mai fi palcut sa fiu emotia nasterii unui copil sau a primului sarut. Daca eram un sunet as fi fost muzica dar daca ar trebui sa ma restrang as fi sunetul valurilor (cand rasare soarele)... Daca eram un element ca sa nu ma repet cu "apa" incerc sa-mi imaginez si... as fi fost "Al cincilea element"- sa pot salva lumea:) Daca eram un cantec as fi fost cantecul de leagan al mamei pentru puiul ei. Daca eram un film as fi fost "Somewere in time" sau "Seven pounds", depinde de starea in care ma aflu.(ar fi multe filme de insirat aici...) Daca eram o carte as fi fost "Adam si Eva"de Liviu Rebreanu sau "Micul Print"-Antoine de Saint Exupery...depinde de stare si de asemenea as insira aici mai multe titluri. Daca eram un personaj de fictiune primul care imi vine in minte e "Marry Poppins"- sa aduc in jur bucurie si dragoste. Daca eram un fel de mancare as fi fost mancarea care potoleste foamea-este intotdeauna cea mai gustoasa:)si pe urma sunt asa de gurmanda ca as face o lista de bunatati, cu toate pe locul intai in top:) Daca eram un oras as fi fost Venetia in timpul carnavalului- nu am fost niciodata dar imi imaginez ca asa trebuie sa arate orasul vacantei :) Acolo imi doresc sa ajung curand. Daca eram un gust eram gustul merelor coapte cu zahar de vanilie...in casa bunicilor... Daca eram o aroma as fi fost aroma de pepeni galbeni pe feribot in racoarea inserarii. -Asta e una din cele mai frumoase amintiri dintr-o vacanta superba alaturi de Andriusa meu:) Daca eram culoare as fi fostcurcubeul. Daca eram un material as fi fost voal delicat de matase. Daca eram un cuvant as fi fost iubire. Daca eram o parte a corpului as fi fost sanul sau mainile mamei. Daca eram o expresie a feţei as fi fost bucuria. Daca eram o materie scolara ar fi fost educatia plastica...(nu imi place jocul de-a scoala, parca e putin rigid intre celelalte) Daca eram un personaj de desene animate as fi fost The last Unicorn, The Snowman , uneoriPingusunt foarte multe personaje care merita insirate aici:) Daca eram o forma mi-ar fi flacut sa fiu o sculptura din lut, nascuta din iubirea si din freamatul palmelor iubitului meu. Daca eram un numar eram numărul de aur.- Sa pot darui armonia si perfectiunea in creatie. Daca eram o masina as fi fost masina timpului.-Sa pot purta oamenii oricand si orinunde doresc in timp. Daca eram o haina as fi fost...primul gand este rochia de mireasa...al doilea gand...parca mi-ar placea, desi e putin la polul opus, sa fiu haina care incalzeste oamenii infrigurati (nu e neaparat frumoasa dar aduce caldura)
O sa inchei aici jocul meu pentru ca m-am relaxat fantastic, pentru ca m-am simtit libera si fericita, pentru ca am avut curajul sa postez aceste ganduri desi initial nu stiam daca voi avea curajul sa o fac, pentru ca astazi veti afla mult din ceea ce simt si gandesc...gata ! inchei pentru ca vreau ca azi sa fiu in vacanta:) Va imbratisez cu drag si pe curand, Daiana
La multi ani! puiutilor nostri dragi, fapturi minunate ce ne aduceti bucurie! La multi ani!, printesele mele mici si iubite, Sara si Mara:)
Jucarii pentru Mara si Sara- tehnica mixta (rasina, lemn, metal, textile)
"Stii tu ce inseamna sa fii copil? Inseamna sa crezi in dragoste, sa crezi in frumusete, sa crezi in credinta.Inseamna sa fii atat de mic incat spiridusii sa-ti sopteasac la ureche, inseamna sa transformi bostanii in calesti si soriceii in telegari, josnicia in noblete si nimicul in orice, caci orice copil poarta o zana nasa in sufletul lui."..."Toti oamenii mari au fost mai intai copii .Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte."Atoine de Saint Exupery
Astazi am primit pe mail de la Irina un articol scris de Delia Muresan - "Sarbatoreste copilul din tine". Multumesc,Irina:) M-am prins in jocul ei si am raspuns la intrebarea "ce-as face daca as mai fi copil" Va provoc si pe voi la un astfel de joc pentru ca afost absolut minunat:)Mie, nu mi-a fost greu deloc si mi-a facut mare bucurie. M-a apucat un chef nebun de alergat in lumea inocentei ceea ce am si facut pret de cateva momente:)Daca ar fi sa va povestesc cate mi-au trecut prin minte as scrie cu siguranta o carte grozava.Dar pentru ca nu ma omor cu scrisul si totusi am dorit sa redau putin din atmosfera lumii prin care am colindat in aceasta seara am sa va scriu doua randuri din "Buna Seara, Dorli"(una din cartile favorite in copilarie) "Dorli, e sigur, in fiecare noapte plecam in calatorie.De aceea oamenii se grabesc sa ajunga acasa seara. Intai inchidem usile bine, ca sa nu cada cineva prin cosmos. Apoi ne imbracam cu totii in camasi de noapte sau in pijamale: sunt costume de cosmonauti, obligatorii. Si pornim. Abia acum am inteles de ce in fiecare seara mama ma cheama repede, repede acasa.Nu vrea sa plece fara mine." Lucia Olteanu- Calatori
Pe bebelusa Otilia nu o cunosc dar pot sa va spun ca am fost incantata cand mi s-a cerut sa fac ceva pe fond verde (nu rosu sau roz cum prefera parintii de fetite:) Si pentru ca celei care mi-a comandat micutul cadou pentru botez i-a placut mult placuta personalizata pentru Sara, m-a rugat sa o fac cam in acelasi gen. Micuta "Oti" a primit intre multele cadouri si placuta de mai jos:) 
In incheiere va las sa vedeti un filmulet haios. Pupici cu mult drag, Daiana
