joi, 20 octombrie 2011

Iubeste, Traieste, Zambeste, Iarta ! - Oglinda mireasa


...Stiu, stiu ca nu am mai scris de tare multa vreme! Sper sa intelegeti ca pur si simplu nu am avut starea necesara:) Nu pot scrie doar de dragul de a umple niste spatii goale. Blogul este pentru mine un fel de jurnal de calatorie, calatoria mea prin viata. Uneori sunt lucruri importante de consemnat iar uneori...nimic deosebit. Se intampla sa am cateodata un chef nebun sa scriu despre lucruri marunte si sunt momente cand despre intamplari importante nu simt nevoia sa scriu nimic. Vad cum mi se aduna o multime de lucrari despre care nu am spus nici un cuvintel si pe care nu vi le-am aratat si totusi...nu am intotdeauan chef de povesti...Dar astazi, astazi e o zi speciala cu soare bland de toamna si miros de fructe coapte si frunze uscate. Astazi chiar vreau sa va impartasesc o poveste. Este poveste unei oglinzi de mireasa...



NICOLE! ah, Nicole, de ce mi-ai scris asa frumos si direct, de ce m-ai rugat sa pictez trandafiri!?
Am fost tulburata cateva zile pentru ca mailul Nicolei suna ca o dorinta puternica, ca o rugaminte delicata, oglinda pentru mireasa ei trebuia sa fie cu trandafiri rosii...Cum sa ii explic ca nu pot sufleteste sa pictez trandafiri!?Cateva zile am fost tulburata. Sa ii scriu Nicolei ce simt sau sa ma lupt cu demonul meu!?Si parca nu vreau sa o dezamagesc pe Nicole refuzandu-i rugamintea.Mi-am propus sa imi dau un timp ca sa pot alege in liniste. Dar timpul meu era scurt si nunta se apropia iar eu...am ales sa caut in adancul meu de unde vine tulburarea... De ce nu imi plac trandafirii? In fond sunt niste fori atat de delicate...Si stiu doar din povestea micului Print ca au tepi doar ca sa se apere pentru ca sunt atat de fragile...Intr-o dimineata am plans, am plans pentru ca tot scormonind in noianul de amintiri am realizat de ce refuz emotional trandafirii. Florile acestea minunate sunt asociate in mintea mea cu o intamplare trista din copilarie. Si din acest punt mai departe aproape ca am refuzat sa le vad frumusetea. Nedreapta alegere am facut! Nu vreau sa va povestesc intamplarea pe care mi-o amintesc trandafirii pentru ca e prea trista.Ranile trebuie sa se vindece!Mi-am luat inima in dinti si am iesit afara si m-am plimbat. M-am oprit in padurea de langa raul meu la o tufa de trandafiri salbatici. Mici si frumosi, cu petale carnoase dar foarte delicate in acelasi timp. Trandafirasi cu tulpinite pline de tepi mici ca spatele aricilor. Uite si florile se apara de raul lumii!:) Si am incercat sa uit intamplarea trista din viata mea si sa ii descopar asa frumosi si proaspeti si plini de personalitate! Sunt minunati!
In acel moment am stiut: nu ii voi scrie Nicolei ca nu ii voi picta trandafirii. Nu o voi dezamagi. Intai voi invata sa ii cunosc asa cum sunt si sa nu ii las pedepsiti pe nedrept. Am facut pace cu trandafirii:) I-am mangaiat, i-am mirosit, i-am desenat...acum sunt pregatita sa-i pictez cu dragoste. Asa am simtit atunci cand i-am trimis schita Nicolei. Numai pictand cu dragoste lucrurile ies cu trebuie.Un cadou unicat pentru o mireasa poate fi pictat numai si numai cu dragoste. Si asa va fi!...
M-am apucat de pictat cu rabdare si drag. Primul sem de pace cu trandafirii a fost ca i-am pictat fara tepti. Eu am inlaturat tristetea si am inlocuit-o cu bucuria.Trandafirii pentru Nicole au renunat la tepi si i-au inlocuit cu vite crude si delicate, semn de fragilitate si blandete.
Iubeste, Traieste, Zambeste, Iarta! Acesta era mesajul Nicolei pentru mireasa ei. Acesta era mesajul Nicolei pentru mine. Acesta era mesajul ei pentru trandafiri si pentru lumea mare! Am indeplinit tot ce m-a indemnat Nicole. Alegand sa pictez trandafirii am ales de fapt sa iubesc, sa traiesc, sa zambesc si sa iert. Trandafirii, m-au iertat oare:)?
Am pictat senina si bucuroasa. Am simtit ca oglinda asta va aduce multa fericire unei mirese frumoase pentru care trandafirii simbolizeaza dragoste si bucurie. La sfarsit cand setul pentru mireasa a fost gata am simtit ca am trecut un prag. Povestea copilariei tot ma mai intristeaza dar abia acum pot vedea din nou frumusetea ascunsa a trandafirilor! Am castigat ceva! Cel mai important este ca am putut sa pictez cu drag si cu bucurie. Lucrul acesta sigur se observa atunci cand priviti pictura!








NICOLE, multumesc pentru confruntarea prin care m-ai facut sa trec si pentru mesajul tau de suflet! De acum trandafirii sunt legati pentru mine de aceste cuvinte minunate si de forta lor de a bucura o fata in cea mai frumoasa zi a vietii ei. IUBESTE, TRAIESTE, ZAMBESTE, IARTA! Asta am sa incerc si eu zi de zi sa fac cu adevarat!
Fie ca mireasa ta sa fie cea mai fericita mireasa din lume iar tu sa poti impartasi fericirea impreuna cu ea!



Multumesc, dragii mei, pentru rabdarea voastra, a celor care sunteti mereu langa mine.Va doresc sa traiti si voi din plin aceste cuvinte pline de dragoste!Va imbratisez cu mult drag si pe curand, Daiana



17 comentarii:

artizanat-online.ro spunea...

ti-e sufletul trist, se simte asta, dar frumusetea sufletului tau se va vedea mereu in lucrarile tale. un suflet de copil care nu trebuie sa fie trist. descarca-te cand simti nevoia. stii unde sa ma gasesti. si...nu uita sa iubesti trandafirii http://www.youtube.com/watch?v=-MspSOf4LZc

te imbratisez cu multa dragoste, mella

Aytana spunea...

O imbratisare calda si cu drag de aici din Banat si multe,multe ganduri bune spre tine.Ariana si bebe Bogdan

Daiana Prundurel spunea...

Mella, multumesc, ce mult ma bucur ca esti aici...astazi ma gandeam la tine.Ce face Daria? Va imbratisez mult si cu drag. Mi-e dor de-acasa:)

Daiana Prundurel spunea...

Ariana si bebe Bogdan, ce bucurie! Va intorc imbratisarea cu \mult drag!

Daiana Prundurel spunea...

Ariana unde ti-e blogul, de ce nu pot sa-l mai vad???

Aytana spunea...

Daianule hai ca iti mai dau odata invitatie ca ma reapuc de scris.Dar tot ezit intre a-mi face gandurile vizibile tuturor.
Eu asa te-as indemna si pe tine sa treci peste orice si sa mai asterni din tine aici...Pe mine ma imbogateste sufleteste fiecare postare a ta...

Nicolledream spunea...

Draga mea Daiana, am citit de ieri postarea ta, dar din pacate nu am putut sa iti raspund (Cezar se lupta cu febra de cateva zile...) Oricum, azi noapte sau mai bine zis azi dimineata pe la 3, in timp ce-i vegheam somnul ma tot gandeam la randurile tale. Ma bucur ca ai facut pace cu trandafirii! Eu, insa, am realizat ca nu i-am privit niciodata ca pe niste flori cu tepi! Desi m-au intepat de zeci de ori! Asa cum ti-au trezit tie amintiri din copilarie, asa mi-au trezit mie randurile tale...mi-au amintit de parfumul trandafirilor din curtea vecinei mele, in care ma furisam adesea sa-i miros, sa ma imbat cu parfumul lor minunat. Si acum dupa multi ani, cand primesc un trandafir inca mai caut sa simt mirosul trandafirilor de alta data...Uit ca omul in vesnica lui cautare de perfectiune a creat trandafirii perfecti fizic, carora le-a stirbit sufletul: mirosul! Exact asa cum face si cu el insusi...mereu cauta perfectiunea fizica uitand sa isi infrumuseteze si sufletul... Si totusi, trandafirii raman flori unice...Uff, am prea multe de spus si nu e aici locul...aici e locul tau in care iti imparti parfumul cu noi ceilalti muritori...
Iti doresc din suflet sa traiesti ca trandafirii: mandri si demni, constienti ca mai devreme sau mai tarziu cineva ii va alege pentru frumusetea, gingasia si parfumul lor pierdut fara voia lor...sa iubesti ca trandafirii, pentru ca cea mai simpla declaratie de dragoste ramane trandafirul rosu, sa zambesti ca trandafirii, pentru ca ei isi deschid petalele, zambindu-ne, constienti ca asta duce la pieirea lor...sa ierti ca trandafirii, asa cum ei ne iarta, pe noi care in egoismul nostru, o data ofiliti, ii aruncam, sau cel mult le facem loc intre filele unei carti, si primim in casa alte flori, cu care vom proceda la fel...
Nu te sfii sa pui toate sentimentele in lucrarile tale, chiar daca pictezi cu tristete, tristetea dupa ce o traiesti pana la capat face loc bucuriei...
Acum, GATA! Chiar inchei! Ma bucur ca mi-ai iesit in cale! Multumim google-ului pentru asta! Imbratisari!

Daiana Prundurel spunea...

Nicole, Imi pare tare rau ca micutul Cezar e bolnavior. Stiu ca va e greu acum dar va trece si veti fi din nou fericiti.Sper sa va fie bine!
Iti multumesc pentru toate gandurile frumose trimise. Nicole, am asteptat cu sufletul la gura randurile tale.M-am framantat intrebandu-ma daca am facut bine ca am scris aceste randuri.Acum stiu ca am facut bine, eram datoare cu o poveste si cu sinceritate! Frumos mai descrii tu trandafirii, m-ai ajutat sa-mi amintesc si eu de trandafirii galbeni din gradina bunicii. Uitasem de ei si de parfumul lor. Da, a fost la inceput o vreme cand ii indrageam tare mult dar apoi...am uitat pe nedrept de ei. I-am asociat cu tristetea dar nu a fost corect.Ma bucur ca am avut curajul sa caut in mine motivul si sa-l infrunt.Ma bucur ca mi-ai scris atat de frumos si mi-ai amintit de trandafirii bunicii:)Ma bucur si mai mult ca am facut pace cu ei si cu mine:)Ai scris frumos si sensibil, asa cu simti.Sunt fericita sa stiu ce simti. Nu spune ca locul tau nu e aici, este cu adevarat si locul tau.Lucrarile mele nu pot trai fara voi.Si eu am nevoie la fel ca si voi de oameni, de atentie, de dragoste. Este un blog deschis nu un jurnal pe care sa il tin ascuns.Bun venit si iti multumesc inca o data pentru tot ce m-ai facut sa simt, sa gandesc, sa pictez:)Cu drag D

Daiana Prundurel spunea...

Mella, ce mi-ai facut!? Parca m-ai teleportat in copilarie, cand ma cuibaream in patul cald al bunicii Ica. Langa gura sobei ascultam impreuna la un radio mare si vechi romante de neuitat!Multumesc:)

Georgiana spunea...

Foarte frumos! Ma bucur ca ti-ai invins tristetea si mai ales ca ai ales sa "imparti" trandafirii si cu noi.

Te imbratisez cu mult dor

Georgiana

Daiana Prundurel spunea...

Georgi, imi lipsesti muult!!!Te sun!

AdrianaB spunea...

Fooarte frumoasa oglinda cu trandafirasi, minunata!
Dulceata de trandafiri ce-ti spune?:)

Daiana Prundurel spunea...

Adriana, trebuie sa recunosc ca Dulceata imi place grozav!

viviana b spunea...

M-am indragostit de trandafirii tai, Daiana! :) >:D<

Silving spunea...

Sunt absolut minunati trandafirasii! sunt veseli si plini de viata, oglinda asta m-a facut sa ma gandesc continuu la Alba ca Zapada,nu stiu de ce, poate de la culoarea rosie ca sangele,cum scrie in poveste.

Daniela spunea...

Buna!! Vreau neaparat o astfel de oglinda pentru nunta prietenei mele. Te rog frumos contacteaza-ma. Nu stiu cum altfel sa dau de tine. Caut de mult o oglinda in genul asta si m-am indragostit de cea facuta de tine.

Unknown spunea...

Buna ziua,

Cum as putea lua legatura cu dumneavoastra?
Imi doresc tare mult o oglinda cum este cea facuta de tine.

Multumesc!
Simona.

ZeList