Povestea mea sau a oricui

"Pana astazi v-as fi spus „Buna ziua!” cu un zambet larg pe buze, azi insa va salut cu lacrimi in ochi. Incerc sa ma bucur de ziua de astazi, pentru ca deocamdata vad, pot sa privesc in ochii copiilor mei si sa ma bucur de zambetul lor, pot sa ma mai bucur la vederea chipului sotului meu si sa mai comunicam din priviri, asa cum facem de o viata.Peste cateva luni, aceste bucurii pot ramane o simpla amintire, minuni de care am avut parte odata, intr-un vis frumos si colorat care se poate spulbera oricand. Medicii ma avertizeaza ca voi orbi cat de curand. Sansa mea de a mai vedea lumea, de a ma mai bucura de culori si de chipurile celor dragi este o operatie la Hanovra care insa costa cca 30000 de euro, bani pe care nu ii am, dar pe care visez sa-i strang cu ajutorul oamenilor cu suflet mare..."

Pana nu demult povestea mea putea sa aiba un curs asemanator cu povestea Alexandrei, pentru ca despre ea este vorba.Din fericire viata a fost cu mine mult mai blanda si ma pot bucura de culori si lumina, de chipurile celor dragi.Cei care ma cunoasteti bine stiti povestea ochilor mei:) Ceea ce scriu la aceasta ora este doar un strigat puternic pentru cei care imi citesc blogul.Un strigat de ajutor in sprijinul Alexandrei, o mamica si sotie tanara, o femeie frumoasa cu inclinatii artistice, pulsand de viata , de dragoste si speranta.Alexandra are nevoie de sprijinul nostru pana cel tarziu pe 9 septembrie. Stiu ca blogul meu e urmarit de voi, oameni cu suflete mari, oameni calzi si minunati care din putinul vostru puteti schimba lumea.Stiu ca impreuna suflet langa suflet o putem sprijini pe Alexandra sa vada din nou Lumina.

Noapte buna, tuturor celor care-mi sunteti alaturi.Cu drag, Daiana

Lumina pentru Alexandra